Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

CAIN, CE-AI FACUT?




De veghe, in noapte, privesc pe fereastra                      
La stelele ce lucesc sus, pe bolta albastra
Si la luna tintita-n tavanul albastru de sus,
Spre care, dupa-nviere, Si-a luat zborul Isus...

Ma simt, in aceste momente de veghe, ca un atom,
Plutind in imensul Univers pe nava rotunda Pamant;
Si-ascult uimit cum in timpul cernit, in bataia de vant,
Incepe sa cante corul de ingeri, dar oamenii dorm!...

                                                                                      Prof. Dumitru Buhai  

   Nu uita, iti spune tainic si constiinta ta, tot ce faci: de la gandul murdar sau gestul barbar, privirea urata sau vorba mincinoasa pagana, fapta criminala si comportarea de fiara sunt inregistrate undeva!... Si te condamna chiar constiinta ta!... Te va judeca pentru fapta ta Insusi Dumnezeu!
   Constiinta mea!...Dar ce-i constiinta? Cum poate, oare, sa-mi fie calauza, indrumator si pazitor, ca sa merg doar cu ea pe cararea ingusta, sa fiu atent ce vorbesc, sa iert pe cei care-mi gresesc, sa ascult soapta divina si sa urmez mereu calauzirea ei cu fata senina?
 Ca sa raspund la intrebarea aceasta adanca si sfanta, am luat Scriptura si am citit un verset din „Cuvantarea de pe munte" a Mantuitorului si Invatatorului meu: Fiul lui Dumnezeu, care a venit sa traiasca, sa ne invete prin traire personala, umilinta din lumea de tina, judecata nedreapta, condamnarea necurata, moartea pentru pacatul omenirii, dar Care a inviat, ca sa ne dea siguranta, speranta si bucurie ca, prin credinta, sa avem parte de fericire cereasca, pentru vesnicie. Si am retinut din citire ca este „ferice de cei cu inima curata, caci ei vor vedea pe Dumnezeu!"
   Daca sufletul este „substanta spirituala care da omului viata si care este de origine divina si esenta vesnica", constiinta este glasul lui Dumnezeu in om, care indeamna numai la bine si ne opreste de la rau. Putem considera constiinta ca „sufletul cuvantului", asezat de Dumnezeu in „inima", cu care vorbim in mod tainic cu noi insine. Acest „suflet al cuvantului" rostit ne mustra cand facem un rau sau nu facem un bine, pe care l-am fi putut face. Tot cu acest „suflet de cuvant", in gand, putem vorbi cu Dumnezeu in rugaciune, sau auzim binecuvantarea cand ceva frumos si bun am facut. Constiinta este un judecator drept, care iti da verdictul, de vrei sau nu vrei, de il astepti sau nu! Cum spune un carturar biblic: „stiinta gandului curat este veselia veseliilor si stiinta gandului patat este chinuirea chinurilor".
   Cum te va judeca, pe patul de boala mortala, constiinta pe care ai tinut-o, si o mai tii, inchisa ermetic in forma ta goala de mila si bunatate, cand tu iei de pe sarac camasa ce o mai avea pe spate, ii iei fara indurare si ultimul „banut", ca tu sa traiesti in palate si sa te distrezi, ca si un pasa turcesc, zicandu-ti ca mai ai timp sa te si smeresti, mai tarziu?... Si „tarziul" te-ar gasi nepregatit! Mai este timp pentru trezit, pana nu este  soarele la asfintit!
   Acest glas divin: constiinta treaza ne invata sa fim buni, milosi si credinciosi, pentru ca asa l-a creat pe om Arhitectul Divin: ca pe o capodopera cu suflet.
   Suntem fiinte unicate create de Dumnezeu cu un scop. Logica actiunii, adica morala crestina, ma invata ca bunatatea este sentimentul ce ne modeleaza caracterul. Ea este legata de mila, de dragoste si de umilinta care ne leaga de Dumnezeu, deschizand ferestrele sufletului nostru, ca sa vedem cerul si fericirile date noua inca aici, pe Pamant.
   De multe ori ne este teama sa ne aratam bunatatea, opriti fiind de orgoliul nostru sau de calculele egoiste de castig, dar nu uita, cititorule, chiar daca n-ai stiut pana acum, iti amintesc ca si tu esti creat sa fii bun! De ce sa nu arati ca esti si tu bun? Opreste-te din drumul tau nebun si mediteaza la planul lui Dumnezeu cu sufletul tau! Vezi care-i esenta ta pana nu este prea tarziu!
   - Te-ai gandit vreodata ca tu esti creat sa fii bun?
   Daca esti creat sa fii bun, tu trebuie sa-ti arati bunatatea iertand, zambind si slavind pe Dumnezeu. Fara bunatatea iertarii nu poti fi invingator!

   Iertarea e cea mai frumoasa floare a sufletului,
   Este o roua de dimineata si-o paine proaspata,
   Care iti aduce pacea si fericirea cugetului,
   Cand fiinta ta intra in Imparatia sfanta a Cerului.
   
   Oricat de ciudati ni s-ar parea oamenii in manifestarile lor sociale, religioase, politice sau de alta natura, uneori, in concurente egoiste si nedrepte, in ambitii draconice si in scopuri egoiste si neloiale, in realitate, oamenii au in ei si ceva bun! Imi vine in minte o afirmatie plina de intelepciune, pe care am citit-o intr-o carte, cu multi ani in urma si care spune ca „cel mai grandios lucru in Univers este un om bun, care se lupta cu restristea, dar este unul mai mare. Acesta este omul bun care ii vine in ajutor".
   L-am auzit pe un orator care tuna si fulgera impotriva „presupusilor inamici". Parea din vocea si din atitudinea lui un om rautacios si insensibil. Dar a inceput sa spuna o intamplare tragica si i-am zarit mana ca i se ridica spre obrazul, pe care se strecurasera lacrimi din ochii lui. Si mi-am zis ca omul acesta, in esenta lui sufleteasca, nu este rau.
   In logica actiunii, adica in morala crestina, bunatatea este legata intrisec de dragoste. Iubirea este Dumnezeu. Este dragostea aceea suprema, cand poti sa-L vezi pe Dumnezeu in sentimentul tau, fiind gata sa faci orice pentru fericirea si bucuria celui pentru care dragostea ta este gata sa fie aratata, folosita, jertfita. Cand poti spune:
   - Doamne, ia-mi iubirea si las-o sa fie de-a-ntregul in devotarea pentru Tine si pentru cel care are nevoie de mine!
  Cand ajungi la o asemenea treapta de intelegere a rostului tau pe acest pamant, nu mai esti in stare sa intri cu bocancii in sufletul fiintei care ti-a daruit dragostea si nici sa-i furi bunatatea, ca apoi sa-ti calci legamantul, aratandu-ti doar rautatea care a schilodit capodopera Arhitectului divin si te poate face un strain pentru Cerul pregatit pentru fiii lui Dumnezeu care-si poarta fericiti originalul esentei sufletesti pana la capatul existentei lor ca peregrini si calatori pe acest pamant.
   Grozav lucru este sa-ti pierzi bunatatea! Esti fara dragoste fireasca si sufletul tau devine ca o iasca. Devii un Cain, cu sufletul hain, A fost avertizat si el de Insusi Dumnezeu de pericolul ce pandea la usa sufletului sau:
   „- Nu-i asa? Daca faci bine, vei fi bine primit, dar daca faci rau, pacatul pandeste la usa. Dorinta lui se tine dupa tine, dar tu sa-l stapanesti".
   Cain n-a ascultat de glasul constiintei sale si a devenit un criminal. L-a omorat pe fratele sau. A fost judecat aspru de Dumnezeu.
  - Cain, ce-ai facut? Acum, i-a zis Dumnezeu, esti un blestemat urmarit de pacatul crimei si al hotiei, de cel al minciunii si al trufiei.
   Nu pot fi fericiti decat cei cu inima curata, in care este dragoste, bucurie, pace, indelunga rabdare, bunatate, facerea de bine, credinciosie, blandete, infranarea poftelor, cantec si poezie, armonie.
  Doamne, te rog fa ca aceste roade ale Duhului Sfant sa fie si-n sufletul meu si al cititorului cu inima buna al acestui eseu!

                     Biruinta sfanta

Te vad prin ceata vremii, crestine, pe pamant!
Tu lupti, stiind ca-n lupta sfanta vei fi neinfrant,
Caci e cu tine Domnul: Stindardul tau de-avant
Ce-ti da biruinta-nscrisa-n vesnicia Cuvantului Sfant.

Credinta-n valuri de sfanta lumina-ti umple sufletul
Si-un fluviu de sfinte sperante te-mpresoara,
Caci lacrimile tainuite ti-au spalat tot lutul
Si floarea de lumina bucuriei in suflet ti se coboara.

Pot navali, de-acuma, talazurile mari de ura patimasa,
Minciuni intunecate, cu vorbe gaunoase, ivite din abis,
Tu bunul meu frate, cu constiinta pura, in alba ta camasa
Ramai de-a pururi credincios, trecand prin viata ca prin vis!

Triumful luptei tale l-a pregatit chiar Mantuitorul Isus;
Si-n marsul pe pamant, tu mergi cu-al tau curaj tot inainte,
Privind la farul de credinta, tu ai o cale dreapta inspre Sus;
Nimic nu te mai opreste pe drumul spre-al tau Parinte...
                                                  
E-mail: ProfBuhaiD@aol.com     

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page