Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

MA SIMT STRAINA ÎN PROPRIA MEA TARA !

Georgeta RESTEMAN



Imi doresc o altfel de primavara... una in care oamenii sa-si aminteasca sa fie buni, sa zambeasca, sa se bucure de fiecare fir de iarba ce rasare de sub frunzele macinate de durerea iernii care parca nu se mai lasa dusa, sa numere floricelele timide, tremurand de dorinta in demersul minunat pe care-l fac cu sarguinta in mult asteptatul proces al reinvierii naturii, ba chiar al reinvierii sufletelor noastre amortite de frigul de-afara si... din pacate, si dinautru..

Imi doresc o primavara a fetelor luminoase, nu a celor umbrite de griji, de dureri ascunse sau nu, de intristari si de o imensa sila fata de ceea ce ne este dat sa traim intr-o tara in care azi am exclamat cu-nfrigurare: MA SIMT STRAINA IN PROPRIA MEA TARA! Si nu o spun „gratuit” pentru ca imi dau seama, cu fiecare zi care trece, ca, poate, daca m-as mai naste o data as reusi sa ma „aciuez” si eu intr-un loc unde sa pot munci, sa pot sa-mi castig cinstit painea cea de toate zilele, fara sa ma caciulesc, fara sa ma umilesc, fara sa bat la porti inchise sau la usi pe care scrie: „Nu deranjati, OCUPAT!”

Tac si-nghit de cativa ani buni, de cand am trecut pragul celor 50 de ani si incerc sa gasesc o oportunitate, un loc, un job; si mi-am inghitit si lacrima si zambetul, le-am mixat, le-am transformat in cuvinte, am scris carti pe care nu le-am putut tipari decat cu pretul sacrificiului propriului copil care munceste „afara”, si munceste, nu se sfieste si nu se joaca! 99% din ele le-am daruit si-am facut-o cu drag si nu le-am scris pentru a face o afacere din truda sufletului meu, vreau sa muncesc, ca atatea sute, mii, poate milioane de romani care trec prin aceleasi zbateri, dar... NU E LOC! Deloc! Culmea, am scris mai mult stand si eu „afara” si sprijinindu-mi copilul!

Am aflat de curand, cu bucurie, desigur - desi simteam eu ca nu-i a buna, ca se deblocheaza locuri de munca in administratie, in regiile de stat, pe care inca nu au pus mana „intreprinzatorii” care nu te angajeaza decat daca, citez: „ai pana-n 25-30 de ani, esti fara obligatii, ai disponibilitate la program... prelungit (oare?), esti «flexibila», placuta la infatisare” si, as mai adauga eu - ca particularitate in ceea ce ma priveste - nu trebuie sa te pricepi la prea multe, nu trebuie sa ai coloana vertebrala, pentru ca nu prezinti importanta daca ai cunostinte in mai multe domenii si mai ales, este imperios necesar sa fii lipsit de experienta! Eheeeei, dar cum maicuta mea, saraca, imediat a crezut ca tot ce zboara se si mananca si tot ce se spune se si realizeaza, m-a si „bagat in priza”: „Hai, suna, colo, colo, intereseaza-te, agita-te, du-teeeee!!!” si asa am facut, pe cuvant de onoare! Rezultatul? Hmmm... nu e greu de intuit, nu-i asa?! Dar am aflat, totusi, „calea”... Ia ghiciti! Pai, mai intai, trebuie sa gasesti o „proptea” politica, mai apoi, sa ajungi la Consilul Judetean, de-acolo musai trebuie sa se dea o „directiva” catre managementul institutiei careia te adresezi, si de-abia dupa aceea, daca treci de „concurs”, obtii un locsor, mai caldut sau nu, depinde de cum ai urmat „traseul”! O sa-mi spuneti raspicat: „NIMIC NOU!”

Pai, fratilor, eu nu ma pricep la „de astea”, zau ca sunt straina de astfel de practici care am crezut ca au murit odata cu pasirea noastra, acum mai bine de 23 de ani, pe drumul democratiei noastre (care?) atat de originale! Ah, dar uitasem ca la noi tranzitia e prelungita, ca traim sufocati de anomalii pe care un om cu mintea intreaga nu le poate nicidecum intelege! Si-atunci, ce-i de facut?

Ca ma simt straina in propria mea tara este sigur, in rest, nu mai stiu ce-as putea face, poate sa ma teleportez intr-o alta galaxie, sa ma faca „aia” tanara, frumoasa, nestiutoare, zambitoare, „disponibila” si dispusa sa fac orice pentru a-mi atinge telul, si de-abia apoi sa revin in tara mea, poate sa devin... iubita unui politician „cu trecere la-mparatie” si sa obtin si eu un serviciu „ca lumea!” Nicio sansa!!! Nu-mi plac celelalte galaxii, iubesc Terra, imi iubesc locul natal, imi iubesc gradina, pamantul reavan in care scurm cu mainile amandoua si sadesc fire de flori, iubesc muntele, m-am nascut cu roua Apusenilor pe frunte si adieri de vant purtand in ele aroma rasinii de brad si vreau sa traiesc AICI, ACASA!

Dar cum?!! Ei, na, voi vedea eu, poate ma privatizez! Impachetez iluzii si le vand, ce ziceti?! Si-apoi, o sa ma invidieze toate companiile, pentru ca voi crea atatea locuri de munca, cat nu au avut ele in 23 de ani de democratie, voi avea multi, multi adepti, care se simt la fel de inutili pentru Romania de azi si poate ma aleg chiar presedinte, mai stii?!! Dar pana atunci... ma simt straina in propria mea tara!

Georgeta RESTEMAN
10 aprilie 2013
undeva... in Apuseni


Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page