Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

ECOUL INVIEREA LUI LAZAR GRABESTE RASTIGNIREA LUI IISUS!



Preot Aurel Sas, Las Vegas

"Si zicand acestea, a strigat cu glas mare: Lazare, vino afara! Si a iesit mortul, fiind legat la picioare si la maini cu fasii de panza si fata lui era infasurata cu mahrama. Iisus le-a zis: Dezlegati-l si lasati-l sa mearga!” (Ioan 11, 41-44)

„Deci multi dintre iudeii care venisera la Maria si vazusera ce a facut Iisus au crezut in El. Iar unii dintre ei s-au dus la farisei si le-au spus cele ce facuse Iisus. Deci arhiereii si fariseii au adunat sinedriul si ziceau: Ce facem, pentru ca Omul Acesta face multe minuni?.... Deci, din ziua aceea, s-au hotarat ca sa-L ucida!” (Ioan 11, 45-53).


(Continuare din editia precedenta)

Invieri din morti in Vechiul Tetament

Domnul Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacob (1 Cronici 29, 18), adevaratul Dumnezu, Care S-a revelat in Sfanta Treime, inca de cand I s-a descoperit in chipul a trei Oameni lui Avraam la Stejarul lui Mamvri (Facere 18, 1-15), in Providenta Sa divina, a savarsit prin proorocul Sau Ilie o inviere din morti a unui copil si prin Elisei, urmasul lui Ilie, a savarsit doua invieri din morti.
In cei trei ani si jumatate de seceta Domnul Dumnezeu l-a trimis pe Ilie de la raul Cherit la vaduva din Sarepta Sidonului. Ea avea un singur copil, care a murit, iar femeia a mers plangand la Ilie in foisorul de sus din casa ei si spunandu-i, caci copilul ei a murit, i-a zis sa-l aduca la el. Atunci Ilie: „… sufland de trei ori peste copil, a strigat catre Domnul si a zis: „Doamne Dumnezeul meu, sa se intoarca sufletul acestui copil in el!” Si a ascultat Domnul glasul lui Ilie; si s-a intors sufletul copilului acestuia in el si a inviat! . Dupa aceea a luat Ilie copilul si l-a dat mamei, zicand: „… Iata copilul tau este viu!”. Apoi, a zis femeia catre Ilie: „Acum cunosc si eu ca tu esti omul lui Dumnezeu si cu adevarat cuvantul lui Dumnezeu este in gura ta!" (3 Regi  17, 17-24).
Proorocului Elisei i s-a adus un copil mort. Indata el s-a rugat Domnului pentru copil sa-l invieze si s-a atins de el, iar Scriptura zice: „… a stranutat copilul de sapte ori si si-a deschis copilul ochii”. Dand copilul viu mamei, i-a zis: „… Ia-ti copilul! Iar ea apropiindu-se, a cazut la picioarele lui si s-a inchinat pana la pamant. Apoi si-a luat copilul si a iesit.” (4 Regi 4, 32-37).
A doua inviere din morti, legata de proorocul Elisei, a avut loc dupa moartea lui astfel: Pe cand evreii ingropau un mort au vazut cete de Moabiti venind spre ei, iar mai departe sa lasam Scriptura, sa relateze invierea: „… speriindu-se, au aruncat mortul in mormantul lui Elisei. Cazand acela, s-a atins de oasele lui Elisei si a inviat si s-a sculat pe picioarele sale!” (4 Regi 13, 20-21).
Inviind mortul acela, prin atingerea de oasele lui Elisei, Dumnezeu ne descopera ca trupul proorocului Elisei nu se putrezise, pentru ca purta inca harul lui Dumnezeu si a devenit astfel, trupul lui cu toate oasele, Sfinte Moaste, cum numim noi in Biserica noastra Ortodoxa trupurile Sfintilor. Prin urmare, acum putem intelege ca Moastele Sfintilor sunt purtatoare a Harului Dumnezeiesc si din aceasta cauza Sfanta, prin atingerea cu credinta de ele a celor bolnavi au avut loc minuni, care se intampla si azi, si se vor intampla si in viitor. Totul depinde numai de credinta, rugaciunea si iubirea omului pentru Dumnezeu.
Astfel, putem cunoaste, prin invierile din morti savarsite de Domnul Dumnezeu prin Ilie si Elisei, cum a revelat omenirii invierea cea de obste la sfarsitul lumii, inca din Vechiul Testament. Mantuitorul Iisus Hristos prin cele trei invieri din morti, a fiicei lui Iair (Luca 8, 41-42; 8, 49-56), invierea fiului vaduvei din Nain (Luca 7, 11-17) si a Lui Lazar (Ioan 11, 41-44) si prin Invierea Sa cea de a treia zi, vorbeste tuturor generatiilor, pentru totdeauna in istorie de invierea cea de obste a mortilor la sfarsitul veacurilor, cand va fi un „cer nou si un pamant nou” (2 Petru 3, 11-14; Apoc. 21, 1) cu o viata spirituala a celor inviati.

Urmarile invierii lui Lazar, de catre Iisus cu pretul vietii Sale!

„Mai mare dragoste decat aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui sa si-l puna pentru prietenii sai” (Ioan 15, 13).
Prima data, Iisus si-a pus viata Sa din dragostea in chipul cel mai vizibil de ochii omenesti, in tot timpul celor peste trei ani de propovaduire a Evangheliei si a minunile savasite, pentru salvarea oamenilor de la suferinta, cand au cautat sa-L ucida mai marii lideri cu pietre (Ioan 11, 8).
A doua oara, cand s-a adeverit afirmatia de mai sus a Domnului a fost la invierea lui Lazar, fiindca desi stia toate dinainte ca Fiu al lui Dumnezeu si Fiu al Omului, ca prin savarsirea acestei minuni isi grabeste moartea din partea liderilor religiosi si politici ai vremii, El nu a ezitat sa nu mearga in Betania sa-l invieze pe Lazar.
Iar a treia oara, a culminat adeverirea cuvintele lui Isus din Scriptura de mai sus ca „Mai mare dragoste decat aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui sa si-l puna pentru prietenii sai”, cand pe Crucea Golgotei, din marea iubire a Lui sa salveze omenirea din moartea pacatelor sub robia diavolului, cat si a universului, si-a dat viata Sa sa rascumpere lumea din moarte la viata si sa o inalte prin Invierea Sa la ceruri!
Aceeasi dragoste o are Iisus si azi, sa ii invieze pe toti din moartea pacatelor, care se intorc la El, punand pretul Vietii Sale de Jertfa de pe Crucea Golgotei, pentru mantuirea lor, fiindca: „Iisus Hristos, ieri si azi si in veci, este acelasi” (Evrei 13, 8), deoarece am fost creati prin El, Logosul lui Dumnezeu (Ioan 1, 1-3) si pentru El „sunt toate” (Evrei 2, 10). Slavit sa fie numele Lui, in veci. Amin
Asadar, sa urmarim in continuare relatarea Scripturilor, ce urmeaza sa ne prezinte cum Domnul Iisus a grabit moartea Sa cu minunea invierii lui Lazar, cu toate ca stia despre grabirea mortii Sale prin aceasta minune. „Deci multi dintre iudeii care venisera la Maria si vazusera ce a facut Iisus au crezut in El. Iar unii dintre ei s-au dus la farisei si le-au spus cele ce facuse Iisus” (Ioan 11, 45-46). Din prezentarea acestor Scripturi rezulta ca multi iudei, care nu crezusera inainte in Iisus, vazand minunea invierii lui Lazar au inceput sa creada: „Iar unii dintre ei s-au dus la farisei si le-au spus cele ce facuse Iisus”.
Sa observam, ce decid fariseii si arhiererii, cand afla de covarsitoarea minune a invierii lui Lazar, mort de patru zile! „Deci arhiereii si fariseii au adunat sinedriul si ziceau: Ce facem, pentru ca Omul Acesta face multe minuni? Daca-L lasam asa toti vor crede in El, si vor veni romanii si ne vor lua tara si neamul” (Ioan 11, 47-48). Adunarea Sinedriului, a insemnat chemarea membrilor forului de judecata impreuna din Ierusalim, pentru a decide ce sa-I faca lui Iisus, fiindca savarseste multe minuni si poporul merge dupa El. Frica lor nu era ca vor veni romanii sa le ia tara, cum ziceau, deoarece romanii nu aveau nimic cu credinta Iudeiilor, ci le era frica liderilor religiosi de ceea ce insasi ei au spus: „Daca-L lasam asa toti vor crede in El (in Iisus)” si in cazul acesta ei isi vor pierde pozitiile.
Din cauza aceasta, iata ce a zis marele arhiereu: „Iar Caiafa, unul dintre ei, care in anul acela era arhiereu le-a zis: Voi nu stiti nimic; Nici nu gandiai ca ne este mai de folos sa moara un om pentru popor, decat sa piara tot neamul. Dar aceasta n-a zis-o de la sine, ci, fiind arhiereu al anului aceluia, a proorocit ca Iisus avea sa moara pentru neam, si nu numai pentru neam, ci si ca sa adune laolalta pe fiii lui Dumnezeu cei imprastiati” (Ioan 11, 49-52).
Deci, presedintele Sinedriului de judecata, Caiafa, a pus toata viata lui sa-I lamureasca pe mebrii Sinedriului ca este mai bine „sa moara un Om pentru popor”, adica, Iisus Hristos, decat „sa piara tot neamul”. Dar aceste cuvinte de motivare ni se descopera caci Caiafa nu le-a „zis de la sine”, ci „a proorocit ca Iisus avea sa moara pentru neam”. Intr-adevar, proorocia a fost adevarata ca Fiul Omului, Iisus Hristos, trebuia sa moara pentru neam si nu numai pentru neamului lui Israel, ci si pentru toate celelate neamuri ale pamantului, ca sa nu ramana toate popoarele de pe planeta Terra moarte in pacatele lor. Descoperind Scriptura, ca aceste cuvinte ale lui Caiafa erau proorocii, vedem cum Dumnezeu se poate folosi in cazuri deosebite si de potrivnicii Sai.
Iar, cand Caiafa a continuat sa prezinte motivarea de ce „sa moara un om pentru popor” a zis: „si nu numai pentru neam (Israel), ci si ca sa adune laolalta pe fiii lui Dumnezeu cei imprastiati” (Ioan 11, 49-52). In „Fiii lui Dumnezeu cei imprastiati”, trebuie sa intelegem toti fiii neamului omenesc, care traiau spiritual morti in pacatele lor de la caderea lui Adam si Eva si asteptau izbavirea prin Mesia, Hristos Iisus ce va veni la „plinirea vremii” (Gal. 4, 4).
Dar, Marele arhiereu si cu toti ceielalti din Sinedriu nu au decis moartea lui Iisus in aceasta interpretare a celor spuse mai sus, ci in frica, ca poporul merge dupa Hristos Iisus si ei il pierd, fiindca merge dupa Domnul. Interpretarea in sens de proorocie a ceea ce a spus Caiafa mai sus, a dat-o Sf. Apostol si Evanghelist Ioan, cand a spus ca el nu spunea „de la sine” ca este „mai de folos sa moara un om pentru popor, decat sa piara tot neamul”.
Asadar, dupa minunea invierii lui Lazar de catre Iisus „…arhiereii si fariseii au adunat sinedriul si ziceau: Ce facem, pentru ca Omul Acesta face multe minuni? Daca-L lasam asa toti vor crede in El…” (Ioan 11, 47-48). Dupa toate cate am vazut ca au fost prezentate de Caiafa, Scriptura urmatoare aduce decizia ce a lut-o Sinedriul, zicand: „Deci, din ziua aceea, s-au hotarat ca sa-L ucida!!!” (Ioan 11, 53). Prin urmare, decizia Sinedriului de ucidere a lui Iisus a venit din cuvintele lor: „Ce facem, pentru ca Omul Acesta face multe minuni? Daca-L lasam asa toti vor crede in El…” (Ioan 11, 47-48). Si pentru ca lumea mergea dupa Iisus, dupa cum au zis: „Deci fariseii ziceau intre ei: Vedeti ca nimic nu folositi! Iata, lumea s-a dus dupa El” (Ioan 12, 19).

Va urma

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page