Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

PARALELA 45/13 - DIN LAGARUL SIBERIEI ÎNGHETATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE…

Magdalena ALBU



In memoria bunicului meu CRETU GHEORGHE, decorat cu Ordinul „Coroana Romaniei" de catre Regele Mihai
 
Mai, 1945... Sub rafala de gloante a razboiului inept, pacea isi anunta, cel putin la nivel simbolic, existenta. Cu toate acestea insa, peste zgomotul de sirena al vietii batea cu un dangat sec si nepasator moartea... In Muntii Tatra si Matra se lupta cu inversunare, ca si cum nimic nu avusese loc la masa tratativelor de moment ale istoriei, impotriva unei agresiuni militare incepute cu aproape sase ani in urma pe teritoriul european, la 1 septembrie 1939, cand Germania devotata trup si suflet lui Adolf Hitler invada cu aere de stapan absolut mica patrie a lui Sienkiewicz si Chopin. Ceea ce se intamplase, de fapt, la fatidicul sfarsit al anilor ’30 reprezenta fara doar si poate o piatra de inceput al unei alte conflagratii dezastruoase a lumii, in miezul careia nenumarate figuri monstruoase de sfincsi politici - in aparenta doar intangibili - isi etalau cu o hidoasa teatralitate dezinvolta propriile ambitii diabolice, tocmai spre a impune prin sange si dictat umanitatii o noua ordine generala raportata la ingustul lor perimetru de interese economice multiple. Pentru führer-ul national-socialist, de pilda, ideea de a distruge, conform istoricului C. Buse, cu orice pret Rusia va fi ramas unul dintre acele vise personale cu Voie divina neimplinite, care au ucis, din pacate, la comanda milioane de vieti fara vina...

La inceputul lunii mai a anului 1945, portretul fostului caporal austriac - care incercase a ingenunchea cu ranjetu-i diabolic lipit pe trunchiul unui afet de tun piramida de fildes a altui dictator in voga al momentului, Iosif Visarionovici Stalin - devenise dintr-o data umbra inchisa la culoare a unei istorii extrem de furtunoase a lumii, ce se ridica fumeganda acum la ceruri din cenusa nestinsa inca a nenumaratelor destine zavorate pe veci in spatiul ingust al unei secunde cu chip de ghilotina ucigasa, iar Europa rasariteana servetelul de hartie, unde, inca din octombrie 1944, Winston Churchill mazgalise din foarte mult plictis in fata conducatorului moscovit asa-numitul de istorici „procentaj al influentelor" zonale, prin care Rusia, Anglia si Statele Unite isi insfacau, fiecare dupa interesul sau politic individual, halci zdravene de teritorii strategice ale altor tari. Asadar, la orizontul sferei estice se contura vizibil o noua reasezare a polurilor de putere ale momentului - dupa cum se exprima democratul american Roosevelt, la 20 februarie 1943, in scrisoarea expediata „liderilor sionisti Weiss si Zabrousky", cand mentiona destul de limpid modalitatea de „a-l convinge pe dictatorul de la Moscova ca sa fie de acord cu crearea statului Israel", conform celor mentionate de catre istoricul J.C. Dragan -, care, din pixul primului-ministru al Imperiului britanic de atunci, ni se deslusea privirilor drept o sinistra targuiala de secol XX (Romania - Rusia 90%, ceilalti (Anglia si Statele Unite) 10%; Grecia - Rusia 10%, ceilalti 10%; Iugoslavia - Rusia 50%, ceilalti 50%; Ungaria - Rusia 50%, ceilalti 50%; Bulgaria - Rusia 75%, ceilalti 25%), cu sirul de urmari nefaste binecunoscute de-a lungul ultimelor zeci de ani in perimetrele statale vizate, pentru ai carei actori politici efemeri insa moartea unui numar urias de oameni din zonele prinse in mrejele razboiului intunecat nu a insemnat niciodata absolut nimic...
Iadul amenintator al ororilor nazisto-staliniste, in cea de-a noua zi de Florar a lui 1945, parea sa fi luat sfarsit macar la nivel scriptic. Soldatii statistici ai batranului continent crestin simteau chiar si atunci din plin viforul conflagratiei incrucisate a mortii, ce le sufla cu o forta nebuna in ceafa si, bineinteles, in destin. Pentru multi dintre ei, urma vaga a libertatii de dincolo de sarma ghimpata a granitei istorice fasciste nu reusise deloc sa li se strecoare cu vigoare deplina in suflet. Si nici nu avea cum sa se intample asa ceva. Statusera prea mult timp cu privirea infipta in dansul macabru al proiectilului nemilos atat pe coclaurile Estului sovietic, cat si pe cele ale Apusului asa-zis emancipat (unde insa maleficele experimente hitleriste incercate direct pe Fiinta umana continuu strivita in tarcurile sinistre de la Dachau - in care, dupa cum bine se cunoaste, exista primul ,,lagar de concentrare «model»" (P. Berben) infiintat de national-socialisti -, Auschwitz I, Auschwitz II-Birkenau, Buchenwald, Treblinka, Majdanek, Ravensbrück s.a. faceau ravagii peste ravagii greu descriptibile in doar cateva fraze acum), spre a mai avea larghetea de a citi totul in cheia extrem de simplista a trecerii. Pentru ei, eroii-martiri ai istoriei consemnati la ordin scris pe toate campurile mortii, singura credinta in divinitate, dar si intens hulita azi dragostea de tara intruchipau singurele motive (si simboluri sfinte, totdeodata) ale rezistentei lor psihosomatice in zonele aprig geruite ale muntilor cehoslovaci ori ale Siberiei concentrationare ruse - ultima fiind definita ca un spatiu cu grad maxim de severitate in ceea ce priveste supravietuirea umana, unde „alternativa «viata sau moarte»" (I. Micu) din incinta lagarelor-spital situate in vastul platou dintre Muntii Ural si Oceanul Pacific abia daca mai era in stare a capata un vizibil contur estompat in mintea si in sufletul prizonierilor de razboi abandonati in grija cainilor special dresati pentru atacul asupra fugarilor ipotetici si a paznicilor mai mult decat abili - femeile-soldat uzbece.
 Calvarul urias al mortii statea cascat in fata tuturor aidoma unei uriase grote adanci, in care fierbea cu zgomot asurzitor otrava greu digerabila a destinului… Singure numai minunile Proniei ceresti mai puteau salva ceea ce era, desigur, de salvat din chingile dementei cenusii a fascism-stalinismului axat pe o unica tinta, si anume castigarea de noi zone de influenta politico-economica pe termen lung. Pentru unii combatanti, miracolul dumnezeiesc a indraznit sa se arate in toata splendoarea lui harica exact catre finalul marii batalii mondiale. Pentru altii insa, destinul avea sa dicteze cu totul si cu totul altceva, un fel de contrapunct de o cruzime iesita din comun a sortii, despre care istoria actuala nu mai gaseste acum, din pacate, ragazul de a povesti Omului contemporan aproape nimic. Nenumarate drame umane cu iz complet neartistic au intrat cu o destul de mare bruschete atunci in cercul hiperparalizant al uitarii, un cerc infam si suprasaturat din belsug cu siruri de dureri tacute si nemairostibile azi de catre cei care ar fi putut glasui cu lux de amanunte despre inimaginabilul arc al mizeriei indurate pe fronturile estice si apusene ale mortii pentru implinirea diabolicei „profetii" churcilliene mazgalite pe suprafata acelui mic petec de hartie in toamna anului 1944. Un servetel oarecare de sters pe maini puternic imbibat insa cu duhul a milioane de vieti ucise in numele unui deziderat completamente nesfant... Ca un semn parca al Cerului scoborat peste nota de final a fiecarui destin strivit cu duritate in bezna sangerie a mortii dominante, multimile de cruci improvizate din lemne anevoie legate unul de celalalt au dominat intr-o rana, dar crestineste, capataiul tuturor gropilor comune sapate in pamantul primitor al altor patrii... Undeva, in zare, linia orizontului rosietic de acasa avea sa ramana un ideal de neatins pentru cei carora firul existentei isi incheiase de acum singurul lui discurs logic…
Din varii motive nestiute inca, adevarul istoric este ascuns si azi sub obrocul intunecos al minciunii si, deopotriva, al ignorarii lui voite de aproape sapte decenii incoace. Desi termenul generic de istorie, cu tot respectul ce i se cuvine acordat, reprezinta intruchiparea unui domeniu extins ca frontiere spatio-temporale si cu pretentii de mare exactitate a datelor si a evenimentelor propriu-zise - domeniu ce nu pune baza, precum e si firesc, de altfel, pe sentimente, ci se muleaza pe acele cerinte care alcatuiesc obiectul sau de activitate si, bineinteles, pe insasi concretetea faptica a evenimentelor -, de cele mai multe ori insa, se poate observa cu mare usurinta faptul ca istoria si-a trait datul individual in spatele unor usi mult prea zavorate ale realitatii, un tip de realitate a carei deformare constient construita nu cred ca trebuie sa constituie un lucru firesc. Dimpotriva. Caci, la o astfel de lucratura deloc ortodoxa si migaloasa, nu se inhama decat cei care au de ascuns ceva lui Dumnezeu si umanitatii in genere...
Mai, 2013... Un alt timp, un altfel de lagar existential si un razboi diferit orchestrat de catre cei implicati in sustinerea lui atat sub raportul formei, cat si sub cel al fondului propriu... Un portret deloc antisimetric al celui de acum saptezeci de ani, un model perpetuu, iata, al luptei asidue pentru stapanirea anumitor zone geografice pline ochi de resurse naturale atat de necesare momentului, unde obstinentul rulaj financiar desfasurat la fluierul scurt al conducatorilor lumii isi realizeaza fara pic de moralitate hazardantul joc economic global (indiferent de numele importante doar din punct de vedere statistic al managerilor politici efemeri, stapaniti pana in adancul rarunchilor, din nefericire, de duhul inexpresiv si inchis la culoare al lipsei de bune intentii si al minciunii). In acest nou lagar terestru cu gust amar de perfidie postmoderna, trebuie spus ca se moare, la fel ca si in anii ’40, de foame fizica si, mai nou, de insingurare. Numele noului spatiu concentrationar contemporan simbolizeaza, de fapt, un areal geografic limitat, dar cu o denumire exacta, un perimetru aplatizat de-a lungul propriei sale istorii si supus din ce in ce mai mult azi caznelor sufocarii de sine, atata vreme cat puterea Celuilalt, a dominatului, de a mai glasui ceva in fata programului ucigas care i se intinde cu nerusinare in fata, este, din toate unghiurile vizuale posibile, fara dubii nula.
Ingropata pana dincolo de crestet in aburii urat mirositori ai diverselor tehnici de manipulare abjecta (tehnici care ii procopsesc cu sume enorme de bani necinstiti pe humanoizii prezentului complet insalubri sub toate raporturile vietuirii lor morale), intreaga omenire parcurge acum treptele unei algoritmii alcatuite dintr-o serie de pasi profund nesiguri si improprii pentru destinul sau. Dezorientata pana la Dumnezeu si inapoi o bucata, aceasta paseste confuza pe marginea unui hau imens si extrem de periculos pentru viitorul ei imediat. Un algoritm nenecesar si riscant, totdeodata, spunem noi, desfasurat intre frontierele concrete ale timpului actual, o iluzie insistent vanduta lui Homo communicans de catre niste ratiuni perfect slugarnice semanticii restrictive a verbului „a avea" (pe fondul unei putrefactii generale evidente a intregii Creatii divine), care incearca "a zidi" prin deconstructia vizibila a vechiului catafalcul celui din urma concert al umanitatii creatoare... (O gandire malefica, de altfel, ce ii include, desigur, in sanul ei si pe nenumaratii trepadusi ocultoido-politici din fruntea statelor lumii, care poarta obedient si cu vadita stupiditate de atata amar de vreme incoace mapa zilnica a managerilor-sforari ai mapamondului, intorcand acelor alegatori creduli si lesne manipulabili mediatic nicidecum obrazul lor propriu, ci fesele in general grase si tremurande ca o piftie cu structura pervertita de descompunere fireasca.) Si daca s-ar limita totul numai la spectacolul acesta atat de sufocant al momentului!... Lucrurile stau insa mult mai grav decat isi poate cineva imagina intr-o prima instanta, fiindca modalitatea de a privi organizarea politico-economica actuala a lumii genereaza, din pacate, cu buna stiinta sfarsitul concret al Fiintei umane insesi prin amalgamul de strategii concrete de modificare a comportamentelor si atitudinii acesteia, strategii cautate cu lumanarea fix in micimea ochiului satanic vizibil zgait din varful piramidei oculte, careia i se inchina din sale, asiduu si dizgratios, cu temenele pana la pamant toti insii cu aere conducatoare de dimensiune planetara...
Va urma

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page