Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Lacunele culturii stiintifice

In diferite tari (este suficient sa observam Marea Britanie sau Germania sau Japonia!) politica cercetarii stiintifice este asumata cu strategii si criterii de evaluare indelung chibzuite.

Stabilirea criteriilor de evaluare a devenit, in ultimii ani, cheia finantarii si orientarii cercetarii (sau a blocarii ei). De aceea, ma opresc asupra acesteia, cu ocazia lansarii, de catre Consiliul National al Cercetarii Stiintifice din invatamantul Superior, a “metodologiei” de recunoastere a “centrelor de cercetare” si, apoi, a excelentei. Acesta ameninta evolutia cercetarii stiintifice din universitati si, cu aceasta, a partii celei mai mari a cercetarii din tara.

Desigur, “metodologia” pusa de CNCSIS in joc in februarie 2010 nu este cu totul noua.
S-a mai incercat, fara succes, sa se aplice o “metodologie” similara. Autorii ei se revendica din Hotararea de Guvern nr. 551 din 6 iunie 2007 (un document el insusi anacronic in multe locuri, pe care nu le discut aici). Acea hotarare se refera, insa, la “sistemul cercetare-dezvoltare”, prin care autorii inteleg, de fapt, cercetare tehnologica. Trebuie spus, cu toata raspunderea: cercetarea tehnologica este cruciala pentru Romania, dar, evident, nu acopera intreaga cercetare stiintifica. “Metodologia” pusa in discutie are, insa, ea insasi lacune de conceptie. Ma refer doar la doua dintre ele.

Prima lacuna a “metodologiei” CNCSIS este ramanerea in urma in raport cu conceptia Comisiei Europene si a altor organizatii europene, care au lucrat mult in anii din urma la criteriile de evaluare a cercetarii stiintifice. Daca luam in seama, de pilda, Assessing Europe’s University Based Research (2008), document al Comisiei Europene, se observa bine accentul pe “research productivity”, dar si pe “impact”, “premii si distinctii internationale” etc., ca si specificarile pe “stiinte ale naturii”, “stiintele vietii”, “stiinte ingineresti”, “stiinte sociale si umaniste”, “arte”.

Criteriile de evaluare din Marea Britanie – care raman un reper – sunt trei: “publicatii”, “impact”, “mediu inconjurator”. Din pacate, autorii “metodologiei” nu iau in seama optiunile europene si imbratiseaza o imagine de mult depasita asupra stiintei.

A doua lacuna de conceptie a “metodologiei” rezida in confuzia dintre “centru de cercetare”, inteles ca facultate (poate ca centru universitar), si “centru de cercetare”, in inteles precis, ca unitate specializata. Sunt domenii (fizica, chimia, tehnologiile etc.) in care, intr-adevar, rezultatele importante se obtin in grup (ceea ce nu justifica sirul lung de coautori, care semneaza cate o lucrare banala). Exista, insa, “centre de cercetare” (laboratoare, institute etc.) in care cei care dau performanta sunt trei-patru cercetatori bine calificati. De aceea, a pretinde cel putin zece cercetatori la un “centru”, cum face “metodologia”, este aberant (inclusiv pentru ca obliga la comasarea de grupuri, incat se atenueaza specializarea). In multe specializari cerinta este contraproductiva.
Multi universitari argumenteaza in favoarea unei specificari a criteriilor de evaluare pe diferitele tipuri de stiinta. Opinia mea este ca specificarea poate interveni, dar abia dupa ce se stabilesc criterii generale, valabile pentru orice domeniu. De pilda, publicarea in reviste cotate international si in edituri reputate este un criteriu valabil pentru orice stiinta. Dar, in vreme ce publicarea de articole ce contin descoperiri este concludenta in stiintele experimentale, abia publicarea de volume ce contin monografieri este performanta in istorie, filosofie, litere, teologie, geografie etc.

Sau, ca un alt exemplu, orice publicatie, din indiferent care stiinta, trebuie sa aiba un impact stiintific (sa fie citata de confrati) si un impact in societate. Dar, in vreme ce impactul in stiintele ingineresti si stiintele experimentale, in general, trebuie sa fie innoirea tehnologiilor industriale, impactul in stiintele sociale si umaniste trebuie sa fie sporirea autocunoasterii societale si intelegerii. In discutie este, evident, o chestiune de pricepere a diverselor tipuri de stiinte si de intelepciune a formularii si administrarii criteriilor evaluarii.
Destul de multi oameni se reped, atunci cand discuta “metodologia” CNCSIS, in punctaje.

Este un aspect important, dar fara adoptarea unei alte conceptii (in “metodologie” conceptia insasi este gresita de la inceput!) punctajele nu capata sens. In alta ordine de idei, preiau observatia facuta de o profesoara de biologie moleculara de la Iasi, care arata, pe buna dreptate, ca granturile nu ar trebui sa fie criteriu de evaluare (nici nu este in Uniunea Europeana!), caci grantul este doar ocazia cercetarii stiintifice, nicidecum rezultatul ei. Din pacate, in Romania de astazi argumentele sunt desconsiderate, crezandu-se ca forta rezolva problemele. Este datoria universitarilor, insa, sa atraga atentia ca prin “metodologii” precum cea amintita Romania se izoleaza.

Pe de alta parte, este cat se poate de evident ca nu se poate concepe profesional politica cercetarii fara cunostinte de epistemologie, teoria stiintei, sociologia cunoasterii si ca trebuie pusa intrebarea: cat de fundamentate pe cunostinte profesionalizate sunt deciziile de felul “metodologiei” amintite. Nici Romania nu poate construi durabil pe lacune ale culturii stiintifice a decidentilor si nu ar trebui sa incerce aceasta cale infundata.

“Metodologia” CNCSIS condamna cercetarea stiintifica din Romania la operatii primare (de pilda, masurarile de corelatii), la un mimetism de duzina, lasand complet altora formularea ipotezei, conceptualizarea, adica tocmai miezul teoretic ce aduce valoarea propriu-zisa, competitiva. Nu este, insa, cultura din Romania actuala plina de subiecte marunte ce trec drept teme, de semidocti ce se cred savanti, de veleitari ce par oameni de cultura?

Prabusirea culturii Stiintifice din Romania in interese de partid sau de clica nu rezolva vreo problema, ci le agraveaza pe toate.

Andrei MARGA

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page