Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

DESPRE CRITICA SI AUTOCRITICA

Marina GLODICI



Una dintre cele mai intalnite atitudini din societate este critica, iar cea mai putin uzitata este autocritica. Unii sustin mult spiritul critic. Spun ca fara acesta nu se poate realiza nimic si ca este o mare nevoie sa il ai mai ales cand vorbesti despre domeniul politic. Si nu ii contrazic in totalitate, insa critica trebuie sa aiba intotdeauna un fundament obiectiv, si un stil pertinet, adecvat  unei societati care a evoluat din punct de vedere al relatiilor sociale si nepartinitor. Asa cum li se cuvine unor oameni cu o oarecare instruire, vizati in aceste sens, care tintesc schimbarea in bine in ceea ce priveste drepturile si libertatile cetatenesti si progresul social.

Din pacate, sunt anumiti insi care critica mereu totul si niciodata nu ii poti multumi. Si asta in ciuda faptului ca ei nu fac nimic si nici nu incearca sa demonstreze ca pot sa faca ceva mai mult decat altii care se straduiesc fara sa se planga de impedimentele pe care le intampina. Ei se considera critici calificati in toate domeniile, atotstiitori si isi folosesc ambitiile si relatiile pentru a-si atinge propriile interese.

Revenind din nou la ideea de critica si autocritica, vreau acum sa ma refer la relatiile interumane, strict dintre indivizi. De aici pleaca armonia sau dizarmonia din intreaga societate. Din punct de vedere teologic aceasta critica se numeste judecarea aproapelui. Aceasta poate fi mai mult sau mai putin corecta, deoarece trebuie sa fii in cunostinta de cauza, sa cunosti toate datele pentru a le putea pune in cantar.  Si cum de obicei, cand oamenii se judeca intre ei, nu pot avea acest lucru, nu se prea poate ajunge la un consens din cauza ca nu exista buna credinta si nici nu se acorda prezumtia de nevinovatie. Mai este o categorie care vede doar defectele celorlalti si le tot dezbate pentru a-si crea un atu in plus! Vorba vine, atu! Niciodata nu mi-au placut oamenii care vorbeau lucruri din auzite si le raspandeau ca fiind realitati. Zvonierii si raspandacii sunt niste persoane ingrate care pot aduce mult rau. De aceea, Biblia ne invata mereu sa cautam adevarul si sa fim ingaduitori unii cu altii, in respect si in stima unii fata de altii, lepadandu-ne de egocentrismul, respectiv, sinele nostru atat de plin de snobism!  Chiar si atunci cand unii oameni ne dezamagesc.

„Deziluzia inseamna a nu mai avea in viata judecati false. Faptul de a fi adusi in realitate prin deziluzii ne poate face cinici si foarte critici in felul cum ii judecam pe altii, dar deziluzia care vine de la Dumnezeu ne aduce in punctul in care vedem oamenii asa cum sunt in realitate si totusi nu ajungem cinici si nu avem de spus nicio critica rautacioasa. Nu ne comportam unii fata de altii pe baza a ceea ce suntem in realitate, ci pe baza ideilor pe care le avem unii despre altii. Domnul nostru Isus Hristos nu s-a increzut in niciun om, totusi El nu a fost niciodata suspicios sau dur". (Ioan capitolul 2 cu versetele 24-24)" (Oswald Chambers). Zilele acestea vedeam pe cineva care impartea niste fluturasi pe care scria „Indrazneste sa te examinezi dupa standardul lui Dumnezeu", dupa care urma un test cu cele zece porunci. Cine ar putea sa stea in picioare ca nevinovat daca nu s-ar raporta la jertfa Domnului Isus Hristos? Sau cine este mantuit prin faptele sale? Chiar tanarul bogat care respectase in totalitate legile mozaice, era legat de averea lui. Harul, generozitatea lui Dumnezeu ne tine pe toti in dragostea Lui. Nu putem fi curati si sfinti fara a fi legati de Dumnezeu prin Duhul Sfant.

Avem multi oameni mari ai credintei de la care putem invata cum sa ne raportam si in ceea ce priveste critica, dar pentru acest lucru trebuie sa avem inima deschisa pentru Adevar care ne conduce mereu la o conduita plina de sinceritate si obiectivitate atat fata de noi insine cat si vis a vis de altii. „Cel de la care inveti cel mai mult, nu este cel care-ti spune ceva ce n-ai stiut pana atunci, ci cel care da expresie adevarului care se lupta in tine in cautarea de cuvine spre a-l rosti". (Oswald Chambers)

Vorbind de autocritica, scriitorul Alexandru Vlahuta, spunea ca daca ne-am analiza mai des (pe noi insine), "(lesne de spus), am reusi sa razuim acea necinste murdara in care se lafaie dobitocul din nobila noastra faptura". Greu de facut!? Nu-i asa?! Si din nou ajungem la acelasi lucru: lepadarea de sine! Cel mai greu proces din viata omului si care se poate face doar cu ajutor divin.  

Critica si autocritica! „Nu sacrifica nicio particica de adevar de dragul unei false unitati. Iubeste pe toti, dar recunoaste ca frate doar pe cel ce iubeste adevarul", spune Richard Wurmbrand. Trebuie sa nu uitam niciodata adevarul ca numai Dumnezeu cunoaste inimile si situatiile noastre ale fiecaruia. De aceea numai Domnul Isus Hristos este Judecatorul suprem al tuturor! Dar intai, El este Mantuitorul si Domnul nostru al acelora care L-am primit in vietile noastre! Biblia spune sa nu judecam ca sa nu fim judecati. Iar cand suntem judecati, suntem pedepsiti de Domnul, „ca sa nu fim osanditi odata cu lumea".                   

Haideti sa ne privim cu ingaduinta unii pe altii, sa ne sprijinim atunci cind avem nevoie de asa ceva, sa ne indemnam la fapte bune si sa renuntam la critica rautacioasa izvorata din invidie si snobism. Sa avem o minte clara, curata, disciplinata, pentru a lua deciziile cele mai bune in viata. Desigur putem sa ne spunem parerea si sa actionam in conformitate cu legile, dar sa nu incalcam niciuna dintre cele divine. Si cea mai mare este dragostea. Altfel nu putem avea rezultatul scontat. Asa sa ne ajute Dumnezeu fara de care nu putem ajunge la statura de Om integru! „Primeste critica oricui, dar rezerva-ti hotararea". (Shakespeare)...

Marina GLODICI
Cluj-Napoca
12 august 2013

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page