Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Prefata ... ... la Brancusi

A incerca sa se mai scrie ceva despre Brancusi si opera sa, echivaleaza cu un act de sinucidere, sau in termeni hobitani, a-ti taia craca de sub picioare. Dar ... fie.

Din muntele de comentarii pe un ambitus de opinii care parca nu se mai termina, asupra unui singur lucru toata lumea pare a fi de acord si anume ca Brancusi este unul din MAI MARII NEAMULUI NOSTRU – neam romanesc, si fara indoiala unul din mai marii neamului nostru – NEAM OMENESC. E al Romaniei prin nastere, al Frantei prin lucrul sau, al Americii prin infiere, al ... si al... al Africii si Asiei si Orientelor caci si de pe-acolo s-ar fi inspirat – cum spun unii – (de vazut cat de corect), e al tuturor curentelor si scolilor si miscarilor artistice care au existat vreodata (si poate in egala masura al niciuneia). Natiile, institutele, muzeele, academiile lumii de orice fel, ii disputa apartenenta fiecare pentru sine si de cele mai multe ori, exclusivist.

Putini, chiar foarte putini au mai ramas acum care sa spuna ca Brancusi n-ar fi fost cel mai mare sculptor al secolului sau si cu toate ca nu este tot atat de sarbatorit pe cat de respectat si recunoscut, el sta in comanda.

Aceest PATRIARH al CUMPANIRILOR care merge pe jos nu doar de la Hobita la Paris, ci din el insusi pana mai inainte de INCEPUTUL LUMII pentru a-i dibui obarsiile si apoi a le cara cu sine prin opera sa catre nesfarsit, proptindu-se din rasputeri sa le ridice pe verticala coloanei, invesnicindu-le, este SCRIPTURISTIC.

Cumva – si pare logic – este testat prin pozitia MAI MARILOR NEAMULUI SAU fata de el, pentru a se vedea daca ESTE MARE sau NU. Aici se potriveste intrebarea relatata in Evanghelie in legatura cu Isus Hristos. „A CREZUT IN EL VREUNUL DIN MAI MARII NOSTRI"? (Evanghelia dupa Ioan 7, 48.) In raport de raspuns se presupunea ca Isus sa fie ACCEPTAT sau RESPINS. Realitatea a fost ca in timp MULTI DIN MAI MARII NEAMULUI SAU au crezut in El, a fost respins atunci, pentru ca doar putin mai tarziu sa fie acceptat in mod minunat.

Brancusi n-a fost preot si bine ca n-a fost – desi Van Gogh a fost preot si bine ca a fost. Nu a slujit prin opera sa „bisericismul" si bine a facut. El s-a departat de „decor", de „ornament", de „ritual", care sufoca esenta, si prin aceasta s-a apropiat de Dumnezeu, esenta insasi, altfel, lumea prin el ar mai fi avut numai inca vreo „pieta" sau alte elemente artistice decorative, pierdute prin padurea amazonica a acestor feluri de lucari artistice lipsite de „consistenta".

Comentariile despre Brancusi - cu miile - pe nedrept il poarta prin toate mitologiile, mai putin prin crestinism, il inrudesc cu toate zeitatile popoarelor, mai putin cu Dumnezeul crestin de pe meleagurile Romaniei. Cata truda depun acesti comentatori pentru a da la o parte relatia de prima mana – pana la consubstantialitate – dintre opera sa intitulata „RUGACIUNEA", asa de cunoscuta si rugaciunea Domneasca – TATAL NOSTRU, si mai mult cunoscuta; apoi, o alta truda si mai mare, de a lipi „RUGACIUNEA" lui cu inchinarea in diverse feluri la diverse zeitati – forte haotice care stapanesc chipurile omenirea – adica de a crea absurditatea in incercarea de a relationa ORDINEA, SENSUL, LEGITATEA operei sale cu DEZORDINE prin DEFINITIE. Zadarnicie.

De aceea, in cele ce urmeaza – propunem abandonarea deliberata a acestei incalcite bibliografii despre artist si opera sa, referintele reale sau mai putin reale si vom sta cateva clipe fata in fata cu simplitatea de capatai a operelor sale, cu insemnatatea NUMELOR lor puse de catre el ca un tata copiilor la nastere, cu numerologia 1 – 12 si ea scripturistica.

Mai inainte de orice insa, este crucial de stiut daca VREUNUL DIN MAI MARII NEAMULUI NOSTRU a crezut in Isus si daca Brancusi, unul dintre CEI MAI MARI ai MARILOR NEAMULUI a crezut in El. Orice „incercare" de a „demonstra" acest lucru ar fi in dezacord cu ceea ce Brancusi este, si o rusine pentru cine incearca, pentru ca EVIDENTA este DE LA SINE. Mai degraba se poate spune ca „cine nu a crezut in Isus, n-a facut parte din MAI MARII NEAMULUI", dar din pudoare ne abtinem sa spunem acest lucru.

Cultura spirituala a Neamului Romanesc – care cuprinde si partea pozitiva din cultura Seculara – s-a nascut si a crescut din credinta in Isus, abecedarul crestin. Orice roman stie acest lucru.

Comentariile ce vor urma nu sunt un studiu de specialitate, ci un omagiu simplu, dar sincer adus acestor MAI MARI ai NEAMULUI. Un mai mare DOMNITOR, cum ar fi Constantin Brancoveanu, un mai mare ARTIST – Constantin Brancusi, un mai mare SCRIITOR- Eminescu, un mai mare GANDITOR – Nicolae Iorga etc, nume pe care ar trebui sa le rostim sau sa le punem pe hartie cu respect, si care la randul lor ne trimit la Coresi sau milenar inapoi la Andrei care a stat fata in fata cu Isus.

Cei amintiti – si multi altii – au intrat deja in pleiada MAI MARILOR NEAMULUI NOSTRU OMENESC, alaturi de un mai mare INVATAT – Pavel (cel din Scriptura), un mai mare MUZICIAN – Bach, un mai mare FILOZOF – Erasmus, un mai mare ARTIST – Rembrandt si continuati Dumneavoastra. Unde sa ne ascundem de MAI MARII neamului nostru romanesc si omenesc, asa de mari care au crezut si cred in Isus?

Brancusi este SCRIPTURISTIC. El ni se arata asa din „RUGACIUNEA" lui, din „INCEPUTUL LUMII", din „ADAM si EVA", din „MAIASTRA in ZBOR", din „COLOANA INFINITA", din tot ce a facut, nu pe ocolite ci de netagaduit intr-o RELATIE IMEDIATA, fara nici o sofisticare si total necriptica.

Benone Burtescu

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page