Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

De vorba cu poeta Felicia Feldiorean despre poezie, ca forma de exprimare




Felicia Feldiorean este autoarea volumului de versuri „Celor fara vina”, talmacit in limba franceza de Prof. Constantin Frasin, cu titlul „A touts les innocents”. Licentiata a Facultatii de Medicina din Cluj-Napoca, pe care o absolva in 1996, autoarea munceste mai intai ca medic de familie, iar apoi ca medic generalist si la un spital de psihiatrie din judetul Covasna. In anul 2000, aceasta paraseste Romania si se muta in Germania. In prezent, scriitoarea locuieste in orasul Münster si este mama unei fetite in varsta de sapte ani, Anna Elisabeth. Felicia Feldiorean s-a nascut in anul 1968.

„Celor fara vina”
- Locuiti in Germania. V-ati gandit sa scrieti si in germana?
- M-am gandit, dar nu cred ca as face-o atat de bine, asa incat ma opresc la limba mea materna, limba dulce romaneasca.
- Cand si unde ati debutat si cum a fost acest debut?
- Am debutat in anul 2009, cu volumul de poezii „CELOR FARA VINA”, volum aparut la Editura Anamarol din Bucuresti. Lansarea cartii a fost facuta la Brasov in luna mai 2009, o lansare foarte frumoasa, acolo am facut cadou celor prezenti la lansare si un CD cu poezii recitate de mine, scrise de mine sau de alti poeti cunoscuti, A. Paunescu, M. Cartarescu etc. Atunci am fost si la trei emisiuni de televiziune, la Brasov si Bucuresti.

„Mi-e cantecul crez”
- Ce anume v-a determinat sa scrieti?
- Tin minte ca eram la tara si invatam pentru facultate, nu mai suportam sa vad cartile de anatomie, fizica si chimie, plus ca avusesem o dezamagire in dragoste. Aveam vreo 19 ani cand am inceput sa scriu. A fost cea mai prolifica perioada in privinta scrierii poeziilor. Majoritatea poemelor din volumul „CELOR FARA VINA” au fost scrise acum 20 de ani.
- Despre ce va place sa scrieti?
- Despre iubire, bineinteles, sunt o romantica incurabila, despre viata, oameni, destine, frumos.
- „Mi-e cantecul crez”, afirmati in poemul „Crez”. Cum v-ati defini pe scurt, propriul dvs. crez literar?
- Crezul meu literar? Nu am nici o definitie..., scriu ceea ce simt si ceea ce traiesc. Atat. Totul e simplu si firesc, la fel ca si viata, pe care din pacate, noi, oamenii, prea ades o complicam.
- Dintre poemele pe care le-ati scris, exista unul preferat?
- Nu neaparat... Imi place enorm „ULTIMUL SARUT”.

„Poezia e iubire si speranta”
- Aveti o imagine cheie, o metafora care sa va defineasca stilul?
- Avand in vedere ca am fost mare fan al Cenaclului Flacara, stilul meu e impregnat de stilul de a scrie al d-lui Adrian Paunescu. Imi cereti o metafora? Pai... sa ma gandesc...
„EXIST atat cat VA MAI EXISTA LUMINA” sau „IN CLIPA ASTA EU AS VREA SA FIU, in INFINIT SAU POATE MAI DEPARTE”...
- Ne puteti da o definitie proprie a poeziei?
- Poezia e o forma de exprimare, de comunicare, poate fi un manifest, poate fi zbor sau cadere..., poate fi totul. Poezia pentru mine este o forma de reinviere, de retraire a iubirii pierdute, moarte sau regasite. Ea poate fi lumina sau intuneric, viata sau moarte. Poezia e iubire si speranta. Si eu ma identific cu ea.

„Radacinile sunt cele care isi pun amprenta pe toata viata”
- Ce ati dori sa ne relatati despre comunitatea romana din Germania?
- Nu prea multe din pacate, pentru ca nu cunosc prea multi romani... Cei mai multi sunt in zona de sud, iar eu traiesc in nord-vest. Am fost in vara, la un festival romanesc in Nürnberg, unde am cantat si recitat.
- Vorbind despre locuri, ca poeta, ce tinuturi va inspira mai mult, cele de acasa, din Romania sau cele din Germania?
- Cele de acasa, din Romania..., e si firesc..., desi sunt aproape de 10 ani in Germania. Radacinile sunt cele care isi pun amprenta pe toata viata ta. Asa este cu mine, cel putin.
- Ce va place si ce nu va place in Germania?
- Imi place faptul ca este o tara civilizata, unde omul este o valoare si se face totul pentru ca omul sa aiba un anumit statut social civilizat si decent. Ce nu-mi place este ca nu sunt spontani, totul trebuie organizat pe ore, minute, secunde..., le lipseste spontaneitatea si inventivitatea romanilor.
- Cat de des va duceti in Romania?
- Cam o data, de doua ori pe an, pentru ca mama mea este acolo si fratele meu cu familia si este pacat sa nu ne vedem cat de des putem..., macar atat cat mai traim.

„Sper sa ajung intr-o zi sa recit in fata oamenilor”
- La ce lucrati in prezent?
- Serviciul imi ia foarte mult timp si energie, lucrez la un spital de psihiatrie si fac si garzi de noapte, am si un copil de crescut, asa ca imi ramane prea putin timp pentru altceva... Scriu pe apucate din pacate..., incerc sa incropesc al doilea volum de poezii. Urmeaza traducerea primului volum in limba germana, pentru ca traiesc aici si foarte multi nemti vor sa vada si sa inteleaga ce am scris.
- Ce planuri de viitor aveti?
- Sa imi termin specializarea ca psihiatru, sa am putere si sanatate sa o cresc pe Anna si ce o sa-mi mai ajute Dumnezeu, sa scriu in continuare, sa cant., sa recit, sper sa ajung intr-o zi sa recit in fata oamenilor. E visul meu!

„Imi place sa observ oamenii”
- Cum va petreceti timpul liber?
- Am putin timp liber....citesc, ma plimb, ascult muzica, scriu poezii, vorbesc cu prietenii pe net, ma joc cu Anna etc.
- Ce hobby-uri aveti?
- Muzica buna, opera, cititul, imi plac filmele bune, lucrurile frumoase, estetice si imi place sa observ oamenii....
- Ce mesaj ati dori sa le transmiteti cititorilor nostri?
- Doresc cititorilor D-voastra, romani, americani si de alte nationalitati, un din inima « La multi ani! » cu multa sanatate, pentru ca este extrem de importanta, vieti cat mai senine, pace si lumina in suflete si sa traiasca fiecare clipa ca si cand ar fi ultima. Viata ne-a fost data fara sa o cerem si vom pierde-o fara sa fim intrebati... asa ca sa invatam sa luam din ea ce este mai bun. Iar pentru cei singuri si tristi, nu uitati ca acolo sus Cineva va iubeste si exista cate un inger pentru fiecare!
Octavian D. Curpas

ULTIMUL SARUT

Striveste-mi lacrima-ntre gene
Striveste-mi ultimul sarut
Caci am jucat pe atatea scene
Doar roluri dintr-un teatru mut.

Striveste-mi visele in palma
Striveste-mi sufletul sub pasi
Caci a venit ultima toamna
Si poti prin frunze sa ma lasi.

Striveste-mi lacrima iubirii
Striveste-mi si privirea-n zori
Dar nu uita ca fericirii
I se cuvin atatea flori.

Striveste-mi lacrima-ntre valuri
Striveste-mi viata in zapezi
Si vino-apoi cantand pe maluri
Din cand in cand sa ma mai vezi.

Striveste-mi clipele in noapte
Striveste-mi noptile in zori
Caci ultimele mele soapte
Se pierd incet, printre ninsori.

Striveste-mi gandul si-amintirea
Striveste-mi ochii verzi in flori
Si-n veci sa nu-ti intorci privirea
Caci m-ai uitat de atatea ori.

Noi am jucat pe atatea scene
Doar roluri dintr-un teatru mut
Striveste-mi lacrima-ntre gene
Striveste-mi ultimul sarut.

Felicia Feldiorean
9 FEBRUARIE 1990 - ARINI
Interviu realizat de Octavian Curpas

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page