Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

RECONSTITUIND PORTRETUL UNEI MARI POETE – MAGDA ISANOS

Lucia OLARU NENATI



S-a derulat, nu de multa vreme, la  Suceava si Udesti, o noua editie a festivalului „Magda Isanos - Eusebiu Camilar”, intitulat acum «Rezonante udestene», numele devenind mai cuprinzator datorita numarului mai mare de personalitati ale locului care-si merita pomenirea, respectiv poetul Constantin Stefuriuc, jurnalistul scriitor Mircea Motrici si inca altii, drept care primaria udesteana  gazduieste un adevarat muzeu memorial in holul sau.
In prezenta invitatilor din tara, din strainatate, precum si din redutabila obste literara suceveana, lucrarile festivalului au debutat in sala „Elena Greculesei” a Bibliotecii judetene, prin demersul introductiv al poetei Carmen Veronica Steiciuc, amfitrioana manifestarii aflate sub egida Centrului Cultural «Bucovina», si prin lansarea unor carti semnate de Constantin Abaluta si Doina Popa, dar si a celor din «desantul»  productiilor editoriale ale editurii TipoMoldova din Iasi, prezentate de Aurel Stefanache. Au urmat apoi si alte lansari de carti ale scriitorilor participanti, prezentarea de reviste literare, vizita in satul Udesti, la Casa memoriala dedicata celor doi creatori, slujbe de pomenire la cimitir, o originala sezatoare literara la Casa memoriala „Mircea Motrici”, festivitatea de premiere a tinerilor concurenti aspiranti la consacrare, un concert de gala la sala Auditorium Ioseph Schmidt in care interpreti de muzica si recitatori au oferit  publicului un recital cameral pe versurile Magdei Isanos, semnat de cunoscuta compozitoare Violeta Dinescu din Germania, prezenta la festival s.a.
Dar dincolo de toate aceste componente bine organizate si derulate, reuniunea a fost marcata, in principal, prin evocarea celei ce a fost marea poeta Magda Isanos, demers la care fiica acesteia, eminenta scriitoare Elisabeta Isanos, a contribuit consistent si memorabil prin mai multe carti editate sau reeditate in mod exemplar cu ajutorul editurii TipoMoldova. Una dintre aceste carti intitulate „Poemele Dagmarei” a constituit obiectul unei adevarate dizertatii hermeneutice sustinute de scriitoarea si jurnalista suceveana Doina Cernica.
Semnatarei acestor randuri i-a revenit misiunea de a contura, in deschiderea lucrarilor festivalului, portretul de ansamblu al marii poete Magda Isanos, asa cum se reconstituie el prin demersul fiicei sale care, in ciuda indemnului mamei sale plecate din aceasta lume in floarea varstei: „Copilul meu, sa nu ma cauti”, cerceteaza urme, interogheaza martori, aduna orice imagine sau petec de hartie, recupereaza orice manuscris uitat si, incet, incet isi indeplineste telul obsesiv de a intregi portretul tridimensional al mamei sale, restituind astfel literaturii romane personalitatea unei creatoare de prim rang inca insuficient cunoscuta.
Primind cu autograf cartile sale de proza reeditate de curand, Drumul spre Ombria, Cosanzenii si Amur, si apoi cartea de poeme Pomii cei tineri, inca neuscata de cerneala tipografica a editurii iesene, cunoscand  deja cartea In cautarea Magdei Isanos si website-ul acestei familiei literare, citind constant revista „Ferestre” editata de aceeasi neobosita creatoare si totodata detectiv, am avut acces la quasi-totalitatea surselor de cunoastere a acestei poete. Cantitatea de informatii depasesete posibiltatea expunerii lor intr-un asemenea text de presa si indeamna imperios spre o tratare mai larga.
 Pana atunci, in expozeul oral ce am avut a-l sustine in deschiderea festivalului, am putut sa „desenez” chipul frumos si impresionant al unei tinere poete cu personalitate puternica, din stirpea celor ce domina psihologic, cu gratie si fara efort, intregul anturaj, fie acesta familia, prietenii sau colegele de liceu, cele care ajung sa faca greva foamei din solidaritate cu demersul ei curajos de-a apara o colega nedreptatita, (vadind asadar o puternica stofa de lider!); careia ii placea sa calareasca dar si sa mediteze in deplina comuniune cu miracolul naturii; inzestrata cu spirit civic, cu sensibilitate si cu temperament artistic, dar si cu un adevarat si invidiabil talent oratoric (sa recunoastem, rar intalnit la femeile istoriei noastre culturale!); o tanara femeie care si-a urmat fara ezitare glasul inimii atunci cand si-a intalnit sufletul-pereche, pe scriitorul Eusebiu Camilar, un tanar intelectual sarac, alaturi de care a stiut sa-si construiasca o oaza de fericire sufleteasca evanescenta dar si o temeinica zona de colaborare creativa, devenind o rar intalnita familie de creatori devotati harului lor. Aparitia unei boli grave (cinice in cazul ei, ca fiica de medici iscusiti!) si apropierea treptata a sfarsitului inexorabil incordeaza tensiunea expresiei sale poetice, si pana atunci remarcabila, adaugand un profund si dramatic sunet testamentar, o lumina eroica dar si o intensitate a trairii, a bucuriei de viata, din care insa lipseste revolta si furia, fiind mereu prezenta aspiratia spre armonie cu natura si o anume gestica atitudinala amintind de cea a ciobanului mioritic, autentica si de loc cabotina.
Sfarsitul ei constituie o ravasitoare rasturnare a echilibrului celor din jurul ei care raman mereu marcati de aceasta pierdere a unei tinere poete ce repeta parca paradigma labisiana in varianta feminina prin multe daturi, dar in special, prin inalta si autentica simplitate a expresiei, proprie marilor poeti, calitate pe care aveau s-o releve multi dintre comentatorii ei (C. Ciopraga, Horia Badescu si nu numai). N. Manolescu, tanarul, nu isi retine admiratia grava afirmand ca Magda Isanos este cea mai profunda poeta a literaturii romane a epocii sale, poeta exceptionala, cu mare influenta asupra intregii poezii feminine de dupa razboi. Altii au spus ca ea este prima poeta moderna a scrisului nostru, iar Marin Bucur, editorul ei, vorbind despre “marile inaltimi ale sufletului ei”, confirma prin repetitie aceste asertiuni, urmat de multi alti cunoscatori ai fenomenului literar precum Ion Caraion, Alex Stefanescu sau A.D. Rachieru si altii care proiecteaza fiecare cate o noua lumina asupra acestui univers diamantin.
Aceasta carte recenta, „Pomii cei tineri”, editata printr-o osardie impresionanta de catre fiica poetei, care a adunat laolalta, pentru prima data, toate poemele sale din manuscrisele recuperate de pe urma repetatelor refugii ale destinului basarabean al familei sale si (prezentat in chip rascolitor in cartile sale de proza despre care am scris cu alte ocazii), ne ofera abia acum ocazia si posibilitatea de-a avea acces in sfarsit la intreaga opera poetica a Magdei Isanos si de-a o redescoperi cu proaspata uimire si cu empatia pe care o provoaca mereu creatia autentica.             
Numarul si calitatea tinerilor creatori ce se aduna an de an la acest festival confirma aceasta asertiune si consolideaza caratele acestui gand optimist. Mai mult de atat, indraznim a crede ca energia creativa a acestei expresii poetice, poate chiar si imprejurarea de destin a sfarsitului dramatic si timpuriu - desi din alte cauze - ar permite o paralela cu Silvia Plath, cu scontarea unui interes din partea lumii culturale europene. Si, de ce nu, intreaga aceasta imagine a unei familii literare, cu roadele sale remarcabile dar si cu periplul sau biografic ar putea constitui un punct de interes special la o imprejurare cum a fost recenta noastra prezenta literara reprezentativa la expozitia de carte de la Paris, mai ales ca descendenta acestor creatori, Elisabeta Isanos, este o traducatoare de poezie - si nu numai - in limba franceza de o dexteritate si intuitie co-rezonanta de nimic egalata, ea fiind aceea care a tradus, de pilda, poemele eminesciene pentru un C.D. realizat de principele Radu Duda in beneficiul destinatarilor internationali.
Dincolo de toate, mi se pare ca cea mai potrivita incheiere a unui asemenea excurs este citatul revelator ce urmeaza, prelevat dintr-o scrisoare a marii poete, ce se releva astazi a fi de-o actualitate fara fisura: „Trebuie sa tindem mereu spre realizarea ideii de bine, generozitate si frumuseta, nici-o opera literara nu poate trai fara ele. Cu cat timpurile sunt mai barbare, mai inveninate de ura si mai irationale, cu atat intelectualul este dator sa cultive sufletul lui intr-un sens moral si sa se opuna curentului”.

Lucia OLARU NENATI
Botosani
11 iunie 2013


Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page