Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Limba VORBITA, Limba SCRISA



Cugetarea maestrului Ladariu despre relatia dintre o limba si un popor lumineaza de pe frontispiciul ei revista noastra ca o candela cu lumina lina. Mircea Eliade zice ca "pentru orice exilat Patria, este limba materna pe care continua sa o vorbeasca". Imi permit sa cred ca si pentru neexilatii de noi, lucrurile stau la fel. Ma gandesc insa daca este valabila zicerea marelui ganditor si cu privire la limba SCRISA, CARE CONTINUA sa fie scrisa.
Cu foarte, foarte putine exceptii, orice popor de pe lume are si o limba scrisa nu doar vorbita, intre cele doua existand o relatie de revelare reciproca pentru infrumusetare si stabilitate in comunicare. Probabil a fost si o imensa necesitate juridica. "Vorba trece, scrisul ramane". Sa nu se laude oamenii pe grupuri ca si-au infiintat limbile, la inceput a fost una singura, Geneza 11, 1: "Tot pamantul avea o singura limba si aceleasi cuvinte". Tendinta de revenire la aceasta situatie a fost extraordinara de-alungul istoriei, dar din considerente divine nu s-a mai petrecut. Nici chiar in globalizarea care se prevede nu se are in vedere asa ceva pentru ca incercarile au esuat, si daca s-ar repune in discutie ar fi inca o piedica in atingerea unitatii planetare.
Cat priveste Limba Romana nu e frumoasa doar pentru ca este limba noastra de nastere, ci este frumoasa in sine, si dincolo de factorul matern. Ceva ani in urma, cand programele lingvistice de pe computer nu citeau DIACRITICELE inca, o larga campanie ziaristica a fost dusa pentru eliminarea lor spre a putea intra in comunicarea tehnica universala. Instinctual atunci, fara prea mult suport profesional si logic am luat apararea diacriticelor. Ma durea sacrificarea lor de dragul tehnicii. INUTILITATEA semnelor diacritice invocata cu fervoare, mi se parea jenanta moral. Mergand pe linia "utilului", aproape toata arta lumii ar fi aruncata la gunoi. Ar ramane "tehnicul" si "utilul", adica "rontaitul" pentru supravietuire. Viata spirituala a omenirii ar fi abandonata. S-ar ajunge fuga la o singura limba vorbita, eventual un "bazait" in care sunetele ar avea semnificatie de transmitere si receptionare a informatiei utile, o singura limba scrisa din cateva linii si puncte si curbe. Pierdem timpul cand punem semnele diacritice? Dar cand punem cravata? Reducerea la "util" e parte din reducerea la absurd. Limba Romana nu este in primul rand una "utila", "tehnica", "inventativa", ci una "spirituala", "emotionala", "traitiva", iar semnele ei diacritice sunt o broderie migaloasa dar transcendentala care o aureoleaza. Ea nu masoara, nu cantareste, nu numara pentru statistici laudaroase, ci trudeste plangand si cantand in cumintenia ei fara de moarte, jucand si jeluind in unduirea diacriticelor ei.    
Nu e cazul sa discutam de limba celorlalte vietuitoare care o putem numi vorbita din pricina sunetelor, dar nu avem nici o dovada ca ar fi si scrisa prin niscaiva semne - desi ne mai putem gandi la acest lucru, nici de fenomenul pentecostal, "vorbirea in limbi" fara "scrierea in limbi" care depaseste analizele noastre.  Ceea ce este important, aflam in faptul ca Domnul Dumnezeu care l-a creat pe om, l-a inzestrat cu cele doua componente ale limbii, vorbirea si scrierea ei.  Acest lucru face parte din "asemanarea" despre care Sfanta Scriptura vorbeste cand zice ca Domnul a spus "sa facem om dupa chipul Nostru, dupa ASEMANAREA Noastra". De aceea, cele doua aspecte ale limbii, VORBIT si SCRIS, abunda pe paginile Sfintei Carti. Expresii precum: "Domnul a zis", "Iata ce zice Domnul", "Asa zice Domnul" etc. sunt marturie ce nu se poate tagadui.
Mai putin s-a oprit omul asupra limbii divine SCRISE.  Gandindu-ne probabil ca la unele popoare SCRISUL a intarziat VORBIRII, nu si-a mai concentrat atentia asupra SCRISULUI limbii omenesti si divine, de fapt din divin. El este insa prezent si de nezdruncinat juridic.  Amintim cate ceva numai.
* "SCRIE lucrul acesta in carte, ca sa se pastreze aducerea aminte", Exod 17, 14.
* "Domnul Dumnezeu a zis lui Moise: Suie-te la Mine pe munte si ramai acolo. Eu iti voi da niste table de piatra cu Legea si Poruncile, pe care Le-AM SCRIS pentru invatatura lor", Exod 24, 12.
* "Cand a ispravit Domnul de VORBIT cu Moise pe muntele Sinai, i-a dat cele doua table ale marturiei, table de piatra SCRISE cu degetul lui Dumnezeu", Exod 31, 18.
* "Si SCRISUL era SCRISUL lui Dumnezeu sapat pe table", Exod 32, 16.
Poate cineva sa spuna ca cele de mai sus sunt dupa aparitia hieroglifelor, cuneiformelor etc. Nici vorba. In Apocalipsa 13, 8 citim asa: "Toti aceia al caror nume N-A FOST SCRIS, de la intemeierea lumii in Cartea vietii Mielului care a fost junghiat". Limba cereasca SCRISA este o prezenta permanenta de-alungul Scripturilor Sfinte. "Cartea vietii", "Cartea de aducere aminte", "S-au deschis cartile si s-a tinut judecata", "dupa cele scrise in carte" etc.
Deocamdata, pana la folosirea limbii ceresti pentru mine este o mare bucurie ca in frumoasa Limba Romana, Dumnezeu poate fi laudat si prin VORBIRE si prin SCRIERE. Multumire Lui. Multumire si mai marilor neamului nostru care ne-au lasat aceasta frumoasa mostenire, si mai marilor neamului nostru de azi care ne faciliteaza public acest lucru.
Benone Burtescu

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page