Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

MIRAJUL FERICIRII REFLECTAT ÎN OGLINDA TIMPULUI



„Ce este fericirea?” intreba profesorul pe elevii unei clase de liceu in timpul unei ore de filozofie. O tacere adanca se asternu peste toti fiindca nimeni nu gasea cuvinte potrivite pentru a exprima natura acestei misterioase stari mereu ravnite de catre toti oamenii din toate timpurile. Insa, dupa mai multe clipe de tacere, se auzi o voce timida de undeva din bancile din spate: „Fericirea inseamna sa poti sta fara teama fata in fata cu tine insuti si sa fii eliberat de orice fel de tensiune interioara sau exterioara; mai precis, sa te poti bucura sincer si simplu de jocul vietii!”

Profesorul tresari cu emotie la auzul acestor cuvinte. Surprinderea se putea citi cu usurinta pe fata sa. In mod clar, nu se asteptase la un raspuns atat de complex din partea unui simplu elev. „La urma urmei, un adolescent nu poate fi profund in ceea ce spune sau gandeste,” obisnuiau sa spuna intre ei profesorii in cancelarie. Cu toate acestea, raspunsul inedit determina o multime de alte opinii in randul elevilor, fapt ce se traduse imediat printr-un fel de murmur general, fiecare dorind sa isi exprime propria sa cugetare.

Era ca si cum alunecarea unei pietre de mici dimensiuni determinase o dislocare masiva de roci de toate felurile determinand un vacarm general al ideilor ce se cereau a fi exprimate. De aceea, profesorul ii ruga pe toti elevii sa inceteze sa mai vorbeasca, opiniile urmand a fi expuse pe rand cu scopul de a fi ascultate cu atentie de catre toti.

Imediat, un alt elev interveni: „Fericirea reprezinta acea stare de bine, ce urmeaza dobandirii lucrurilor pe care ti le-ai dorit.” Dar nu dupa putina vreme altcineva intreba: „si daca nu vei reusi sa obtii ceea ce iti doresti, inseamna ca vei fi mereu nefericit?”

Altcineva adauga in scurt timp: „Fericirea nu trebuie sa depinda de imprejurari. Ea confera o anumita independenta in raport cu circumstantele exterioare ale vietii.” Dar intrebarea urmatoare puse sub semnul indoielii aceasta afirmatie: „Poti sa fii fericit daca esti privat de libertate sau daca te gasesti intr-o situatie de dependenta in raport cu diferite circumstante sau colectivitati?”

Profesorul lua din nou cuvantul si propuse ca la orice exprimare facuta sa se prezinte si o alternativa opusa acesteia. „De fapt, vom incerca sa dam din nou viata genului de discutii ce animau scolile de filozofie in lumea antica. Am convingerea ca aceasta modalitate de dezbatere este deosebit de utila in timpul pe care il traim deoarece are puterea de a pune in miscare gandirea stereotipa si pasiva a generatiei prezente.”

O mana se ridica solicitand dreptul de a vorbi si imediat se auzi o alta opinie: „A fi fericit inseamna sa poti iubi si sa gasesti persoana potrivita pentru a putea trai acest sentiment.”
Tacerea se lasa pentru mai multe clipe, dar un alt glas raspunse: „Daca fericirea depinde de gasirea persoanei iubite, atunci ea ajunge sa fie sub influenta unor factori exteriori si imprevizibili. Ce se va intampla daca nu vei intalni pe cineva care sa iti impartaseasca sentimentele?”

O alta mana ridicata si un nou enunt: „A fi fericit presupune sa te poti bucura de tot ceea ce este placut in viata si sa te delectezi prin activitati care sa iti incante simturile si imaginatia.” Dar nu trecura mai mult de cateva secunde ca replica sosi prin cuvintele: „Dar daca nu vei putea intreprinde ceea ce doresti de-a lungul vietii? Daca vei fi prins intr-un lant de circumstante neplacute, de care nu te vei putea desprinde niciodata?”

Dupa multe alte exprimari similare, elevii incetara sa mai vorbeasca asteptand un fel de concluzie din partea profesorului. Plin de ingaduinta acesta privi catre fiecare chip al elevilor aflati in clasa. Sub o forma sau alta recunostea propriile sale trairi din perioada in care fusese elev la randul sau intr-un liceu de provincie in acele vremuri tulburi ale „tacerii” impuse de regimul comunist. Atunci nimeni nu isi punea astfel de probleme. Cel putin nu se vorbea deloc despre fericire si tristete, fiindca toti „oamenii muncii” erau angajati cu entuziasm revolutionar in cladirea societatii multilateral dezvoltate.

A pune intrebari era un pacat, iar a gandi cu voce tare reprezenta un delict de neiertat. Fericirea decurgea din programarea riguroasa realizata de catre activistii de partid, care stiau cel mai bine ce inseamna acest lucru. Propaganda astupa orice reflectie logica si obiectiva asupra realitatii, iar scoala reprezenta nimic altceva decat un instrument de programare colectiva a robotilor ce urmau sa construiasca o societate supusa vointei unui grup restrans de persoane aflate in varful piramidei sociale.

Cu dificultate putea sa-si procure carti de valoare, care sa exprime fundamentele nevoii umane dupa fericire si caile posibile pentru dobandirea acesteia. Uneori parcurgea sute de file ingalbenite ale unor lucrari din perioada interbelica uitate in fundul vreunei biblioteci neatinse de furia stalinista a revolutiei culturale. Mai tarziu, optase pentru facultatea de filozofie, desi era constient de indoctrinarea marxista ce se realiza in acest domeniu. Niciodata nu isi imaginase ca avea sa traiasca intr-o societate post-comunista si din aceasta cauza a inteles cel mai bine ca libertatea reprezinta fundamentul obligatoriu al adevaratei fericiri.

„Dragii mei elevi,” incepu el sa spuna, „de-a lungul acestei ore am avut ocazia de a parcurge mai multe definitii ale fericirii. Problema nu este simpla, dar nici extraordinar de complicata. Daca ar fi prea simpla, atunci nu ar fi necesar sa cautam mereu aceasta stare greu de atins si usor de pierdut. Dar daca ar fi prea complexa, atunci omul de rand nu ar putea ajunge vreodata sa o experimenteze, fiind rezervata doar celor special initiati, ceea ce este fals.”

Se opri pentru mai multe momente privind din nou peste chipurile tinere din fata sa, dupa care relua: „In esenta, nu se poate oferi o definitie completa a fericirii. Mereu va fi ceva de adaugat sau de eliminat, indiferent de perfectiunea formularii. De ce? Fiindca fericirea reprezinta mai mult decat o dogma sau o teorie ingenios alcatuita. Este chiar mai mult decat o stare a mintii. De aceea, fericirea este dificil sa fie transpusa in cuvinte, dar este simplu sa fie traita. Ea este o experienta in care te poti plasa fara a putea reda complet profunzimea ei.”

Dupa mai multe clipe de tacere si reflectie adauga: „Fericirea este asemenea mirajului ce se reflecta in oglinda timpului cu imagini si proiectii efemere, dar care in final se armonizeaza deplin prin jocul amintirilor, trairilor si dorintelor intr-un tot contradictoriu si deopotriva armonios. Distingi un chip de femeie, mereu frumos, mereu tanar, mereu unduitor in chemarea sa, dar care isi schimba mereu pozitia pe axa temporala de indata ce viitorul devine prezent. Este o amagire care te impinge mereu inainte si niciodata in trecut.”

Iarasi momentele de liniste se asterneau in clasa pe masura ce profesorul vorbea mai departe: „O iluzie care se hraneste din ea insasi. O dorinta ce se alimenteaza prin propria sa traire. Asa este fericirea. Cand o atingi nici nu iti dai seama ca dispare. Cand revine nu poti sa o opresti. Dar de fiecare data cand trece prin fiinta ta, ii simti fiorul, reverberatia si suflarea, fapt ce te determina sa mergi mai departe, sa nu abandonezi.”

Deja soneria ce anunta inceperea pauzei suna cu putere, dar ultimele idei ale profesorului se raspandira in nuante clare asemenea razelor de soare inainte de incheierea unei zile: „Iar din acest foc launtric generat de trecerea fericirii sunt alimentate toate trasaturile nobile ale fiintei umane in genul sperantei, credintei si perseverentei de a inainta mereu catre idealul perfectiunii. Sub o forma mai concreta, asa este hranita bucuria de a trai si de a nu te da batut niciodata indiferent de circumstantele exterioare ale vietii.”

Usa se deschise cu putere impinsa fiind din afara de catre elevii aflati deja in pauza. Imediat aerul incins de pe coridoare patrunse in clasa, dar cuvintele, ideile si trairile acelor clipe aveau sa dainuie mult timp in mintile agile si tinere ale elevilor. si astfel a trecut acea ora de neuitat de filozofie, cand o simpla intrebare a generat un numar nesfarsit de raspunsuri posibile. Cu toate acestea, cum putem experimenta pe deplin mirajul fericirii?

Octavian LUPU
Brasov
11.07.2013
Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page