Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Cultura si rasa în Transilvania, Câmpia Tisei si Panonia


de Octavian Capatina

Ignoranta si incultura liderilor romanii, din toate timpurile, ne-au adus si ne aduc grave prejudicii.

De altfel marele si inegalabilul istoric David Prodan (1901-1991), cel caruia adversarii (sovini) nu au putut sa-i mute o virgula din toata opera sa, zicea, in particular: romanii - mare popor condusi de niste c… 

In 1790, scriitorul Samuel Decsi a fixat directia de actiune a sovinismului ungar, prin biserica si scoala: „ar putea sa fie maghiarizate pe neobservat  toate popoarele de o limba staina ”.  Maghiarizarea s-a abatut cu aceiasi furie si asupra svabilor si asupra slovacilor ca si asupra romanilor. Dupa alungarea turcilor din pasalacul de la Buda habsburgii catolici preiau initiativa si prigonesc toate celelalte confesiunii, inclusiv pe cea lutherana, dar in numele catolicismului minoritarii maghiarizau!  Episcopii si clerul catolic  din Panonia si Transilvania sprijineau „maghiarizarea” atat de furibund, incat chiar Vaticanul recunostea ca: „episcopi hungarici magis politici quam catholici”! Se foloseau denumiri jignitoare si stigmatizari nu numai in scoala ci in toata viata sociala, ca de exemplu: buta svab (svab prost), bocskoros olah (roman opincar), a tot nem ember (slovacul nu e om), neamtul gunoiul tarii si de caine fatat, svaboaicele proaste si murdare  sau graeca fides nulla fides samd. Rezultatul sovinismului minoritarilor  este perfect ilustrat in protocolul bisericii luterane din Hodod (Satu Mare) din 1871 de urmatorul citat: Adolescentul Friedrich Hotz intreaba pe  dascal „Hat, a nemet is ember” (cum si neamtul e om)? svabii din Ardud (Satu-Mare) se plangeau chiar de la inceputul colonizarii lor (1728)  de ura ungurilor impotriva lor si cereau fie un alt loc de colonizare fie mutarea ungurilorpe care nu-i m-au suportau! Colonistii svabi din Ardud erau vexati: „caci este imposibil sa locuiesti printre acesti unguri”.
Intre timp am ajuns in secolul XXI - s-a descifrat genomul uman  iar profesorul american Larry L. Watts a descifrat tainele mistificarii sovieto-hungariste si sovito-satelitare, din perioada razboiului rece si mecanismele mentale ale comunitatii de informatii din SUA prin care membri acestei comunitati nu percepeau realiatea din estul Europei. E adevarat, ultimul aspect la care m-am referit, dezvaluirile lui Larry Watts nu a avut urmarii:  neocominternistii romanii nu au facut nici un un pas inapoi.  Se mai publicase, in romana, si o anatomiei a culturii urii de catre un doctor in filologie ungureasca Johann Weidlein – Das Bild des Deutschen in der Ungarischen Literatur, care da raspunsuri la tema noastra.  Avem toate cartile pe masa! si atunci sa fie numai ignoranta si incultura liderilor romani de vina pentru ce ni se intampla?  Sa fie si lasitatea, sa mai fie inertia si saracia maselor, sa fie coruptia sau toate la un loc?

Rasa in Transilvania, Campia Tisei si Panonia(I)

Romanii, de rit bizantin,  dupa un document papal din 1216, citat  Msgr Aloisie L. Taut in revista „Orientalia Christiana periodica” erau de la Balta (Balaton) incoace pana dincolo de  Dunare si de Tisa.
Fenomenul de epurare „rasiala” are doua aspecte  maghiarizarea si etnocidul. In 1848 s-a produs primul etnocid din istoria Europei moderne cand  40.000 de romani au fost exterminati in Transilvania. In Panonia, insa, epurarea rasiala  mai cunoaste o forma – expulzarea svabilor. In al doilea razboi mondial aliatul lui Hitler dar si precursorul ideologic al acestuia, Horthy, a trimis la moarte sigura sute de mii de romani.  Miklos Kallay , primul ministru al Ungariei horthiste, raspundea unei comisii parlamentare  despre infrangerea armatei a II-a ungare la Don: „Noi am pierdut 100.000 de oameni, dar nu va speriati, nu erau maghiari” . Ori se stie ca dupa protocolul din 1 februarie 1942 svabii din Ungaria si din teritoriile anexate au fost integrati in unitati germane. Dupa Raul sorban ,numai din zona de nord-vest ocupata de ungurii, au fost dusi la deminat in fata frontului german din est peste 150.000 de romanii neinstruiti, tocmai cu scopul purificarii etnice. Fenomenul de maghiarizare a romanilor dintre Tisa si Carpati are la rindul sau, doua forme esentiale: maghiarizarea grupurilor pe teritorii intinse cuprinzand orase si  sate intregi si maghiarizarea familiilor. In continuare ne vom referi doar la primul aspect al maghiarizarii. Insa fenomenul de maghiarizare nu e o particularitate in Transilvania, maghiarizarea a cuprins tot spatiul administrat de sovinismul maghiar, la fel de devastatoare in sudul (Suabia turceasca), nordul si nord-vestul Ungariei de azi.
O mana de calareti, sichili, au fost trimisi de regalitatea catolica, de sorginte germana, la marginea estica a Transilvaniei cu obligatia de a ajuta pe romani la paza trecatorilor. Sichili –  inseamna pazitori intr-o limba turcica, si nu reprezentau o etnie anume. Originea etnica a secuilor ramas o necunoscuta. Pe langa obligatiile comune de paza ale romanilor si sichililor,  romanilor le mai revenea, numai lor, paza in cnezatele Vlahita si Bretcu. Nici unde, in istoriografie, nu se vorbeste de o colonizare a sichililor. Ca numarul lor era nesemnificativ rezulta din insasi faptul ca regele Andrei al II-lea incredinteaza din 1224 apararea trecatorilor sud-estice cavalerilor teutoni. Sichilii erau organizati militar si au primit privilegii economice si juridice fata de autohtoni. Alegeau in fruntea lor un capitan si un jude, se conduceau dupa jus Olachalis  si pastrasera organizarea in scaune (judete). Ulterior, in documente apare si jus siculicalis. De atunci de a lungul secolelor privilegiile lor, tot mai mari se alimentau din discriminari din ce in ce mai insuportabile pentru autohtoni. Convietuirea dezechilibrta intre mica elita de calareti cu marea majoritate, a romanilor deposedati de drepturi si adusi la sapa de lemn, s-a reglat partial prin „deznationalizare”, mai fortata, mai naturala, a romanilor, pana in secolul XVIII. De la inceputul secolul XIX, lupta contra romanilor ia forme institutionalizate cand pe langa bisericile maghiare (termen preluat de la maghiarofoni care, cand se refera la bisericile lor, nu se refera la ele cu un atribut crestin ci cu atributul ce li se pare lor esential-rasa), administratia, societatile de stat, scoala si armata - sunt infiintate societati de maghiarizare, sunt editate manuale si proceduri de maghiarizare, sunt intocmite planuri si harti si culoare de maghiarizare.
Confesiunea ortodoxa - era doar o erezie tolerata in functie de bunavointa principelui si stapanului – usque ad beneplacitum principum ac regnicolarum - cum sta scris in Constitutia feudala a Principatului autonom al Transilvaniei. Iata un exemplu dintre sute de exemple: catre 1892 proprietarul Boer Traian a construit o biserica romano-catolica pentru atragerea romanilor la aceasta confesiune , dupa ce tatal sau Traian Boeru, preot greco-catolic a trecut  inapoi la ortodocsi in 1872, ca in 1874 sa treaca  comunitatea romaneasca la catolici (I.I.Rusu, in  Les Roumaines et les Sicules,  la pg 156, ISBN 973-577-186-3). Acest viraj era necesar intrucat Vaticanul nu admitea, formal, trecerea directa a greco-catolicilor la catolicism.
Pe Valea Nirajului maghiarizarea a fost asa de masiva, intensa si chiar violenta uneori, mai ales la sfarsitul secolului XIX, astfel ca limba romana a disparut complet catre 1920; Presiunile si teroarea exercitata asupra  elementului romanesc romanofon si maghiarofon erau duse la extrem asa cum arata  in 1862 un „secui” din Sandominic  care spunea unui ziarist din Arad: „eu, sincer, nu sunt secui, dar daca vorbesc romaneste risc sa fiu batut” (ibidem, pg 180). De altfel, atunci, cand numai aveau rabdare sau cum zicea Samel Decsi, pe neobservate, maghiarizarea se facea in strada si cu bata, cum s-a intamplat in oppidumul german  Buda si Pesta, unde ungurii si maghiarizatii nu atinceau nici 19% din titalul populatiei,  la finele secolului XVIII-lea.
Acelasi I.I.Rusu, la pg 76,  amintea:  „Inainte de 1866 majoritatea populatiei din Cristur era formata din romani,  catre 1900 se vorbea romaneste, insa dupa legea lui Apponyi, toti cei care vorbeau romaneste erau blamati; preotul roman a fost alungat, biserica distrusa, in locul romanilor au fost colonizati   germani, armeni si tigani maghiarofoni; vechile familii romanesti din Cristur - unele se numesc Sztojka iar altele precum Fogarasi, Balint, Fodor, Simon, Balas, Fejer, Eleches sau Demeter au nume maghiare sau maghiarizate” .  In 1968, in Marea Adunare Nationala, o deputata din zona propune ca in locul denominatiunii de Cristur sa se adopte denominatiunea de Cristurul Secuiesc – si Marea Adunare Nationala aproba, cu aplauze!
Casele, prelucrarea lemnului, sedentarismul si muncile campului, crestaturile, costumele, tesaturile, cantecele, obiceiurile de botez, nunta si moarte, ceramica, denominatiunile si numele sunt identice cu ale romanilor. Cand au fost ori s-au deznationalizat romanii ei au plecat cu toata mostenirea lor (credinte pagane, obiceiuri, colinde, strigaturi, dansuri, cusaturi, crestaturi) parasind doar limba si uneori si confesiunea. Altfel cum au venit niste nomazii de stepa in curbura Carpatilor cu traditia prelucrarii lemnului, identica  in toate tarile romanesti  cisalpine si transalpine din Maramures, tara motilor si tara de sus pana in Hobita, Severin si Timoc?  De altfel imparatul Iosif al II-lea isi nota uimit in jurnalul sau, dupa o calatorie (1783-84), ca ungurii locuiau intr-un fel de iurte sapate sub pamant din care se vedeau doar acoperisurile. Altfel zis - sub influenta autohtonilor,  panonici romani, germani si slavi incepuse procesul de sedentarizare a nomazilor. De unde olaritul la niste nomazi care beau apa din burdufuri din piele de cal si nu foloseau instrumentar casnic fragil? De unde numele sarbatorii nasterii Mantuitorului Karacioni daca trecand prin Kiev, in secolul IX, nu slavii dar nici macar cneazul lor nu se crestinase inca? De unde organizarea lor in scaune si a germanilor, de mai la sud, in Stuhle, daca nu de la judetele si juzii romanilor din acel colt de daco-romanie? Cum ?



La inceput intr-un cadru feroce de ostil, mai apoi si pusi la zid de aparatul ecleziastic, politic, administrativ, juridic, militar si in final si scolar, in conditiile divizarii confesionale a romanilor operate de Viena la inceputul secolului al XVIII-lea, romanii din centru tarii nu aveau decat doua posibilitati sa se maghiarizeze sau sa se refugieze in Moldova. Cei ramasi au imprumutat alta limba dar sangele nu l-au putut imprumuta! Pana si etnograful german maghiarizat Paul Hunsdorfer (Hunfalvy 1810-1891) din perioada evervescentei sovine admitea ca secuii sunt un amestec cu autohtonii. Savantul Nicolae Iorga,   pe buna dreptate, concluziona:  „Secuii din Carpatii sunt in majoritate romanii deznationalizati, asa cum o arata habitatul lor traditional, felul de constructie a caselor si modul de prelucrare a pamantului” .
Doctorii Petru Ramneantu si P.David au procedat, pe cale stiintifica, la stabilirea originii etnice a populatiei din sud-estul Transilvaniei pe baza compozitiei sanguine, iar rezultatul cercetarii l-au publicat sub numele „Cercetari asupra originii etnice a populatiei din sud-estul Transilvaniei pe baza compozitiei serologice a sangelui” in 1935, in „Buletinul eugenic si biopolitic”, (pg 36-66).   Dupa 10600 de analize serologice asupra asa zisilor secui cercetarea constata ca indicele sanguin ale acestora este in proportie covarsitoare identic cu al romanilor si difera RADICAL  de indicele sanguin al ungurilor propriu-zisi. Frecventa distributiei grupelor sanguine AB0, bogata in proprietatea A (traca-europeana) si saraca in proprietatea B (asiatica) este identica cu a romanilor!  si fara o asemenea determinare NECHIVOCA, stiintifica - concluzia logica nu putea fi alta! O mana de aparatori, originari din stepele Asiei, trimisi sa ajute la paza trecatorilor  inguste si neprielnice de invaziile rudele lor  ramase in urma (in stepele euro-asiatice), nu putea schimba etnia populatiei din curbura Carpatilor. si iata cum conchidea americanul Milton G. Lehrer in exemplara sa lucrare,  ARDEALUL PAMANT ROMANESC: „Din rezultatele obtinute s-a putut trage concluzia ca secuizarea romanilor dateaza din secolul al Xii-lea. Iata un auxiliar al istoriei (nn - serologia), pe care nu-l puteau desigur prevedea ungurii la inceputul operei lor nefaste de transformare a unui pamant curat romanesc intr-ul cu aspect CURAT UNGURESC”.
Azi in secolul XXI si analiza ADN-ul poate confirma sau infirma studiile doctorilor P.Ramneantu si P.David. De altfel, doctorul californian Copola Sforza care a studiat relativ recent baza etnica in Ungaria a gasit si acolo un procent ridicol de unguri! Asta ca si cum statisticile austriece dupa eliberarea campiei Dunarii de sub turci n-ar fi suficente pentru a nelamuri in problema rasei! In 1787, in Buda si Pesta (Ofen), ungurii si maghiarizatii atingeau abia 19%, iar per total, in teritoriile administrate,  atingeau 29%  din totalul populatiei!

Cultura maghiara (II)

 Daca din cei 5% maghiarofoni din totalul populatiei Romaniei, doar un procent infim sunt etnici (urmasi de sange) asiatici restul fiind in principal romani si svabi maghiarizati atunci ce ii face pe acesti deznationalizati unguri? Raspunsul e cultura urii. Iata cateva exemple:
Poetul Paloczi Horvath Adam: „Bestem pentru germani / Bate-l, doamne, bate-l / Pe blestematul cel de caine fatat/ Gunoiul tarii noastre”.
Romancierul Dugonics Andras: „Daca putinii urmasi ai panonilor (nn- tracilor) se arata supusi, sa nu-i crezi pe viclenii acestia cu limba necioplita si respingatoare pana nu s-au topit in sangele maghiar”.
Agitatorul Mitrofanow N. scria: „Clocoteste, sange al meu, clocoteste, cand cainii de nemti ... ”
Mentorul maghiarismului, Szechenyi Istvan a fixat directia: „Toate intreprinderile mele se extind, dar se indreapta impotriva germanilor” sau „Urasc din strafundurile sufletului orice evolutie care nu e maghiara” sau „maghiarizarea este cea mai sfanta sarcina a oricarui maghiar” chiar daca taranul maghiar era „hot de cai, necioplit, salbatec, nestiutor si care toarna intruna injuraturi” cum scria in Jurnal, IV, pg. 60!
Slovacul maghiarizat Ludovit Kosut scria: „Orasele noastre sunt in majoritatea lor germane, industria patriei este germana; comertul german ... ” si „... nu voi mai tolera nici un sas pe teritoriul coroanei ungare, ci ii voi izgoni din tara ... pentru a compensa nesfarsitele hotii, jafuri si cheltuieli de razboi”, sau „Ne gasim in jena financiara ... Oricum pune-i pe sasi sa plateasca gras. 2 milioane urmeaza sa plateasca. Jumatate din acesta suma ca tribut ... Daca se opun, ordona sa fie executati”. L. Kossuth alaturi de contele  Mihai Esterhazy adresa, la 10 oct 1848, un ultimatum poporului roman, care incepea bland, dand vina pe austrieci, dar se incheia altfel: “Atunci va fi mai bine sa nu va fi nascut, ... Dar si pana atunci, se va porunci maghiarilor si secuilor, ca sa se scoale si ca viforul sa mature fiece goz nemultumitor   ...  Ca sa se scoale poporul unguresc si secuiesc, toti cu totii, si sa stearga de pe fata pamantului pe fiestecare vanzator de patrie si rebel... Luati dar’ seama ... sa nu provocati asupra voastra ceasul pedepsei”
Poetul si criticul literar Jozsef  Bajza si el un slovac maghiarizat opina: „ ... vreau sa spun ca atata timp cat nu starpim limba germana in convorbirile noastre, atat timp cat vor mai exista unguri care sa vorbeasca cu atata placere nemteste, neavand sentimentul ca prin folosirea acestei limbi comit o infractiune impotriva natiunii ... nu ma ingrijoreaza nici popoarele slovac si valah, pe care le stapanim ” sau „Sa ne strangem randurile, sa fim mandri ca suntem unguri, membri ai singurului popor al lui Dumnezeu, si probabil, din intreaga lume ...”
Fiul lui stefan Petrovici si al Mariei Hruz, Alexandru Petofi ca orice asimilat se simtea obligat sa probeze permanent maghiaritatea, si cea mai tare dovada consta in ultragierea permanenta a majoritatii nemaghiare si in special al germanilor. si iata cateva dovezi: „ Vecine cucernic, neamtule, ... Iar traznetul sa nu te omoare / Maghiarului sa-ncredinteze aceasta treaba!”  sau  „Ce mai vorbesc nemtii astia! / De i-ar trazni neintarziat! / De la noi cer svabii astia / Sa le platim datoriile. / Platiti-va singuri datoriile, / Pana va atarna limbile, ca la cotei, / Chiar de-ar fi sa crapati, / Escroci blestemati ” sau „La noi germanul a venit ca oaspete, / Dar curand si-a insusit dreptul de domn, / si cat de josnic a mai infaptuit totul, / Cate marsavii a putut sa savarseasca ... ” sau „ ... tie, neamtule, iti sunt numarate zilele! ... / Oare sa porunceasca in tara neamtul, slovacul? ... / Doar maghiarul are aici drepturi de stapan ... ” sau „De la Carpati pana la Dunarea de Jos / Un racnet de furie, o furtuna salbatica! ... / Croati, germani, sarbi si romani, / Ce va repeziti cu totii la tara ungara? / Sabia care v-a crutat de turci si de tatari / Sclipeste in mana maghiarului .../ N-o sa fie pace pana cand ultimul strop sange / Nu se va scurge din blestematele voastre inimi / Ridica-te, maghiare, impotriva acestei hoarde, .../ Candva ne-am luptat cu leii, / Acum sa ne devoreze aceasta cloaca de paduchi? ” sau „ Acum Dumnezeu nu ne ajunge, / Caci el nu este destul   de aspru, / tie ma rog, iadule, in dimineasa de Anul Nou:  / Sadeste in inimile noastre intreaga ta manie,  / Sa nu cunoastem indurare pana mai misca / Vreunul din nemernicii astia pe pamant”  sau „si gunoiul cersetor al popoarelor / Se repede din apus, / Asezandu-se pe pamantul unde curg / Laptele si mierea ...” sau „L-am maturat afara pe neamt, / Acest gunoi de trei sute de ani.”  Dupa Marton  Horvath  (31 iulie 1949) poeziile lui Petofi au fost  contributia  aliatului lui Hitler la doborarea acestuia - dupa ce trupele sovietice au ocupat Ungaria fascista, poeziile dusmanoase la adresa germanilor, traduse, ar fi fost inmanate soldatilor sovietici pentru a-i invata ura contra nemtilor.
Romancierul Jokai Mor  scria in poezia Biet sas: „El are o patrie aparte, / Spre care-i galopeaza dorul / Aici doar oala cu carne-l retine / Pescuind in ape tulburi / Atunci se bucura cand noi jelim / Bucuria noastra pentru el inseamna jale / Biet sas. ”  Campaniile sale antigermane le neaga, impotriva evidentei, in Neue Freie Presse din 1.05.1896: „Sunt foarte multi cei care raspandesc prin lume stirea ca efortul de constituire a unui stat de catre ungurii (stat al minoritatii) s-ar face cu impilarea nationalitatilor nemaghiare (a majoritatii). Aceste afirmatii sunt la fel de departe de adevar cum e lumina de intuneric ”.
Thaly Kalman,  versificator si politician  a fabricat niste cantece pretinse a fi din vremea fratiei ungaro-tataro-turce, zise cantece ale curutilor, impotriva tocmai a eliberatorilor de sub turcii a cimpiei panonice. Un contemporan, Cserei Mihaly, scria: „ca toti talharii, criminalii si neispravitii care, sub numele de curuti, au napastuit, torturat, ucis si aruncat in foc atatia oameni cinstiti, nobili sau de rand ...”  O punere la punct o face si Szekfu (Istoria maghiara IV, pg 293): „Curutii isi facusera scoala la tatari, ne deosebindu-se de ei decat ca nu tarau oameni in robie. Dar unde i-ar fi putut tari? Dar inhatau orice valoare la vedere sau ascunsa, umblau in cete mari prin campii, prefacand tot ceea ce le iesia in cale in cenusa si mormane de piatra ... De indata ce zareau o insa o trupa de de oameni inarmati si cu experienta, nu asteptau nici macar primul foc, ci o lua la fuga peste dealuri si prin vai ...”  Despre seful acestor bande de talharii, Rakoczi, slav de nord dupa tata si slav de sud dupa mama, aliat cu turcii si tatarii, care s-ar fi aliat si cu francezii sau rusii daca acestia l-ar fi luat in serios, Petofi scria: „Sfant al patriei noastre, conducator al libertatii, / Steaua noastra luminoasa in noaptea intunecata”. Iata cateva crampeie din aceste cantece inventate: „Ia uitati.va ce-a facut neamtul din tara noastra: / Ne-a pangarit femeile si fetele” sau „Nu cred in cuvantul habotnicului neamt mai mult ca in latratul cainelui. / El a venit sa pustiasca nu sa ajute, pentru a cuceri tara noastra .../ De aceea, ucide-l si pe maghiarul care-i tine tovarasie! / Bea astfel vinul, incat atunci cand auzi trompetele / Sa poti bea sange si sa faci gramezi din cadravrele nemtesti! ” sau „Neamt nenorocit / cu picioare de cocor, / cu nas de cotofana; / el fuge de noi, ii e frica de noi, / natiune nenorocita! ” sau „vezi tu neamtule, vezi raicule, astfel trebuie sa ispasesti, asa te bate Dumnezeu, fiu de tarfa bestial, trandav si jefuitor, talhar cumplit. Ei, nemti raiosi, acum umblati tantosi! Raicilor lepadaturi de catea, acum desigur, va carati” sau „Nu-l crede pe neamt, maghiare, / Ori cu ce-ar vrea sa te insele .../ Batu-l-ar Isus Christos”  sau „Fugi, curute, vine neamtul, / Ia te uita ce vierme invatat ...” sau „Nenumarate arme ne ameninta, / Caci neamtul se afla printre noi / si loveste cu sete .../Ca un calau” sau „Dumnezeu sa nu ingaduie ca maghiarul / Sa fie batjocorit si pangarit de un asemenea dusman / Respingator cum e neamtul / Sa nu ingaduie ca un asemenea popor / Ingamfat sa-i rapeasca / Vesnica-i reputatie gloriasa”. Cultul acestor talhari (vezi Szekfu) a fost amplificat de zeci de alti scriitori unguri si maghiarizati asa cum a fost raspandit turanismul, mai tarziu. Mecanismul il descrie Sassi Nagy Lajos:  „Este necesar sa alimentam de sus acest sentiment national, pentru ca pe urma el sa patrunda de jos intreaga societate, sub forma unei forte de neinfrant”.
Tolnay Lajos in romanele sale germanii sunt numiti balega si gunoi, viermi nenorociti, lepadaturi ale omenirii. In romanul Onorabila doamna baroneasa apare un cantec: „Sa fie asa cum a fost inainte! / Atat germanul, / Cat si croatul si slovacul / Sa-si scoata palaria in fata maghiarului”.  Tot aici apare si propozitia: „Dragii de cehi, filozoficii de nemti si camatarii de galitieni au trebuit sa paraseasca Ungaria”(nn - dupa dualism).
Lingvistul Gardonyi (pe adevaratul lui nume Ziegler) Geza, se dezice de propriu lui popor si isi dovedeste maghiaritatea scriind:  „Capatosenia nemteasca este caracterizata si de literele pe care le folosesc. Scrierea germana si tiparul german arata de parca ar fi fost concepute de un oftalmolog nemeric, care nu s-a gandit decat la castigul sau. 99 din o suta de nemti sunt ochelaristi  ... Oare neamtul orbeste din patrotism sau din prostie”
Herczeg Ferenc, fiul lui Franz  Herzog si al Luisei Hoffmann in romanul pseudoistoric Pagani  scrie ca fii lui Vazul „vor readuce vechea lege (nn-pagana) maturand gunoiul strain (nn- germanul crestin) din Ungaria”.
Poetul Ady Endre, mai rasist decat rasisti de pana la el, rodul acestora, ii combate nu numai pe nemaghiari ci si pe asimilati: „Aici, in aceasta anticamera a Europei cu atatea usi, unde din est si din vest, din toate partile, se matura inauntru gunoiul, absolut nimic nu este sigur. Stefan cel Sfant a fost primul nostru, aproape constient, furnizor de gunoi ... Asemanatoare unei invazii de lacuste s-a dovedit pentru aceasta sarmana tara acea rasa a primilor sositi care, jefuind si asociindu-se, ii sta si azi in carca.”  Cand asimilatii Jeno Kremsner si Ferenc Herzog  au pus in discutie originea lui Ady, acesta a erupt: „Pentru cei ingalati si cei murdari, / Pentru bastarzi si cei ahtiati dupa podoabe, / Pentru cei pe jumatate morti, cei cu spume la gura, / Pentru cei care fac pe maghiarii si pentru mancatorii de ceata, Pentru maghiarii proveniti din svabi / Eu nu sunt maghiar? ”
Ideologul noii reocupari maghiare a tarii, Szabo Dezso, scria in 1928: „Ea (noua literatura) si-a dat seama de sutele de mii de lacuste ale distrugatoarei pofte germane, cum acestia ... au scos maghiarimea din toate drepturile ei, rapindu-i  orice posibilitate de a trai, fortand-o sa iasa de pe pamantul ei, dar si din sufletul ei  si devenind unguri asa de vehementi, incat pot distruge maghiarimea ”
Romancierul si etnograful rasist Kodolanyi Janos scrie: „Slujnica svaboaica, indiferent daca o cheama Resi si Lesi, este peste masura de proasta, murdarta si lenesa. ... Totul ma scarbeste la svaboaicele astea ”.
Poetul Babits Miklos exclama in 1933: „Exista oare un pericol mai mare si mai vechi blestem pentru maghiari decat germanul?”
Dordai Lorand, horthist pana in 1945 si comunist dupa, scria sub pseudonim, in 1939, in lucrarea Fara indurare: „Voi suprima pe fiecare valah ce-mi iese in cale. Nu va fi indurare! Voi aprinde noaptea satele valahe. Voi trece prin sabie toata populatia, voi otravi fantanile si voi ucide pana si copii din leagan... Voi suprima orice valah si atunci nu va fi in Ardeal decat o singura rasa, cea maghiara, natia mea, sangele meu!” Pentru acest ilustru reprezentant al culturii ungare, UDMR-ul, printr-o adresa   a cerut Primariei Dej, dreptul de amplasare a unei placi memoriale. Cererea UDMR-ului a fost intarita de presedintele Uniunii scriitorilor din Cluj, Mircea Oprita!
Poetul Hidas Antal scrie: „De patru sute de ani te lupti cu neamtul cel lacom, / dar inca tot n-a terminat de supt sangele tau gros si bun, / Ungarie”.
Poetul Horvath Bela, scrie in 1946: „Asa ca tremurati in fata mea svabi idioti, / In mutrele voastre vomit ciuma. / Eu viu sau mort va vanez, Ucigasilor, pagani bautori de sange! / ... Ineaca-l pe bastard, omora diabolicul vierme, /  Pe pezevenghiul infumurat, pe burduhanosul calau! ”
Poetul Illyes Gyula trage un semnal in 1933: „Transdanubia se afla in cea mai teribila primejdie ... Marea germana se umfla, asaltand satele maghiare, si nu mai exista nimic care ar putea s-o opreasca ...”.  In 1938  concluziona: „in trecut maghiarimea a fost o natiune doar in masura in care a fost dusmanoasa fata de germani”. Iar in 1945 trage foloasele din acest merit istoric  sub national-comunism: „Eu am fost printre primii care, atunci – inca inainte de acapararea puterii de catre Hitler – am adus vorba despre pericolul german din Transdanubia. De pe atunci am pomenit in repetate randuri, intuind radacinile acestei chestiuni, de expulzarea germanilor ”.  In 1970 Illyes primeste premiul Herder !
In iulie 1956 Pesti Joszef jubila: „Se apropie ora sa sarim la beregata lor...”. A svabilor si evreilor precizeaza Johann Weidlein in pretioasa sa lucrare Imaginea germanului in literatura ungureasca!
Ungurul Engel Pal scrie in finalul cartii  Regatul sfantului stefan. Istoria Ungariei medievale 895-1526:  “Nici pe departe, generatia Mohacs-ului nu a disparut, ci a ramas vie ideologia ei... Xenofobia ei, partinirea, iluziile si narcisismul, au trait mai departe, de la sfarsitul secolului al XVII-lea, sub forma unui nationalism virulent, provocand grave  desfigurari de constiinta si sociale, servind ca model urii etnice  din bazinul carpatic”   
Dupa trecerea  in revista a liniilor de forta a culturii ungare facuta cu multa acribie si retinere de Johann Weidlein, probabil sentinta absoluta a lui Fabchich Jozsef, preotul catolic  al orasului Raab, pe atunci in intregime german, dintr-o scrisoare catre unicatul poet,  Kazinczy Ferenc, (1759-831) nu mai mira: „svabilor cu care ne-am procopsit trebuie sa li-se impuna cu forta nume unguresti. Trebuie sa invete ungureste, fie sa moara. ”
Maghiarizarea in Romania, continua si azi, cu aceiasi ura, la fel de nestingherita, ca in vremea lui Horthy, ca in vremea comunismului stalinist (pana in 1964) , ca in vremea comunismului zis autohton (pana in 1989). Ignoranta si incultura liderilor romanii, din toate timpurile, ne-au adus si ne aduc grave prejudicii.

Referinte
Milton G. Lehrer, Ardealul pamant romanesc, ISBN 973-29-0010
Johann Weidlein, Imaginea germanului in literatura maghiara, ISBN 973-577-257-4
Ion Iosif Rissu, Les Roumains et les Sicules, ISBN 973-577-185-3
Ernst Hauler, Istoria nemtilor din regiunea Satmarului, ISBN 973-971-56-6-4
Teodor V. Pacatian, Cartea de aur, vol. I, editia a II-a, Sibiu, 1904

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page