Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

PROVINCIA DACIA – REVOLTELE DACILOR SI ÎMPARATII ROMANI (III)



GORDIAN (238-244)

In timpul lui Gordian al III-lea, imperiul se zbate in greutati financiare, iar din exterior, la Dunarea de Jos, se intreprind atacuri puternice de catre dacii liberi. In 238, are loc o puternica invazie a carpilor (triburi de daci liberi asezati in Moldova) aliati cu gotii, la Dunarea de Jos, in vremea imparatilor uzurpatori, Pupienus si Balbinus. Actiunea este respinsa de Tullius Menophilus, noul guvernator al Moesiei Inferior. In anul 242, are loc o alta invazie carpo-gotica, In Moesia si Tracia.
Gordian conduce tratative prin guvernatorul Moesiei Inferioare, cu alianta nord tracica pentru retragerea lor. Le plateste tribut si subventii anuale. Simultan, in Orient ataca si persii. Sub comanda lui Gordian al III-lea criza economica se adanceste.

FILIP ARABUL (244-249)

Face eforturi de a stabiliza situatia economica, dar nu reuseste. Alianta nord tracica, in 245, ataca imperiul. Forta carpica nu poate fi oprita de guvernatorul Moesiei Inferior. Messalinus Severianus vine cu trupe in ajutorul guvernatorului. Armata romana este respinsa si hartuita. Atacurile carpilor si indeosebi razboiul purtat de acestia impotriva imperiului la granitele estice ale provinciei Dacia (245-247) au determinat abandonarea definitiva a limesului Transalutan si replierea trupelor romane pe linia Oltului, unde Filip Arabul, care si-a luat titlul de Carpicus Maximus, a intarit orasele Romula, Sucidava, Drobeta (CIL, III, 1031). Trupele aliate nord tracice ajung in Tracia si Macedonia, unde populatia ii primeste cu entuziasm. Abia in 247 intervine Filip Arabul si trupele aliate carpice se retrag din aceste regiuni. Imparatul are nevoie de un eveniment deosebit prin care sa atraga atentia, sa se uite criza prin care trece imperiul. Momentul fusese gasit pe 21 aprilie 247, prin serbarile mileniului imperial. O mie de ani de la fondarea Romei, Cetatea Eterna. Dar cu toate serbarile organizate, situatia n-a putut fi schimbata devenind tot mai critica. In 248, profitand de tulburarile din Imperiul roman, o coalitie de goti, carpi, taifali, bastarni, condusi de regii goti Argaithus si Guntherichus, invadeaza Dobrogea. Sunt respinsi de C.Messius Quintus Decius. Majoritatea cercetatorilor leaga de acest eveniment distrugerea orasului Histria. Viata urbana va renaste la Histria abia in vremea domniilor imparatilor Aurelian si Probus. Noul zid de incinta nu mai inconjoara insa la acea data decat 1/3 (circa 5 ha) din aria de odinioara a orasului.

DECIUS (249-251)

Caius Messius Quintus Decius Traianus, urcat la domnie, s-a straduit sa gaseasca un vinovat pentru starea critica din imperiu. El, fata de Filip Arabul, oferise o alta solutie. Vinovati pentru toate atacurile si invaziile dinspre rasarit, pentru greutatile economice au devenit crestinii. In 259 declanseaza prigoana impotriva acestora, legiferata prin decret. Dar alianta carpo-getogota ataca mai viguros Moesia. In drumul lor spre Tracia sunt intampinati de catre Decius care este batut si pus pe fuga. Ajuns in capitala Traciei, sub protectia lor, este proclamat imparat Priscus, fiul fostului imparat Filip Arabul si imbracat in purpura imperiala. Decius, cunoscand tactica carpilor de a se retrage dupa un atac, isi reorganizeaza armata si-i asteapta pentru o confruntare decisiva. Locul bataliei fusese ales insa de armata carpo-getogota langa Abrittus (azi Razgrad, Bulgaria), in Moesia. Trupele legiunilor romane sunt invinse iar imparatul impreuna cu fiul sau ucisi. Pentru prima data in istoria Romei, un imparat isi gaseste moartea pe campul de lupta. Ramasitele ostirilor romane, cu sprijinul invingatorilor, aleg imparat pe C.Vibius Trebonianus Gallus, legat al Moesiei Inferior.
Luptele interne combinate cu atacuri externe din vremea lui Decius, care a primit titlul de Dacicus Maximus si Restitutor Daciarum (CIL, III, 1176), sunt atestate de monedele batute de acest imparat, ca si de cei care i-au urmat, dovedesc eforturile deosebite ale stapanirii romane de a mentine provincia precum si de a rezista adversarilor din interior si din afara. Pe monede imperiale apare legenda de Dacia Felix. Domnia imparatului Decius marcheaza accentuarea declinului economico-cultural al Daciei.

GALLUS (251-253)

Incheie pace cu alianta nord-tracica, plateste tribut si subventii anuale. Criza economica este accentuata de dezorganizarea provinciilor dunarene in urma invaziei trupelor aliantei carpice. Vina dezastrului este aruncata tot pe crestini, pe care ii persecuta. Dar alianta nord-tracica se indreapta din nou spre sudul Dunarii. Atacul este respins de catre guvernatorul celor doua Moesii si al Pannoniei Inferioare, Aemilius Aemilianus. Datorita succesului repurtat, trupele il proclama imparat. Gallus trimite pe P.Licinus Valerianus, general cu comanda trupelor pe Rin sa-l suprime, dar inainte de-a intalni pe Aemilianus, legiunile sale il aleg imparat. Astfel, in luna mai 253 la conducerea imperiului se aflau trei imparati. Aemilianus ii reprima pe Gallus si pe fiul sau, iar Aemilianus la randul lui este ucis de catre soldatii sai. Valerian ramane singur la carma imperiului (Zosimos, II, 45, 1).

VALERIAN (253-260)

Starea imperiului, sub domnia lui, devine tot mai tulbure. Armata isi pierde forta de soc. Luptele fratricide slabesc unitatea si puterea armatei. Trupele sunt imprastiate in tot imperiul. Atacurile dezlantuite de catre alianta nord tracica se tin lant. Legiunile sunt hartuite si angajate mereu in lupte de aparare. Armata numeroasa comporta mari cheltuieli. Dar banii, in continuare, lipsesc. In 256 se porneste un atac simultan din nordul Dunarii si Orient. Alianta carpica ataca sudul Dunarii pe uscat si pe mare. In 256 supune Colhida, in 257 si 258 ocupa Trapezuntul, forteaza Bosforul si elibereaza orasele de pe coasta Asiei Mici: Calcedon, Niceea, Apameea, Nicomedia etc. In acelasi timp ataca si persii, prin Sapur, Mesopotamia. Valerian este obligat sa se deplaseze in Orient pentru a purta razboiul cu persii. Este infrant si luat prizonier. Acest esec are o influenta negativa asupra imperiului. Nu cu mult timp in urma fusese ucis un imparat, Decius, pe campul de lupta cu alianta carpica, iar acum un altul era facut prizonier. Este epoca in care se contureaza tot mai bine ideea ca luptele dintre fortele nord-tracice si romani sunt inutile si ele duc la slabirea imperiului; cheia solutiei se afla in Dacia Traiana. Inca din anul 160 s-a observat ca bastinasii din Dacia Traiana n-au mai raspuns cu prea mult entuziasm la atacurile dacilor liberi impotriva provinciei. Erau angajati intr-o viata din ce in ce tot mai linistita si sigura. Populatia era antrenata in toate problemele sociale si administrative, iar legiunile erau mereu completate cu recruti locali. Se facuse o legatura afectiva si de interese intre armata, administratie si popor. Viata in cadrul obstii satesti cunoscuse o inflorire sociala si economica. In acest timp alianta nord tracica se organiza nu pentru a ataca Dacia Traiana, ci sudul Dunarii: Moesia, Tracia, Macedonia etc. Prin forta lor militara au ajuns sa sprijine urcarea pe tron a unor imparati sau sa contribuie la inlaturarea altora, sa influenteze politica imperiului etc.
Se poate trage concluzia ca daca politica imparatilor ar fi fost mai concilianta fata de Dacia Traiana s-ar fi putut duce tratative directe cu alianta nord tracica. Provincia Dacia putea fi folosita ca o punte de legatura dintre aceste forte si imperiu. Se observa incepand cu Valerian, dar mai cu seama cu fiul sau Gallienus, o schimbare radicala in politica dusa fata de Dacia Traiana, fata de tracii nordici in general.
(Va urma)

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page