Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

23 de ani de la cel mai mare accident nuclear al omenirii (III)

 

A doua explozie de la Cernobil

Au incercat sa impiedice contaminarea radioactiva de la reactorul nr. 4 Cernobil cu armata. Se spune ca soldatii, cei mai multi tineri, aveau de ales intre frontul din Afganistan sau participarea la operatiunile de la Cernobil. Nu le-au asigurat echipament adecvat, nici informatii depre ce s-a petrecut acolo. Peste cinci sute de mii de "lichidatori " au fost incorporati de pe intregul teritoriu al URSS. Sub comanda generalului Tarakanov, buldozerele si "robotii umani" au lucrat din plin. Soldatii imbracati in costume de plumb de 30 de Kg duceau cu lopata resturile radioactive in miezul distrus. Mesageri ai mortii cu masti de gaze in costume kaki. Cavalerii Apocalipsei lucrau in schimburi de 3 minute. Mii de "lichidatori" au murit din cauza expunerii la radiatii in urmatorii ani. Initial, savantii se temeau ca miezul topit al reactorului se va scurge in apa freatica si va contamina toate sursele de apa. Apoi, a intervenit alt pericol. Viniamin Prianichnikov a fost trimis sub reactor, printr-un tub de 80 cm diametru, pentru a inspecta miezul avariat. Pentru ca miezul reactorului nu se topise inca, autoritatile au hotarat sa plaseze rapid sub reactor, o imensa dala de beton. Patru sute de mineri au sapat zi si noapte un tunel de acces de 168 m lungime. In numai 15 zile, dala de beton a fost montata sub reactor. Deasupra ei au ramas 200 de tone de lava radioactiva, denumita "Piciorul de Elefant", datorita formei ei. Aceasta formatiune este cea mai mare scurgere de magma topita, restul fiind imprastiat prin camerele si coridoarele reactorului. Autoritatile au hotarat sa ingroape reactorul intr-un urias sarcofag de beton. Dalele de beton mergeau ca pe banda rulanta in mainile "robotilor umani". Sarcofagul urias de otel si beton a fost turnat in numai 206 zile. O constructie ridicata in graba de eroi fara nume, fara chip. Uniforme albe cocotate pe scheletul de fier din jurul reactorului sudau si turnau betoane contra cronometru. Doua sute de tone de uraniu si o tona de plutoniu au ramas ingropate acolo. Dupa numai trei luni, conducerea centralei s-a intors in cladirea administratiei, la numai 300 de metri de reactorul nr.4. Alimentarea cu energie electrica a Cernobilului trebuia restabilita pana la inceputul iernii. Reactoarele 1 si 2 au repornit in noiembrie 1986, iar reactorul nr. 3 in decembrie 1987.

A murit dupa ce a inghitit un graunte de nisip

Speriati ca magma nucleara se va infiltra in panza freatica si va contamina apa potabila, conducerea sovietica (in Mai 1986), a adus mineri la Cernobil. Ei trebuiau sa construiasca sub reactorul distrus, un tunel de 150 de metri si o camera de 30 m pe 30 m, pentru o instalatie de racire. Zece de mii de mineri din regiunea Toula – Rusia au trudit in trei schimburi, fara incetare. Temperatura de lucru depasea 50 de grade, iar planul zilnic era de 13 m de tunel. Supravietuitorii povestesc despre unul dintre colegii lor care ar fi inghitit un graunte de nisip, dupa care a murit.

In cele din urma, s-a renuntat la instalatia de racire, camera subterana inalta de 2 m fiind umpluta cu ciment. Se crede ca un sfert dintre minerii participanti la sapaturi au murit inainte de 40 de ani.

Un secret bine pastrat

Efectele exploziei nucleare de la Cernobil nu sunt singurele secrete bine ascunse de autoritatile sovietice si de IAEA (Agentia Internationala de Energie Atomica). Dupa multi ani de la eveniment, specialistii nuclearisti au declarat ca la reactorul nr. 4 s-a evitat in ultimul moment, o a doua explozie de 10 ori mai puternica decat bomba de la Hiroshima.

Eforturile initiale pentru stingerea incendiilor provocate de caldura degajata, au dus la acumularea unei mari cantitati de apa sub placa de beton care sustinea amestecul de grafit si peste 195 de tone de combustibil nuclear incandescent. Norul radioactiv a fost stopat numai dupa ce in crater au fost turnate 6000 de tone de nisip, acid boric si peste 2400 de tone de plumb. Operatiunile aeriene au fost conduse de generalul de aviatie Nikolai Antocikin. Peste sase sute de piloti de elicopter au participat la acoperirea incendiului, nu la stingerea lui.

Specialistii spun ca, sigilat astfel, reactorul se transformase intr-o oala sub presiune. Magma fierbinte se putea infiltra in apa de sub beton, declansand o a doua explozie devastatoare, care ar fi facut jumatate din Europa nelocuibila. Fizicienii au calculat ca era nevoie numai de o tona si jumatate de amestec de grafit, uraniu si apa pentru a atinge masa critica. Fizicienii au calculat ca explozia ar fi avut intre trei si cinci megatone si ar fi distrus totul pe o raza de 320 de km.

Situatia este atat de grava, incat Moscova a luat masuri de urgenta. In secret, la Kiev, Minsk si Gomel s-au pregatit mii de vagoane de tren, pentru evacuarea populatiei. A fost trimis de urgenta un batalion de pompieri, pentru a extrage apa de sub reactor.

Militarii si muncitorii romani afectati de explozia nucleara

Veteranii rachetisti spun ca in aprilie 1986, mai multe delegatii militare romanesti au fost surprinse de explozia nucleara, in apropierea localitatii Cernobil. Militarii trebuiau sa ajunga la o unitate secreta, aflata in padure la 11 km de Minsk, capitala fostei republici sovietice Belarus.

Erau trimisi la specializare, apoi selectionati in vederea formarii unor regimente de rachete Neva, tip nou. Nucleele de tehnicieni constituite ( baterii de rechete de fabricatie sovietica, radiotehnica ) plecau la instruire pe o perioada de 4-6 luni. Rachetistii romani au fost surprinsi de evenimente intr-un hotel din Kiev, unde facusera popas, inainte de a ajunge la institutul de rachetistica. Militarii spun ca dupa ce au fost expusi radiatiilor, au avut mari probleme de sanatate. Nu au primit niciodata sporuri sau compensatii.

Ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic, in luna Decembrie 1986, conducerea de partid de la Bucuresti hotaraste trimiterea muncitorilor romani pentru constructia Combinatului de Imbunatatire a Minereurilor Acide Krivoi Rog – Ucraina. Mii de constructori si specialisti din toate domeniile au lucrat timp de 20 de ani la combinat, fara sa beneficieze de vreun spor de radiatii. Acestia nu au fost protejati in nici un fel, cu toate ca se stia de dimensiunile contaminarii teritoriului ucrainean, dar si de nivelul ridicat de radioactivitate naturala din zona oraselor Krivoi Rog - Kirovograd.

In prezent, la CIM Krivoi Rog activeaza aproximativ 100 de muncitori romani in aceleasi conditii. Spre deosebire de ei, burtosii parlamentari de la Casa Poporului primesc spor de antena de 10 % din salariu.

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page