Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Între "CHEMAREA PAMÂNTULUI" si CHEMAREA CERULUI



Ne bantuie "chemarea pamantului". Ganditorii de toate felurile si traitorii de toate categoriile sunt vanzoliti de ea. Chiar si filozofii cu grad foarte inalt de abstract nu se pot descotorosi in mod absolut de ea si mai cumva sau altcumva sunt prinsi in vartejul ei centripetic.  Strabuni, hotare, patrie, casa, glie, de fapt pamant. In entropia noastra ni se pare ca este sfant sa nu ne desfacem de ele, iar daca s-a intamplat ne bate vantul revenirii la ele sa ne mistuim impreuna.
Prin alegere sau prin forta imprejurarilor, adica a neputintei volitive, multi oameni au murit in casele in care s-au nascut. Oare acestor oameni le-a fost vreodata dor de casa, de acasa? Cu mult mai multi oameni - din aceleasi cauze - au murit in tarile in care s-au nascut. Oare au trait vreo clipa dorul de tara? Nu intreb daca si-au iubit casa sau tara caci cu siguranta au facut aceasta, ci intreb daca le-a fost vreodata dor de ele.
Dorul este unicat de simtire care apare in lipsa, pierderea sau departarea a ceva sau a cuiva drag si se transforma in cautare si chemare. Este o minune, sau ce este, ca aceleasi lucruri, fiinte, fenomene sau notiuni care declanseaza stari de existenta si care par comune si obisnuite pentru cei ce le mai au, capata dimensiuni noi, frumuseti deosebite, cumva se sanctifica pentru cei ce nu le mai au, si asa incepe alergarea inapoi spre a le regasi. Moare si casa? Moare si tara? Strabunii au murit, dar ni se pare inacecptabil sa moara si pamantul in care au fost ingropati. N-as putea spune si n-ar fi frumos sa spun ca "chemarea pamantului" este o desertaciune, dar este adevarat sa spun ca ea este suprema valoare spirituala a fiintei umane? Moartea casei si a tarii se transforma in dor de ele. Este frumos sa controlam acest dor sau este frumos sa ne lasam controlati de el? Dostoievski a scris "Amintiri din casa mortii" si i-a ramas nescrisa lucrarea "Amintiri din moartea casei" caci "Fratii Karamazov" nu s-au mai terminat de zbatut intre "chemarea pamantului" si "chemarea cerului" si autorul n-a apucat sa-i intrebe pe cei ingenunchiati de chemarea pamantului daca au auzit vreodata chemarea cerului.
In acest context Biblia introduce notiunea de "patria cereasca". Ea ne spune ca noi am avut o patrie cereasca pe pamant, am pierdut-o, dar ne este dor de ea si umblam dupa ea. Gradina Edenului, PAMANTUL CERESC pe care Adam l-a trait cu toata puterea simtirii lui atat in slava bucuriei cat si in durerile pierderii, s-a transmis prin generatii pana la noi sub forma de dor, daca vreti, sub forma de "chemare", de parca l-am trait noi insine. In tot constientul si subconstientul nostru, arde participarea la aceasta pierdere si cautarea pentru regasire pe care am numit-o "chemare". Ne lipseste ceva esential, Edenul. Cautam ceva ce nu mai avem, Paradisul. Sa cautam o alta casa pe pamant? O alta tara? Din nou casa sau tara pe care le-am parasit le traim in vaietul lui Goga "de ce m-ati dus de langa voi"?  Uneori confuzi de cautarea primordialului pierdut, ne intoarcem disperati sa-l gasim in casa sau in tara din care am plecat in cautarea lui. Ne lipseste o tara pe pamant? O avem pe cea in care ne-am nascut, le avem pe cele prin care am trecut, o avem pe cea pe care am ales-o sau ni s-a dat, cu putina zbatere o putem avea pe oricare ne-am dori-o. Chemarea pamantului ramane insa si-ncepem sa intelegem ca e vorba de o "tara mai buna", cum zice Biblia, de "patria cereasca", de chemarea cerului.
Sfanta Scriptura depaseste in claritate confuzia cautarilor noastre. Ea zice: "... straini si calatori pe pamant.. In cautarea unei patrii". "Daca ar fi avut in vedere pe ACEEA din care IESISERA, negresit ca ar fi avut vreme sa se INTOARCA in ea. Dar ei doreau o patrie mai buna, adica o PATRIE CEREASCA".
Nu este nici o incompatibilitate intre tara noastra de obarsie sau tara noastra de adoptie si "patria cereasca".  Buchisim in lucrurile de pe pamant alfabetul cerului.  Cine dispretuieste tara in care s-a nascut, cine nu este loial tarii care l-a infiat, inseamna ca nu intelege nimic despre patria cereasca, nu-i este dor de ea si n-o cauta.
Casa noastra din "chemarea pamantului" nu mai este caci ne-am facut alta. Tara nu prea mai poate fi a noastra. Dorul de ele este si el ciopartit de suferinte, uneori cicatrizat. Putem vorbi de DORUL - DOR din promisiunea Domnului Dumnezeu? Nu este vorba despre o jeluire fie ea si miorita doinita, ci de izbucnirea din ea a splendorilor viitoare de marime vesnica.
Oricat ar vanzoli de frumos si mai ales ispititor mintile oamenilor, "chemarea pamantului" nu are in sine substanta vesnicitatii decat fiind o treapta de pe care se aude "chemarea cerului". De ori incotro ne-ar chema pamantul, e de auzit chemarea cerului.

Benone Burtescu

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page