Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

DESPRE COMPARATIE SI COMPETITIE

Marina GLODICI



Cand vorbim despre societate, desigur, ne gandim la un conglomerat de oameni care sunt diferiti si unici. Mi-am propus de data aceasta sa fac referire  la un mod destul de frecvent de raportare dintre membrii ei, respectiv cel al comparatiei si competitiei, intr-o maniera care nu este deloc benefica.
 
De-alungul anilor am intalnit persoane care traiau, comparandu-se in permanenta cu altii, fiind tot timpul in competitie cu cei din jur. Ma intrebam adeseori cand intram in vorba cu asemenea insi, de ce aceasta mentalitate ingrata? Cred ca ceea ce ii determina pe acesti indivizi sa fie intr-o continua tensiune generata de teama de a nu fi depasiti de altii este lipsa unei personalitati bine conturate, de inconstienta ca fiecare om este unic in felul sau, are drumul lui, destinul lui  si nu in ultimul rand cred ca sunt incapabili de empatie.

Din pacate acestia au influenta destul de mare in societate si Biblia spune ca: „...un singur pacatos nimiceste mult bine" (Eclesiastul capitolul 9 cu versetul 18.)  deoarece sunt orbiti de eul lor, condusi de o dorinta demonica de a fi numai ei vazuti, iubiti, pe primul loc oriunde. De ce atata dorinta de a iesi in evidenta cu orice pret prin toate mijloacele? Cand tocmai modestia, bunatatea si credinciosia unui om, caracterul lui, il face special, demn de respect si remarcabil?
 
Mai exista un aspect pe care vreau sa il punctez. Cand te compari cu cineva, macar sa iti alegi un reper cat de cat sa te ajute sa te analizezi obiectiv. si sa calculezi corect toti factorii care concura in ceea ce priveste rezultatul balantei. Ma refer la conditiile de viata care difera de la om la om, de la familie la familie, la posibilitatile si perspectivele pe care ti le da intr-un anumit fel familia si conjunctura in care te-ai nascut sau te afli in anumite momente din viata. Cu siguranta ca snobismul a pus stapanire  pe multi si isi tot compara averile, scolile, masinile, si mai stiu eu care ar fi motivele de „intrecere", mai plastic spus, intr-o lume in care ar trebui sa ne spijiim unii pe altii si la necaz sa devenim ca si fratii pentru a nu lasa fisura neomeniei si a meschinariei sa faca atatea ravagii in vietile noastre. Usor de zis! Mereu si mereu se repeta „povestea cu capra vecinului" si a devenit chiar un fenomen care ingroasa randurile celor fara niciun fel de pricipiu si  ideal. Din pacate, comparatia nedreapta este o falsa pasiune care doboara mintile nelasandu-le sa se ridice de la nivelul acela de gandire din jungla care trebuie sa supravietuiasca, dar nu oricum... Numai el! Ceilalti sunt lipsiti de importanta. Ce eroare! Cata desertaciune! Nu sunt impotriva celor care au bogatii, dar... mare grija ca nu cumva pentru acestea sa nu poata intra in Imparatia cerurilor, adica, sa nu mai aiba o legatura cu Dumnezeu, increzandu-se in fortele proprii, ignorand mana divina care binecuvanteaza munca fiecaruia. Interese personale si numai interese personale! Asta e radacina tuturor actiunilor izvorate dintr-un egocetrism feroce. Ah! Lepadarea de sine! Grea hotarare, nu-i asa? Nu putem accepta pe aproapele nostru, sa-l apreciem ca ceva mai presus decat noi! Sau nici macar la egalitate!  si atunci unii se mira ca apar conflicte ireparabile, cand nici dintr-o parte nici din alta nu exista dragoste, respect, putere de sacrificiu, iertare. Comparatie! Mereu traim, comparandu-ne cu altii... Sa fim ca si cutare, de ce numai el poate!? Cine este el sa faca cutare lucru?
 
Se spune ca un baiat curta doua fete deodata. Una era foarte bogata, dar nu asa frumoasa ca celalata care era saraca. Statea in cumpana pe care sa le aleaga. Intr-o zi, lua trasura, se urca si dadu bice cailor. „Doamne, spuse, unde se vor duce caii cu aceea ma voi insura". Trasura o lua in directia unde locuia fata cea saraca. Atunci cu o usoara interventie la fraie, caleasca o lua inspre casa celei bogate. Cantarul nostru nedrept! si... interventia noastra subtila si... ne mintim pe noi insine.

Daca e sa ne comparam cu cineva atunci ar fi bine sa o facem cu persoana Domnului nostru Isus Hristos, care a iubit perfect, a avut puterea de sacrificiu, fiind credincios fata de Dumnezeu si  noua pana la capat, traind in modestie si murind din dragoste pentru noi toti. Vom vedea cat suntem cu adevarat de buni si cat trebuie sa ne corectam si cat de mult trebuie mereu sa ne lepadam de sinele nostru atat de ambitios care poate face atata rau! si vom elimina competitiile nedrepte.

Daca e sa fim intr-o competitie, atunci sa fim ca si atletii care alerga mereu inainte sa ajunga la linia de sosire, potrivit unor reguli bine conturate in minte si incadrandu-e mereu in conditiile  care se cer pentru a putea lua coroana de invigator. Drumul drept si fara abateri, cu multe abtineri si infrandu-ne de la multe lucruri care nu se cad unor sportivi de performanta. Nu-i asa ca e buna comparatia? Da. Trebuie doar sa stim incontro ne avantam cu atata zel, pentru ca spunea un mare evanghelist, in Imparatia cerurilor trebuie sa intri inca pe cand traiesti, deoarece dupa moarte numai poti decide nimic. Iti primesti doar rasplata pentru binele sau raul pe care l-ai facut in viata.

„Banii, dorinta de a fi recunoscuti, legarea noastra de cele materiale, sunt marii concurenti ai lui Dumnezeu in competitii pe care, in cazul celor mai multi dintre noi, El le pierde", a fost de parere Richard Wurmbrand in una dintre cartile sale „Drumul spre culmi". Aici ar fi explicatia de ce oamenii nu se intorc la Dumnezeu si nu vin la Domnul Isus Hristos. „Din cauza incapatanarii de neiertat. Din cauza necredintei. Din cauza ca sunt preocupati de alte lucruri. Din cauza ca nu cred cu adevarat ca au nevoie de El". (A.W.Tozer)

Desigur, ca, in afaceri sau pe piata economica este nevoie de competitie, dar se zice ca daca vrei sa fii bun atunci trebuie sa fii perseverent, autodidact si o persoana care doreste sa se perfectioneze mereu. Dar daca vrei sa fii cu adevarat privit ca un invingator,  atunci trebuie neaparat sa cooperezi si sa-ti pastrezi inima intr-o stare continua de modestie. Asa sa ne ajute Dumnezeu!

Marina GLODICI
Cluj-Napoca
7 august 2013

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page