Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

IERTAREA CARE NE DA PACEA

Marina GLODICI



De-a lungul vietii, cu totii am avut si avem o mare nevoie de a fi iertati pentru a ne impaca si a mentine relatiile sociale armonioase.
 Atunci cand gresim, chiar si unii fata de altii, gresim in primul rand fata de providenta, ale carei legi ne condamna in mod clar si obiectiv. A ne cere iertare in primul rand de la Dumnezeu si a regreta faptele din trecut, respectiv pocainta este o conditie esentiala pentru a primi iertarea prin jertfa Domnului Isus, care a executat pedeapsa pentru pacatele noastre ale fiecaruia. Asadar, iertarea divina este mijlocul prin care ni se spala haina constiintei si devenim curati. Aceasta este iertarea care ne da pacea interioara, o pace care intrece orice logica omeneasca si mai mult, nu mai depinde de imprejurarile vietii. Insa, pacea aceasta include si iertarea fata de semeni si in special a dusmanilor de care nu ducem lipsa niciunul dintre noi.
Am intalnit oameni care duc povara neiertarii in ei si se ranesc pe zi ce trece, nelasand din orgoliul lor si nevrand sa accepte imperfectiunile altora. Conflictele acestea unele sunt justificate, insa nu sunt benefice pentru pacea si odihna noastra sufleteasca. Cat depinde de noi, trebuie sa invatam sa traim in armonie cu toti oamenii.
In societate se zice ca familia (in care te nasti) ti-o da Dumnezeu, iar prietenii ti-i alegi tu. Si asa este. Nu putem fi chiar toti prieteni. Doar cu cine avem afinitati comune, dar putem totusi, trai in liniste, tolerandu-ne unii pe altii si avand rabdarea care sta la baza fericirii noastre chiar, daca tinem cont ca in anumite conditii chiar si cei pe care ii iubim ne gresesc si ii iertam fara sovaire.
Iertarea este motorul care face ca viata sa mearga mai departe. Este noul inceput al fiecarei zile chiar si inourate si o poate face sa para insorita. Iertarea este veriga dragostei care leaga inimile unele de altele prin compasiune si intelegere. Este acordarea unei sanse permanente de schimbare a celuilalt, iubindu-l ca si cum ar fi perfect. Este o actiune de generozitate pe care o putem invata de la Dumnezeu care ne iubeste si  are rabdare fata de noi pana intelegem nevoia de a-L primi in viata noastra.
Sunt multe feluri de a ierta. Unii spun ca iarta, dar nu uita. Altii nu pot accepta fericirea altora si acestia sunt invidiosii pe care trebuie sa-i eviti toata viata. Deoarece acestora chiar daca le ierti toate faptele facute fata de tine, ei se vor simti indreptatiti si vor continua sa aiba acelasi mod de a gandi. De aceea este si zicala aceea ca "oamenii nu te iarta daca esti fericit". Iertarea se da, se cere, dar nu se pretinde, spunea cineva odata.
A gresi e omeneste, dar a ierta este dumnezeieste. Am avut o perioada cand am descoperit cat rau mi-au facut unii oameni care de altfel ma lingusau si m-am mahnit in inima mea, purtand in mine regretul ca nu mi-au fost prieteni adevarati. Unii nu contenesc sa ranjeasca batjocoritor, dar drumul spre iad il poti parcurge si razand. Trebuia sa ma nasc in alte vremuri… Deh! Asta e parerea unor persoane de care mi-e mila. Numai ca cine rade la urma, rade mai bine.
Cu timpul, aceasta amaraciune s-a risipit precum ceata intr-o zi de iarna si soarele iubirii m-a facut sa vad lucrurile intr-o lumina mai mare. Desi nu si-au cerut niciodata iertare de la mine si au continuat, intr-o masura, aceeasi obsesie si comportament de prost gust (care denota lipsa de instructie si de caracter, in ciuda faptului ca unii se tin si educati) am iertat oamenilor ce mi-au facut si mi-am spus ca toate lucrurile lucreaza spre binele meu daca ma incred in Dumnezeu. Exista o zicala care spune ca daca faci bine, bine astepti. Mai devreme sau mai tarziu, providenta rasplateste fiecaruia dupa faptele sale.
Frica de Dumnezeu este o conditie sinengvanon pentru a actiona cu intelepciune si tact in societate. Dar daca cineva si-a pierdut simtul omniprezentei divine are nevoie de a se opri din drumul lui,  sa asculte. Adevarul intotdeauna iese la iveala. Pentru ca „adevarul este suveran si nu va permite ca oamenii sa-si bata joc de el. Si este usor de gasit pentru ca el incearca sa ne gaseasca pe noi. Ascultarea este marea problema si lipsa disponibilitatii de a asculta este cauza intunericului (interior, as adauga eu) prelungit", spunea A.W. Tozer. Asadar, haideti sa fim adevarati, sa ne iertam in lumina dragostei de oameni. Mai intai insa ca si cum Dumnezeu v-ar ruga prin mine, va rog fierbinte pe fiecare, impacati-va cu Dumnezeu si unii cu altii. Acest lucru va face sa fie posibile noi perspective  de conlucrare si va deschide izvorul creativitatii ce va aduce solutii tuturor problemelor materiale si spirituale din societate.
Exista o categorie de oameni care nu au nimic sfant, joaca grosolan si chiar diabolic. Fata de acesti oameni Biblia ne invata urmatoarele: „Cui datorati cinstea, dati-i cinstea. Cui datorati frica, dati-i frica" (de lege). Asadar, scopul nu scuza mijloacele niciodata! Chiar daca cineva nu crede in Dumnezeu este obligat sa respecte legile statului unde traieste si principiile care stau la baza unei societati umane.

Marina GLODICI
Cluj-Napoca
6 martie 2013


Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page