Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Urcusul spre Golgota



(Sfintele Pasti, 2013)

de Ion Anton, Los Angeles, California

In viata de zi cu zi, bunul crestin intalneste momente de traditie evanghelica si apostolica cu randuiala canonica pentru Biserica universala crestina. Patru sunt sarbatorile din an cu dumnezeiesti canoane obligatorii: Nasterea Mantuitorului Hristos; celebrarea Sfantului Petru; Adormirea Maicii Domnului si Invierea Domnului nostru Iisus Hristos (Pastile). Fiecare dintre cele patru sarbatori crestine este precedata de un canon obligatoriu-postul. Postul este cea mai veche porunca data de Dumnezeu, omului, mai veche decat cele zece porunci date lui Moise prin tablele Legii, de aceea nici nu este inclusa intre cele zece porunci. Cel mai mare este Sfantul si Marele Post al Pastilor. Pastorul Enoriei Bisericii noastre Sfantei Treime, P.C.Parinte Protoiereu Constantin Alecse, cu saptamini inainte de a ajunge la poarta Marelui Post ne pregateste duhovniceste, sfatuindu-ne, sa ne iertam intre noi pentru a incepe postirea cu sufletul curat.
Ne predica despre importanta postirii si caile prin care putem implini acest dumnezeiesc canon. Dupa intrarea in post, cu fiecare ocazie ne vorbeste despre modul in care sa strabatem urcusul spre Lumina Invierii a Fiului lui Dumnezeu, despatimindu-ne si despovarandu-ne de pacate.
Parintele ne invata cum sa savarsim buna purtare, avand dragoste, smerenie, infranarea vointei, intelegere, armonie, si traire duhovniceasca. Sa avem pareri de rau sincere pentru pacatele savarsite. Astfel, implinirea jertfei celei cu duhul umilit si inima smerita sa ne scuteasca de urgisire. Doua sunt directiile implinirii postirii: infranarea cu trupul de la mancare, bautura si curatire trupeasca iar a doua directie este postirea duhovniceasca cu mult mai inalta decat postirea trupeasca. Postul duhovnicesc desavarseste postul trupesc. In timp ce postul trupesc ne cere sa traim in cumpatare fizica, cel duhovnicesc ne cere sa postim cu gandul, cu lucrul, cu cuvantul si cu toate simturile noastre. Aceasta inseamna sa punem stavila gurii noastre, sa nu spunem minciuni, clevetiri, huliri, calcari de juramint, ocari; ochii sa nu rataceasca in directii necuviincioase, ci sa vada curat; urechile sa se infraneze de a asculta lucruri stricacioase; mainile sa nu faca nedreptati; ci sa se ridice cu vrednicie spre Cer; picioarele sa nu ne duca spre pacate si faradelegi, ci sa alerge fara impiedicare pe calea fericita a poruncilor lui Dumnezeu; gandurile sa nu rataceasca spre fapte rele, de ura, de invidie, zavistie, care sa ne incline spre pacate. Cine reuseste sa uneasca armonios cele doua postiri, trupesc si duhovnicesc, ajunge sa fie icoana si filosofie a faptelor bine placute lui Dumnezeu. Se cuvine sa pomenim si de marele cistig in sanatatea trupeasca si sufleteasca a crestinului, prin nevointele pe care le cere postirea. Se stie ca din diverse cauze binecuvintate, nu toti pot posti la fel. Cel care posteste mai putin, daca se smereste profund cu inima, se ridica la nivelul celui mai imbunatatit. Avem ca exemplu pilda cu banul vaduvei, care avand putin a oferit tot putinul ei, in timp ce cel care avea mult, a daruit putin, acesta din urma fiind mai sarac cu fapta.
Implinind canonul postirii si desavarsindu-l cu taina spovedaniei (marturisirea pacatelor noastre) ne putem  impartasi fara de osanda cu Preasfintul si Preacuratul Trup si Sange al Fiului si Dumnezeul nostru. Asa ca, venind la Biserica biruitoare-Casa Domnului, in care ne intalnim cu Sfinta Treime si cu toate Marimile Ceresti prin mijlocirea pastorului credinciosilor, preotul slujitor, putem nadajdui la bucuria trairii si contemplarii Luminii Sfintei Invierii a Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos.
Va doresc postire usoara si implinirea marii bucurii a Pastilor.
Ion Anton, Los Angeles, California (Aprilie, 2013)

.........................................................................................

Iisuse, Domnul meu, de Tine-mi este sete
Si-adanc ma rog, sa nu ma lasi, pacatul sa ma-mbete
Spre Tine, zilnic, navalnic am pornire
S-ajung cu sufletu-mi curat, la Sfanta Ta Marire.

In fata Ta, ingenuncheat, eu ma aplec stingher,
Cu cugetul si duhul, smerit iertare-Ti cer
Si mai presus de totul si de toate,
Sa ma despovarezi Iisuse, de multele pacate.

Despatimit si usurat de greaua lor povara,
Pot, haina curatiei, faptura mea s-o ceara.
Atunci, cu ochi-nlacrimati, umil privind in Sus
Uimit eu vad cum gloata Il bate pe Iisus.

Vad sangele curgand sub spinii de pe frunte
Si cuiele-n picioare si in palme, facandu-I rane crunte.
Vad sangele si apa din coasta SA ranita
Si cupa cea cu fiere, de lume oferita.

Pe cruce rastignit, in crunta nedreptate,
Sa mantuiasca lumea, spaland-o de pacate.
Cind Duhul si L-a dat pe crucea-n-sangerata,
A zis de ei; "Nu stiu ce fac, Tu iarta-i Sfinte Tata".

Cu grij-apoi, luindu-I Trupul Sfant
In giulgiu-nfasurat, L-au pus intr-un mormant...
A treia zi, uimire, bucurie, cuprinsu-i-a pe toti,
Aflandu-L pe Iisus c-a Inviat din morti!

Si toti o spunem astazi raspicat: Iisus Hristos din morti a Inviat !

Ion Anton, Los Angeles, California
---------------------------
Fr Constantin Alecse
Biserica.org
Blog-ul in Romaneste
English Blog


Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page