Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

ECOUL INVIEREA LUI LAZAR GRABESTE RASTIGNIREA LUI IISUS!



Preot Aurel Sas, Las Vegas

"Si zicand acestea, a strigat cu glas mare: Lazare, vino afara! Si a iesit mortul, fiind legat la picioare si la maini cu fasii de panza si fata lui era infasurata cu mahrama. Iisus le-a zis: Dezlegati-l si lasati-l sa mearga!” (Ioan 11, 41-44)

„Deci multi dintre iudeii care venisera la Maria si vazusera ce a facut Iisus au crezut in El. Iar unii dintre ei s-au dus la farisei si le-au spus cele ce facuse Iisus. Deci arhiereii si fariseii au adunat sinedriul si ziceau: Ce facem, pentru ca Omul Acesta face multe minuni?.... Deci, din ziua aceea, s-au hotarat ca sa-L ucida!” (Ioan 11, 45-53).


(Continuare din editia precedenta)

Sa invatam din Rugaciunea Domnului Iisus, dupa Rugaciunea „Tatal nostru” si noi sa aducem mai intai multumire lui Dumnezeu, pentru toate lucrurile, cu ale noastre cuvinte, exprimandu-ne in acest fel recunostinta fata de Domnul ca ne-a ascultat rugaciunea pana la ora aceea, ajutandu-ne, fiindca „Toata darea cea buna si tot darul desavarsit de sus este, pogorandu-se de la Parintele luminilor…” (Iacov 1, 17).
Dupa ce Iisus a vindecat pe cei zece leprosi mergand pe cale si s-a intors numai unul sa aduca multumire: „Iisus a zis: Au nu zece s-au curatit? Dar cei noua unde sunt? (Luca 17, 17). Deci, celui nemultumitor si nerecunoscator Dumnezeu ii aduce aminte sa invete virtutea recunostintei, care este o floare rara si frumoasa, ce aduce multa binecuvantare de la Dumnezeu si apreciere de la semeni. Omul trebuie cu orice prilej sa aduca multumire cu recunostinta lui Dumnezeu, parintilor si semenilor lui, fiindca nimeni nu traieste prin sine, izolat, ci impreuna cu Dumnezeu si semenii lui ce il ajuta. Alaturi de multumire fiecare trebuie sa-l ajute la randul lui pe aproapele lui. Astfel, dupa ce am adus multumire lui Dumnezeu in rugaciune, pentru toate, putem trece sa cerem de la El iertarea pacatelor, cu marturisirea lor in rugaciunea personala, deoarece Mantuitorul de fiecare data, dupa ce a vazut credinta celor in nevoi, a zis: „Si Iisus, vazand credinta lor, a zis slabanogului: Indrazneste, fiule! Iertate sunt pacatele tale!”, si numai dupa iertarea pacatelor a savarsit minunea, zicand slabanogului: „Scoala-te, ia-ti patul si mergi la casa ta. Si, sculandu-se, s-a dus la casa sa” (Matei 9, 6-7).
Urmatoarea cerere in rugaciune catre Dumnezeu este sa aducem dorintele, nevoile, greutatile, durerile si tot ce avem nevoie inaintea lui Dumnezeu, rugandu-ne: „Doamne fie voia Ta” peste toate, cu credinta ca numai El stie cum este mai bine, fiindca noi de multe ori nu stim ce cerem, cum a zis Domnul ucenicilor: „… Nu stiti ce cereti!...” (Marcu 10, 38).
O familie a plans si s-a necajit de moarte, cand a pierdut marele Titanic din Anglia spre America, dar cand a auzit ca s-a scufundat nu a stiut cum sa multumeasca lui Dumnezeu ca i-a salvat! Astfel, sa ne rugam cu credinta si convingere: Doamne, „faca-se voia Ta” (Matei 6, 10), cum zicem in rugaciunea „Tatal nostru”, deoarece Domnul Iisus ne descopera, cand zice: „… ca stie Tatal vostru de cele ce aveti trebuinta mai inainte ca sa cereti voi de la El” (Matei 6, 8). Ce minunat! Nu-i asa?
Dupa Rugaciunea catre Parintele ceresc, Iisus Domnul a trecut la savarsirea minunii invierii lui Lazar, strigand „cu glas tare: Lazare, vino afara! Si a iesit mortul, fiind legat la picioare si la maini cu fasii de panza si fata lui era infasurata cu mahrama. Iisus le-a zis: Dezlegati-l si lasati-l sa mearga!!!” (Ioan 11, 40-44). La strigatul Domnului „Lazare, vino afara!”, indata „a iesit mortul”, care fiind legat la picioare si la maini cu fasii de panza, dupa obiceul de imbalsamare a trupului la evrei si uns cu multe mirodenii, Iisus le-a zis: Dezlegati-l si lasati-l sa mearga!!!” (Ioan 11, 40-44). Slava Tie, Marelui Dumnezeu si Mantuitor al nostru Hristos Iisus, Care prin mila Ta a-I savarsit atunci minuni si savarsesti si azi, inviindu-ne si pe noi din moartea pacatelor.
Invierea din moartea spirituala. Precum Iisus l-a chemat atunci pe Lazar sa iasa din mormant afara, tot asa cheama El oamenii in toate timpurile sa vina afara din moartea spirituala in mormantul pacatelor asupra lor si in robia diavolului sa fie liberi si sa traiasca fericiti cu credinta in Dumnezeu. Fericiti sunt cei ce aud glasul chemarii Domnul Hristos si nu sunt ca cei la care cade cuvantul lui Iisus ca intre spini. „Cea cazuta intre spini sunt cei ce aud cuvantul, dar umbland cu grijile si cu bogatia si cu placerile vietii, se inabusa si nu rodesc” (Luca 8, 14).
Mantuitorul prezinta moartea spirituala in pacate, cand i-a zis unui ucenic: „…Vino dupa Mine si lasa mortii sa-si ingroape mortii lor” (Matei 8, 22). Dupa ce ucenicul a cerut sa-l lase mai intai sa mearga, pentru a-l ingropa pe tatal sau si apoi va veni sa-I urmeze, Domnului i-a zis: „Lasa mortii sa-si ingroape mortii lor”. De aici vine intrebarea: cum adica, niste morti pot sa ingroape pe alti morti?
In cuvinte lui Iisus „lasa mortii…”, inseamna ca cei ce urmau sa faca inmormantarea, erau morti spiritual in pacatele lor fata de Dumnezeu si vii numai trupeste, pentru viata de necredinta ce o traiau, iar cuvintele „sa-si ingroape mortii lor”, inseamna ca cei, pe care urmau sa-i ingroape erau morti nu numai trupeste, ci si sufleteste!
Dumnezeu il cauta pe om si il cheama inca de la caderea lui Adam, cand l-a strigat: „… Adame, unde esti?" (Facere 3, 9). Ferice de cel ce aude glasul lui Dumnezeu, prin care il cheama sa se ridice din cadere la invierea, din moartea spirituala la viata si nefericiti sunt aceia ce nu aud astazi chemarea lui Domnului si raman mai departe morti spiritual sub mormantul pacatelor, dupa Scriptura ce zice: „Caci inima acestui popor s-a invartosat si cu urechile aude greu si ochii lui s-au inchis, ca nu cumva sa vada cu ochii si sa auda cu urechile si cu inima sa inteleaga si sa se intoarca, si Eu sa-i tamaduiesc pe ei” (Matei 13, 15).
Mare este tragedia unui popor sau suflet ce nu aude glasul lui Dumnezeu, din cauza surzeniei spirituale in pacat! Crizele economice vin din crizele morale, iar dezastrele din univers sunt urmarea pacatelor. „Cine are urechi de auzit sa auda” (Marcu 4, 23), pana nu vine si moartea trupeasca peste cea sufleteasca, caci atunci va fi prea tarziu!
Auzind omul glasul lui Dumnezeu, care il cheama la invierea din moartea spirituala in aceasta viata si urmarea lui Hristos, cu lepadarea de sine si luarea crucii personale, inseamna a-l invia Iisus si pe el la invierea in Ziua cea de Apoi si a ajunge de-a dreapta Sa, auzind sentinta fericita: „Veniti, binecuvantatii Tatalui Meu, mosteniti imparatia cea pregatita voua de la intemeierea lumii” (Matei 25, 34). Daca nu va auzi sufletul cheamrea Domnului sa se intoarca de la pacatele lui la urmarea lui Hristos, sa-l invieze din moartea spirituala, in Ziua ce  de Apoi va ajunge de-a stanga Sa la judecata, auzind sentinta nefericita: „Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic, care este gatit diavolului si ingerilor lui” (Matei 25, 41).
Va urma

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page