Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

PALATELE OMENIRII



"Portile de la rauri sunt deschise si palatul se prabuseste." (Naum 2, 6)

Fiecare imparatie, fiecare natiune si-a avut palatele si bordeiele ei. Intre ele s-a desfasurat istoria lumii. Ca un tragic grotesc, palatele puternicilor pentru desfatare si placere au fost concurate de mormintele si mai celebre, grandioase palate mortuare. Si lupta pentru suprematie a desertaciunii continua. Mintile cele mai agere au cautat sa invesniceasca nimicul daca se poate, si competitia este neinduratoare.
Ceea ce doare cel mai mult este intelesul pe dos al valorilor. S-a mai descoperit o "splendida" mumie, un sarcofag, cosciug in limbajul nostru, numit stiintific "tezaur", de 5000 de ani, cel mai vechi, spun arheologii, istoria lumii fiind cunoscuta doar de 6000 de ani. Tot in Egipt. Langa "minunatele" piramide, morminte "celebre" si ele. Minunatie mare. Inca un mort, ca si cum n-am sti ca de la Adam incoace toti oamenii au murit.  Stiu ca ma pun rau cu iubitorii de mumii, cu turistii care colinda lumea sa vada palatele ei care mai de care mai frumoase, mormintele ei care mai de care mai vechi, mai mari si mai celebre, ma fac urat oamenilor educati care sunt de partea arheologiei, a stiintei mumificarii si a inaltei civilizatii dovedite de palate, dar oameni buni, la ce ajuta aceasta maretie mortuara? Condamnati-ma, stimati cititori, dar m-am saturat de slava mormintelor, a mausoleurilor, de gloria palatelor care se prabusesc, de eterniatea bazaltului facut de mana omului, ipsos, varuiala, tencuiala lustruita. Nu gandesc urat despre palatul si mausoleul nimanui, dar alergarea dupa mumii invaluite in aur si trecerea in lumea "tezaurelor" prin monumentalizarea lor ma oboseste ca inteles al mortii si al vietii.
Cand au dat de un mormant, sapatorii cauta mumia.  Mormantul "gol" are putina valoare sau deloc pentru arheologi.
Va propun imaginea si valoarea "MORMANTULUI GOL" pe care l-au gasit gol cei ce au mers la el in DIMINEATA INVIERII. Nicio mumie in el. Ce mare ar fi excitatia lumii daca arheologii zilelor noastre ar descoperi trupul Domnului Isus mumificat, in mormantul lui Iosif. Ar evalua descoperirea mai presus de orice mumie faraonica in palatele de sub pamant pline de aur.  Ma inrobeste aceasta maretie desarta. Vreau ELIBERAREA. Vreau un MORMANT GOL care sa arate BIRUINTA asupra MORTII. Gol, cu nimeni in el. Pamantul e plin de morminte pline, imagini de adorare, inca unul, descoperit, care mai vechi, care mai mare, care mai fastuos, si in afara de mormantul lui Iosif din Arimateea in care fusese pus trupul Domnului Isus, nu a mai fost niciodata si nici nu va mai fi un MORMANT GOL in care cineva sa fi fost pus.
Cateva cuvinte si despre "palatele" celor vii? Mai mare zadarnicia. Omenirea e vanzolita de "frumusetea" lor care mai de care si populatii intregi sunt pe drumuri de la unul la altul, admiratie impinsa pana la idolatrizare, numita "cultura". Iarasi sunt dispretuit de admiratori.  Dar, oameni buni, unde e Turnul Babel, primul palat al lumii ajungand pana la nori? Unde este cel al lui Solomon? Cel al lui Nebucadnetar? Unde vor fi cele care mai sunt pe picioare azi? Ale lui Saddam? Mare punct de atractie, admiratie, Columna lui Traian, pe care vedem printre altele, imagini ale soldatilor romani ducand in mainile lor capete de daci, stramosii nostri, si ni se pare totul "superb", glorie. Chiar nu ne mai putem aduna gandurile pentru analiza lucrurilor, valoare, desertaciune? Va sta bine in minte "grandoarea Casei Poporului Roman"? Sau este in ultima instanta o "harabaie" imensa care striga lacrimile unui popor?    
Textul biblic pe care-l avem sub priviri astazi "Portile de la rauri sunt deschise si palatul se prabuseste" este o referire a proorocului la cetatea Ninive, pe vremea imperiului asirian de pe Tigru si Eufrat, inainte de cel babilonian, cu palatele ei sub marele Asurbanipal, asezata pe Tigru ca Bagdadul de azi, doar ceva mai la nord, din care azi nu mai este decat un satuc al catorva pastori, este o marturie a desertaciunii mandriei palatelor omenesti si cu acelasi rezultat, nimic din ele. Cum analizam toate aceste privelisti profetice de acum in lumina profetiei de acum trei mii de ani?
Respectand in totul, dragi cititori, punctele dumneavoastra de vedere in legatura cu cele discutate, repet imaginile iubirii lui Dumnezeu care ma coplesesc de indurarea Lui ori de cate ori ma gandesc la ele.
A trecut si Domnul Isus in Vinerea suferintelor Sale prin niste palate, cel al lui Caiafa, cel al lui Pilat, desi prin definitie palatele nu sunt concepute pentru durere, ci pentru desfatare. A fost pus intr-un mormant (mausoleu?) unde S-a odihnit o intreaga zi de Sabat. Palatele acelea nu mai sunt. Mormantul acela nu mai este. De ce? Pentru ca El este la dreapta lui Dumnezeu in Templul din cer, in incaperea cereasca a Cerescului Palat, numita Sfanta Sfintelor, care este plina acum de slava biruintei Sale.
Privind in viitor? Poarta raului vietii din cer va fi deschisa, dar nu pentru nimicirea celor mantuiti care vor bea din el. Palatul slavei, Templul ceresc, nimeni nu-l va darama. Cetatea sfanta, Noul Ierusalim, niciodata prefacuta in ruine. Si nimeni care sa mai scormoneasca Noul Pamant pentru mumii senzationale, pentru ca "moartea nu va mai fi". Mantuitii vor intra vesnic in spatiile infinite, asemenea arheologilor de azi in pamant, dar pentru a descoperi alte si alte tezaure de iubire dumnezeiasca, nemuritoare.

Benone Burtescu

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page