Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Ce e sau ce nu e, CRIZA?

Reportaj de Viorel Baetu, Germania

Mai putem sa auzim cuvantul CRIZA?

Cetateanul de rand a inceput sa faca alergie la acest cuvant.

Este cuvantul care la ora asta, a reusit sa faca guvernele sa aprobe in regim de urgenta fonduri de ajutorare, fonduri de salvare, fonduri umbrela si alte fonduri, in valoare de sute de miliarde de Euro, Dolari, Yeni etc, pentru a salva conjunctura.

Miliarde care pe vremuri cand era vorba de marirea pensiilor, reducerea somajului, reducerea impozitului pentru cei care muncesc, imbunatatirea sistemului social, asanarea scolilor si alte proiecte neimportante, ca de exemplu ridicarea baremului pentru familiile cu copii care au venituri sub limita saraciei nu puteau fi aprobate, deoarece bugetul ar fi colapsat si nu am fi putut sa justificam datoriile pe care le-am fi lasat generatiei urmatoare.

Conjunctura este in fond barometrul economiei

Cand era vorba de o tara din Africa in care un dictator, suportat si ajutat de marile puteri, isi ducea poporul in mizerie si ascundea masacre in masa sub cuvantul „rebeli", traind in lux si huzur, conjunctura pentru tara respectiva era cotata negativ, dar nimeni nu se agita prea tare sa faca ceva concret pentru imbunatatirea situatiei.

Dar acum e vorba de conjunctura mondiala, care actualmente nu are tendinte negative ci e neagra ca Africa si a cuprins dupa cum spune cuvantul mondiala, chiar toata lumea.

Deci dintr-o data ne-am trezit in CRIZA, noi cei din tarile unde bunastarea era normalitate si consumul a tot ce trebuie, nu trebuie si mai ales ceea ce ni se implanta in creier de catre medii prin reclame, ca este „necesar" pentru a putea fi „fericit" in societatea de consum, era standard.

Dupa avalansa de stiri despre criza, criza si iar criza, au aparut intrebarile.

Ce e criza?

Cine e de vina?

De ce am ajuns aici?

Apoi intrebarile cruciale:

Cum iesim din criza?

Cand iesim din criza?

Cateva notiuni, ca sa putem intelege cat de cat, "chineza" pe care mediile, politicienii, economistii si altii mai competenti sau mai putin competenti, ne-o vand in legatura cu criza mondiala.

- „Subprime credit" este un credit ipotecar acordat unei persoane private cu o bonitate de clasa a doua, deci o bonitate foarte scazuta.

-„Derivatele" sunt ca o loterie.

Valoarea unui Derivat se bazeaza pe valoarea de baza a unui element, care poate fi o actiune cotata la bursa, pretul petrolului la bursa, sau procentul unei dobanzi la o banca.

Exemplu:

Un cumparator achizitioneaza dreptul de a cumpara o anumita actiune la un pret fix, la o data fixa, deci cumpara un Derivat.

Daca la data fixata, actiunea respectiva este mai scumpa, cumparatorul a castigat, daca e mai ieftina, banii s-au dus pe apa sambetei.

Cum s-a pornit criza?

Totul a pornit de la „Subprime credit" si „Derivate".

In SUA bancile au acordat „Subprime credit" pentru imobile fara nici un discernamant si ca sa nu-si asume singure riscul de care erau foarte constiente, au format pachete de Derivate. In aceste pachete au plasat, subprime creditele deci acest credite extrem de riscante, alaturi de actiuni ipotecare de prima mana si le-au vandut mai departe bancilor din toata lumea. Acestea desi stiau de creditele putrede, au inchis ochii si au mizat ca la poker pe „chinta royala", castigurile care se profilau fiind fabuloase.

In 2007 creditele acordate pentru imobile in SUA nu au mai putut fi platite de creditori care nu mai aveau cu ce plati, astfel imobilele au intrat in posesia bancilor care au incercat sa le vanda.

Le-au aruncat pe piata, deci oferta era foarte mare iar cererea foarte mica, piata era suprasaturata.

A inceput criza imobiliara, adica mii si mii de imobile care nu mai valorau nici macar hartia pe care scria „For Sale". Derivatele care contineau aceste credite, acoperite prin imobile fara valoare, au inceput sa „arda" si sa scrie pierderi uriase in bilanturile bancilor.

Bancile au incercat sa scape de aceste hartii, dar cui sa le vinzi?

Bilanturile bancilor au inceput sa fie infrumusetate si chiar frizate, dar derivatele care contineau imobile din SUA erau in depozite si miroseau tot mai tare, pana ce putoarea nu a mai fi putut fi acoperita nici macar cu sprayurile care garantau un miros de succes.

Primele care au trebuit sa-si declare neputinta, adica faptul ca nu mai aveau acoperire reala pentru hartiile emise, deci nu mai aveau bonitate, in fond erau falimentare au fost bancile care lucrau cu ipoteci imobiliare.

Pe urma au urmat, bilanturi negative, mai negative, catastrofal de negative, o avalanse care a prins sub ea tot ce se numea banca, industria nu a mai avut de unde sa-si i-a creditele si economia a fost paralizata, iar mitul stabilitatii economice s-a evaporat de azi pe maine.

Guvernele au trebuit sa intervina si sa sustina cu fonduri de ajutorare, fonduri de salvare, fonduri umbrela, fonduri, fonduri si iarasi fonduri, bancile!

Da! da!

Ati auzit bine, bancile, pentru ca la ora actuala sistemul creat de aceste banci este atat de complex si atotputernic, incat daca ele dau faliment, colapseaza toata economia si ne paste haosul primar.

Intrebarea este cine conduce lumea?

Guvernele pentru care noi ne ducem la alegeri cu steaguri si urale, ba mai bem si o bere de bucurie ca au iesit ai nostri, sau bancile, care au doborat guvernul Islandei fortand guvernul SUA, al tarilor Europei Comunitare, al Japoniei, plus altele si altele, sa le acorde imprumuturi de sute de miliarde.

Raspunsul este complex, complicat si mai ales ascuns intr-un dictionar enciclopedic pentru polito-logie, socio-logie, credito-logie, puterea-logie, media-logie, coruptio-logie, si alte –logii mai cunoscute sau mai putin cunoscute.

Cum iesim din criza?

Deoarece eforturile facute de bancile centrale prin scaderea dobanzii-cheie, nu au fost date mai departe creditorilor de catre bancile operative, decat cu mare intarziere sau chiar de loc, acestea preferand sa-si imbunatateasca bilantul propriu decat sa ajute industria sa se puna pe picioare, sperantele sunt vagi iar prognozele se bat cap in cap.

Cand iesim din criza?

Stie bunul Dumnezeu, dar deocamdata noua nu ne spune.

Un lucru e sigur, increderea cetateanului in sistem tinde spre zero.

Omul nu mai cheltuieste, nu mai depune la banca si face rezerve la ciorap si sub saltea, deci depoziteaza. In curand probabil o sa-i ingroape in gradina, caci acum nu mai vin „tatarii", dar vin „guvernantii" si e cam tot aia, doar intr-o versiune mult mai moderna.

Cum, necum, banul nu mai circula iar asta este pentru economie si dezvoltare, ca o stenoza mitrala pentru inima omului.

Speram sa nu cedeze inima, caci atunci suntem morti si nu numai economic!

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page