Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

IDEALURILE DE AZI ALE ROMÂNILOR

George PETROVAI



De mirare ca romanii zilelor noastre, cu destinul lor atroce si cu istoria lor pusa pe sotii nimicitoare, inca mai au idealuri! Caci nu-i de ici-de colo sa strabati lungul si intortocheatul tunel al atator veacuri intunecoase, ca mai la urma (intr-o mana cu crucea rabdarii si resemnarii, iar in cealalta cu candela plapanda, dar mereu vie, a sperantei de mai bine) sa mananci coliva tuturor celor trei imperii megiese, care de care mai hapsan si mai al dracului cu aceste meleaguri si cu tot ce misca pe ele.

Dar un popor fara idealuri, chiar si atunci cand acestea au chipul neeroic al supunerii si imbraca vesmintele nearatoase ale rabdarii, este un popor muribund, care deja s-a impacat cu gandul iesirii sale silite de pe scena lumii. Istoria universala, cu precadere istoria antica, ne ofera exemple semnificative in acest sens: sumerienii, babilonienii, hititii, etruscii, vechii egipteni etc. Cu precizarea ca toate aceste popoare ramase in memoria colectiva a omenirii, au avut un cuvant greu de spus la vremea lor si ca au lasat urme de referinta in cultura universala...

Desigur, atat oamenii ca indivizi, cat si popoarele ca entitati istorice, nu doar ca modeleaza timpul ce-l traiesc dupa chipul si spiritul lor (prin fapte memorabile de cultura si civilizatie), ci la randul lui timpul si factorii sai de presiune externa actioneaza neintrerupt asupra oamenilor si popoarelor pe directia adaptarii lor la noi imprejurari, doar astfel izbutind sa-si implineasca rostul trecerii pe Pamant.

De prisos sa mai adaug ca unii, cei putini, o fac in sens ofensiv (prin agresiuni si expansiuni militare, strategice, politice, financiare, economice, lingvistice), ei devenind adevaratii stapani ai planetei, si ca grosul popoarelor se zbat sa supravietuiasca sub umbrela aliatilor (sic!) atotputernici prin compromisuri politico-economice care tind statornic inspre jaf generalizat si prin cedari succesive de suveranitate din partea bietilor sateliti, care vizeaza neabatut asimilarea si globalizarea, respectiv pierderea identitatii nationale de catre cei multi...

Nici vorba ca in aceste conditii, pana si idealurile celor din urma (care se imbata in continuare cu apa rece a drepturilor stabilite in alta parte), sufera ajustari in consecinta. Caci, vorba lui George Orwell in cuceritorul lui roman Ferma animalelor: „Toate animalele sunt egale intre ele. Doar ca unele sunt mai egale ca altele...” Adica, or fi toti oamenii egali in fata lui Dumnezeu, dar este de rasul curcilor sa crezi ca romanul de azi este egalul americanului, cand stie o lume intreaga ca majoritatea romanilor de-abia au cu ce sa-si duca zilele, pe cand americanii, cu toate ca nu reprezinta nici macar 5 % din populatia globului, an de an si zi de zi consuma circa un sfert din resursele omenirii!

De aceea, parca nici nu-i de mirare ca preaschimbatul roman de-acum (vremuri cu exemplara democratie, prosperitate si libertate doar in aparenta si pe hartie!), nu-i de mirare, deci, ca romanul zilelor noastre a renuntat aproape in totalitate la marafeturi precum cinstea, omenia sau respectul, straduindu-se din rasputeri prin minciuna, necinste si nerusinare sa-si apere unicul si adevaratul lui ideal national – acela de-a supravietui cu orice chip si prin orice mijloace, indiferent cat sunt acestea de certate cu morala si legile convietuirii umane.

Cine mai are timp de patriotism, nationalism, cultura si romanism, cand a supravietui demn si cinstit in Romania postdecembrista se cheama un act de mare curaj si cand tot mai multi romani sunt gata-gata sa-i admire pe megaraufacatorii descurcareti ai acestei tari, respectiv – mai in gluma, mai in serios – inclina sa le justifice potlogariile prin memorabile spuse de felul: „Hotul neprins e om cinstit” sau „Cine munceste n-are timp sa faca bani”?!

Tocmai de-aceea, adepti infocati ai dictonului „Traieste-ti clipa!” si al ultrapragmaticului principiu filosofic de sorginte autohtona „Ce-i in mana nu-i minciuna”, atatia romanii si-au luat lumea in cap (unii cu truditul, altii cu sutitul) si, mai mult, isi incurajeaza odraslele sa faca la fel, incat actualul ideal national romanesc este aidoma unui balaur bicefal: Unul din capete reprezinta scopul declarat al romanilor de varsta a doua – acela de-a dobandi chiar si pe cai necinstite o pensie cat mai consistenta, de regula de la stat, pe care sa o foloseasca un timp cat mai indelungat, celalalt cap al balaurului intruchipeaza telul atat de pagubitor pentru tara al tinerilor valorosi – acela ca dupa absolvirea studiilor din tara sa se stabileasca intr-un bogat stat occidental, astfel contribuind la imbogatirea celor bogati si la o tot mai accentuata saracire a Romaniei.

Nota 1: Cu ceva timp in urma eram la o masa intr-un restaurant, unde se discuta despre istoria Romaniei, despre cultura si viitorul ei. Printre comeseni se aflau vreo doi consilieri judeteni si, daca nu ma insel, un avocat si un medic. Ei bine, argumentele mele privind straduinta strabunilor, ba chiar si jertfa multora dintre ei pentru constituirea si afirmarea Romaniei moderne, nu numai ca i-au facut sa zambeasca, dar mai la urma au fost cu totii de-acord cu spusele halucinante ale unuia dintre ei: „Putin imi pasa de toti si toate! Mie sa-mi fie bine...” Actualmente, unul dintre acei comeseni, chiar acela cu afirmatia, este parlamentar...

Nota 2: In felul lui odios, tortionarul Alexandru Visinescu (precum si ceilalti 35 deja identificati) contribuie la consolidarea actualului nostru monstruos ideal national de care scriam mai sus. Adica, intr-un sinistru mod ridicol, timp de 24 de ani dupa Decembriada nu te atingi de acesti tortionari, ci continui sa le dai pensii de ofiteri superiori (sinistrul Nikolski a primit pensie de general pana in 1992 cand a pierit, Visinescu primeste si acum pensie de colonel!), in felul acesta talharul de stat roman recunoscandu-le si rasplatindu-le faradelegile comise, iar acuma hodoronc-tronc la peste 80 de ani ai bestiilor, vrei sa-i faci raspunzatori pentru crime pe care nici unul dintre ei n-a avut si nu va avea curajul sa le recunoasca.

Sigur, alta era situatia Romaniei daca se punea in practica Punctul 8 al Proclamatiei de la Timisoara (indepartarea din viata publica a fostilor activisti si securisti) si daca, asa cum cer normele elementare ale dreptatii, fostii tortionari erau de indata judecati cu asprime pentru ticalosiile comise. Dar nu, la vremea respectiva, Ion Iliescu si gasca lui de politruci de mana a doua, au facut tot posibilul sa-i scape, caci regimul lui se sprijinea tocmai pe unii ca acestia. De altminteri, mineriadele au demonstrat cu prisosinta ca toti sunt o apa si-un pamant...

Mai mult. Legea lustratiei nu–i agreata pe la noi nici dupa circa un sfert de veac de la Decembriada, desi se stie ca procesul de modernizare al Turciei sub Mustafa Kemal Atatürk cu ea a inceput (indepartarea din viata publica a fostilor demnitari otomani). Dimpotriva, fostii activisti sunt nelipsiti din viata publica, unii dintre ei (ex. politrucul Mircea Dusa) ajungand chiar ministri. Fireste ca pentru asta e nevoie de tupeu nu gluma. si mai e nevoie, asa cum a dovedit ipochimenul Dusa, sa-ti falsifici biografia, ca doar nu poti iesi in fata cu Academia „stefan Gheorghiu”, si acea facuta tarziu (cu ceva inainte de caderea comunismului) si la fara frecventa.

Dar asta-i cel mai cinstit guvern de dupa 22 Decembrie 1989 si de el romanii trebuie sa fie mandri. Cum imi raspundea cu indignare cineva la unul din textele mele critice la adresa tuturor acestor talhari si mincinosi care, chipurile, ne conduc: „Nu noi i-am ales?..”

 Eu, stimate domn, in nici un caz nu i-am ales nici pe ei, nici pe cei dinainte si nici pe urmatorii asemeni lor nu-i voi alege...

George PETROVAI
Sighetu Marmatiei,                                                              
15 august 2013

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page