Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

PROVINCIA DACIA – REVOLTELE DACILOR SI ÎMPARATII ROMANI (IV)



(Continaure din editia precedenta)

GALLIENUS (259-268)

P. Licinus Egnatius Gallienus (Nota A) preia imparatia, de la tatal sau (prizonier la persi), in conditiile cele mai grele din istoria imperiului. Atmosfera generala de nemultimire. Generalii, in loc sa fie uniti, cauta fiecare sa fie stapan pe anumite provincii sub pretextul salvarii lor. Astfel, Postumus se declara imparatul Galliei, ca stat independent in 259. Se mentine la putere pana in 268 cand este omorat de catre un ofiter de-al sau. Ingenus, inca din 258, profitand de faptul ca Valerian se batea in Orient, iar carpo-getogotii faceau ravagii in sudul Dunarii, este aclamat imparat de catre legiunile din Pannonia si recunoscut de catre cele din Moesia. Isi fixeaza resedinta la Sirmium. Gallienus il ataca si-l inlatura pe Ingenus. Lupta se da langa Sirmium la Mursa. Gallienus nu se multumeste numai cu inlaturarea rivalului sau, dar se razbuna cu cruzime pe soldatii si ofiterii lui Ingenus si chiar pe populatia autohtona dacoromana din Moesia. Atitudinea dura avusese un efect contrar, in 258/259 este proclamat imparat, de catre legiunile din Pannonia, Moesia si Dacia Traiana, Regalianus (Publius Cornelius Regalianus). Legiunile de la Dunarea de mijloc: Legiunea a X-a Gemina; Legiunea a XIII-a Gemina (cantonata la Apulum in Dacia) si Legiunea a XIV-a Gemina si-au ales un singur imparat. Regalian (dupa Historia Augusta) era un general de valoare, bun organizator, strateg si conducator. Descindea din neamul lui Decebal, regele dacilor (Historia Augusta, Triginta Tyrani, 10). Statul format din provinciile Dacia Traiana, Moesia, Illiria si Pannonia Inferior avea un singur imparat si era declarat autonom. Nu s-a realizat o ruptura politica si economica fata de Imperiul Roman. Administratia, centralizata pe provincii, era subordonata imparatului Regalian care emite la Sarmisegetuza moneda proprie in 258-268 (de argint) cu efigia sa si legenda: “IMP.CAES.P.C.REGALIANUS”. Se gasesc 8 monede la muzeul din Viena, 5 emise sub Regalian, 258-268 si 3 emise de sotia sa, Augusta Suplicia Driantulla.
In timpul lui Regalian, un rol important il avea sotia sa care facea parte dintr-o familie senatoriala si tinea legaturi stranse cu Senatul. Asa se explica evitarea ruperii totale fata de Roma. Gallienus nu are ce sa faca si accepta autonomia declarata de Regalianus. Asteapta insa momentul sa-l inlature, in august 268, Regalianus este ucis la instigarea fratilor sai roxolani, care nu vedeau cu ochi buni autonomia, voiau independenta (6). .

REGALIAN – ELIBERATORUL DACIEI

Dacia Nord-Dunareana, sau Statul Independent al Daciei lui Decebal se intindea numai pe aproximativ 40% din Dacia lui Burebista: de la Dunarea de Mijloc – din dreptul localitatii Budama/Budes – Budapesta de astazi – si padurea Hercina, pana la Nipru si Marea Getica/Negra, de la Vistula Superioara si Pripet, pana la Dunarea de Jos. Pentru ca cititorul sa-si formeze o ideea corecta asupra intinderii acestui regat, sa-si inchipuie teritoriul Romaniei de azi, Basarabia/Republica Moldova, Ucraina de Vest, Slovacia si Ungaria de Est de pe hartile contemporane. Din acest vast teritoriu, in urma razboaielor romano-dace, Banatul, Oltenia, Ardealul/Transilvania au fost cucerite si transformate in provincia Dacia a Imperiului Roman din august 106 pana la „retragerea Aureliana”. Nu are rost sa desfiintez teoria conform careia in aceasta perioada a avut loc romanizarea dacilor. Mai mult, se sustine teoria absurda a romanizarii tuturor dacilor. Este un fals grosolan al istoriei. Realitatea este ca nu „ne tragem de la Ram”…
Nemaiputand suporta exploatarea sangeroasa imperial-romanica, abuzurile functionarilor, coruptia etc., in toamna/iarna anului 257 daco-romanii din provinciile dunarene, Panonia, Dacia Traiana si Moesia, s-au rasculat. In fruntea rasculatilor s-a pus chiar guvernatorul Panoniei, Ingenuus, un destoinic general si om politic, avandu-si obarsiile intre rasculati. In capitala Simium – azi Sremska Mitrovica – Ingenuus s-a declarat imparat al vlahilor/daco-romanilor din Valea Dunarii. In primavara anului 258, impotriva rasculatilor („uzurpatorilor”) a pornit prompt imparatul Gallienus cu trupele de represiune. In batalia de la Mursa (azi, Osjek – Croatia) Ingenuus este ucis (cf. Fontes,II, 105). Gallienus manifesta o cruzime de nedescris impotriva rasculatilor, indeosebi fata de cei din Moesia, ordonand si condamnarea la moarte a rudelor insurgentilor, ceea ce a starnit nemultumiri in randurile armatei imperiale. In randul acestora erau foarte multi daco-romani. Catre sfarsitul primaverii anului 258, Gallieuus a numit in functia de comandant suprem al armatelor dunareano-balcanice pe generalul Regalian.
Documentele ni-l prezinta drept comandant al fortelor armate din ducatul Illyriei, prin care erau desemnate provinciile imperial-romanice din spatiul pelasgo-daco-tracic: Tracia, Moesia, Dacia Nord-Dunareana (cea cotropita de romani), Dalmatia si Panonia („„…dux dactus est et dux totius illyrici. Habet in potestatem Thracios, Moesos, Dalmatos, Pannonios, Dacos exercitus” – SHA, p.146). Ca si strabunul sau, regele-erou Decebal, Regalian s-a evidentiat ca un mare strateg. Istoricul Trebellio Pollio, in „Scriptores Historiae Augustae”, subliniaza ca acesta „totdeauna a fost un barbat priceput in treburile militare…a purtat cu vitejia mai multe razboaie impotriva Sarmatilor…se spune ca el era de neam dacic, fiind chiar ruda cu insusi Decebal, ceea ce arata ca era demn de a imparati”.
La 21 iunie 258, Regalian si armatele de sub conducerea sa au fraternizat cu poporul rasculat in urma masacrelor ordonate si dirijate de Gallienus si, in urma mai multor batalii cu armatele romane, si-au declarand independenta tuturor „pamanturilor” stramosesti daco-romanesti/valahice, declarand statul independent al Daciei (Daco-romania) rupandu-se de Imperiul Roman (Nota C – pe care ar trebui sa o studieze talmacitorii „infideli” ai documentelor istorice).
Hotarele Daciei independente au fost magistral aparate de regele Regalian, dovedindu-se a fi unul dintre cei mai mari strategi ai timpului sau. Mai intai si-a asigurat aliante trainice la hotarele de nord-vest, de nord si de est, cu Gotii, cu Herulii, cu Tarvingii s.a., neamuri mereu pregatite pentru o invazie dirijata de razboinicii lui Regalian in provinciile Imperiului Roman situate la granitele cu Dacia. Pe langa acestea, Regalian a coordonat si sincronizat rascoalele din provinciile Raetia, Gallia, Britannia si Egipt, astfel incat puterea Imperiului Roman sa nu mai poata fi concentrata asupra statului independent al Daciei/Dacoromaniei.
Regele Regalian si-a stabilit capitala la Sarmisegetusa, a avut „moneda proprie regalianul de argint – prima moneda nationala a Daco-romanilor/Vlahilor, uniti si liberi…o limba bine cristalizata, dacoromana-arhaica/valaha, si o religie monoteista, Zalmoxianismul”, se precizeaza in operele vechilor istorici. Trebuie precizat ca in anul 258 regalianul de argint a inlaturat dinarul Romei, fapt certificat si de istoricul american, Paul MacKendrick, in lucrarea „Pietrele Dacilor vorbesc”: „(…) ultimele monede romane poarta efigia lui Gallienus”.    
 (Va urma)

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page