Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Breviarul lui Talpes




Al treilea breviar laic, Ed. Militara, Bucuresti 2012, 240 p., completeaza viziunea privind teologia, filozofia, istoria, revolutia, tranzitia, reforma la moldo-valahi, la romani si a imperiilor, a lumii din jurul lor, probabil, a celui mai avizat doctor in istorie, editor, autor, senator, ambasador, ministru, seful administratiei prezidentiale, director al Serviciului de Informatii Externe. (vezi recenzia anexata Breviarul marelui Hidalgo).
Moldo-valahii fac parte din fostul Imperiu Roman de Rasarit, Bizantin, Otoman si sunt la fel de dezorientati ca bulgarii, sarbii, bosniecii, albanezii, macedonenii, grecii, algerienii, tunisienii, libienii, egiptenii, palestinienii, israelitii, iemenitii, irakienii, kurzii, turcii, cipriotii, libanezii, sirienii, georgienii, ucrainenii si basarabenii. (vezi chestiunea orientala) Care-i rostul lor, de cine apartin ei, care-i steaua lor polara? Istambul, Moscova, Roma? Transilvania, Maramuresul, Crisana, Banatul au facut parte din Sfantul Imperiu Roman si numai din 1918 sunt impreuna, uniti cu moldo-valahii.
In calea musulmanilor, moscovitilor, occidentalilor si mereu sub vremuri: moldo-valahii nu au intrat in calculele de putere recunoscute drept componente posibile, ci ale acelora de formule marginale subordonate la centre de polarizare, de aceea cultura Ploconierii si Plangerile la Poarta revine constant in atentie. (p.127) Transilvanenii uniti cu Roma au o alta cultura, chiar daca refuza sa fie despartiti de fratii lor ortodocsi, care inca cred ca sunt un model si ii trag de un secol in jos pe toti romanii.
Eseurile paradoxale din Breviar ne reamintesc de cele ale iezuitului spaniol Baltasar Gracian y Morales (+1658). Politic incorect. Paradoxuri. Talpes face referire la profetii Israelului, Noul Testament, Politica si Etica nicomahica a lui Aristotel, Arta razboiului a lui Sun Tzu, Summa lui Toma d´Aquino, Pitagora, Martin Luther, Nietzsche si ne reaminteste de reperele Alexandru, Cezar, Traian, Decebal, Tristan si Isolda, Ghinghis Han, Romeo si Julieta, Napoleon, Marx, Lenin, Churchill, Stalin ... Hitler. (p.159).

Dezastrul romanilor de dupa anul crucial 1989 este creionat foarte precis si acid. Daca la 4 august 1817, consulul Frantei la Bucuresti, Formund, ii scria ducelui de Richelieu: Nu s-a vazut ceva mai trist decat viata acestui popor valah, prada tuturor umilintelor sclaviei, ajuns sa se bucure cand nu mai are nimic de dat, asteptandu-si mantuirea doar de la nemasurata lui saracie (p.49). De doua decenii se urmareste acelasi lucru?
In zilele noastre, noi romanii, traim un moment comparativ celui evidentiat de Sun Tzu, fugarindu-ne inteleptii in convingerea ca, oricum nu mai pot repara ce a fost stricat, asa ca mai bine dam totul la lichidat. (p.69.) Furtul ca protest, politica de stat si strategie de supravietuire? Doamne ajuta! De ce va mira tupeul, obraznicia, insolenta, impertinenta, duplicitatea si perfidia pe care le probeaza fiecare dintre alesii nostri? Mai ales tineri. Ceilalti, cei mai in varsta, fiind banditii care ii manipuleaza. (p.167).

Dupa un film bun, spectatorii simt instinctiv nevoia de a-si povesti pasajele favorite sau simpatia pentru o actrita, un actor sau altul, o critica pozitiva sau negativa par deplasate. Acelasi sentiment te incearca la finele lecturii si celui de-al treilea Breviar, care impreuna cu celelalte doua si mai ales cu In umbra marelui Hidalgo sunt greu de          inlocuit in intelegerea destructurarii si globalizarii la romanii ajunsi in Europa, fara unirea cu Roma. Lectura nu este deloc facila, dar luand fiecare idee ca o pietricica, unele sunt chiar pietre pretioase, se poate reconstitui un mozaic fascinant la marginea Imperiului Roman de Rasarit, Bizantin, Otoman. Romanii sunt numai de jure, nu si de facto in Europa.
www.viorel-roman.ro
Timisoara, 27 martie 2013
Breviarul marelui Hidalgo
La procesul de la Nürnberg, psihologii erau surprinsi de mediocritatea si lasitatea elitei Reich-ului, cu o singura exceptie, a sefului serviciului de spionaj, generalul Walter Schellenberg. Cine ajunge intr-o astfel de pozitie si este confruntat cu analize si informatii inteligente, are o alta perceptie a realitatii, un alt Weltanschauung, decat oamenii care cred ce vad sau ce li se spune. Aceasta remarca se potriveste atat elitei PCR de dupa 1989, cat si cartilor sefului serviciului de spionaj, generalului Ioan Talpes.
"In umbra marelui Hidalgo, conditia de a fi, din intamplarile unui istoric militar, 1978-1989. Rememorari consemnate de Horia Alexandrescu", Ed. Vivaldi, Bucuresti 2009, vo. I, 251 p. si in "Breviar laic", Ed. Militara Bucuresti 2010, 255 p. Talpes pune in umbra cam tot ce s-a publicat despre dictatura de dezvoltare a lui Ceausescu, anul 1968, deceniul 1978-1989, Revolutia din 1989 si tranzitia spre Vest. Cartile lui se deosebesc de cele ale fostei elite a PCR, cum se deosebea pozitia lui Schellenberg fata de psihologii americani, in comparatie cu balbaielile fostei elite a Reich-ului.
1968 a fost anul in care Romania refuza sa participe la ocuparea Cehoslovaciei de catre Pactul de la Varsovia si castiga sprijinul Occidentului timp de un deceniu de bunastare si de prestigiu in lume. Rusii sunt insa socati de tradarea subalternului ortodoxo-comunist Ceausescu, dar incep si ei sa trateze in secret cu asa-zisii imperialisti vestgermani. Dupa succesul acestui contact "back channel", Brejnev incepea prin KGB tratative si cu anglo-americanii, cu care avusese bune relatii in razboi. Dupa ce Hitler si Stalin ataca Polonia, Anglia incepe razboiul numai cu Germania, USSR-ului nici nu s-a pus problema unei declaratii de razboi. Cartile de istorie trec cu vederea si azi duplicitatea.
1978 a fost anul in care SUA oferea Romaniei sansa integrarii in economia libera cu ajutorul a 170 miliarde de dolari. Dictatura de dezvoltare era un fel de cantonament, de ascetism planificat in care printr-o acumulare primitiva de capital, economia se antrena pentru a ajunge la nivelul de a concura in lume. Oferta, o recunoastere a succesului economic si diplomatic romanesc, e insa respinsa de Nicolae si Elena Ceausescu exact in momentul in care KGB-ul incepe tratative secrete cu SUA. Asa ca Romania e data brutal la o parte si Calul Troian din Lagarul comunist devine Polonia. Si faptul ca in 1978 este ales papa polonezul, Fericitul Ioan Paul II, e de bun augur pentru cei care luptau impotriva ereziei marxiste si pentru drepturile omului. Apoi Moscova sub Gorbaciov renunta la Razboiul Rece, marxism, Lagar, Cortina de Fier si in 1989 incepe o noua era istorica.
1978-1989 e un deceniu dezastruos din cauza miopiei conducerii statului privatizat de Nicolae si Elena Ceausescu. Ei intra in conflict si cu Vestul si cu Estul, care se razbuna. Vestul pe fata, economic. KGB-ul, mai subtil, il pune pe omul lor Pacepa sa fuga in USA si sa compromita Romania. In timpul ocupatiei serviciile secrete erau conduse de rusi. Pacepa pus de atunci pe orbita, de KGB era in 1978 adj. DIE. Vanat de toti, Ceausescu nu mai intelege lumea, nu mai poate evita dezastrul din dec. 1989 si reinstalarea controlului Moscovei la Bucuresti, Chisinau si Cernauti, care dupa 23 august 1944, se face cu ajutor din Vest.
1989 a fost anul in care succesele dictaturii de dezvoltare se degradeaza in democratia originala ... "Nu ne fura sau cumpara altii tara! Noi  "romanii" suntem cei care ne lepadam de ea. Si asta o facem in fiecare zi, necontenit, de douazeci de ani, de rusinea de a ne fi eliberat de comunism. Altii. Ne vom desprinde de aceasta stare, se pare, chiar cand vom avea curajul sa-i intrebam, pe ultimii eliberatori, de ce ne-au bagat in si mai mari nevoi. "Securitatea". Fiecare Tara isi creste si pregateste cainii de paza, carora le si garanteaza conditiile pentru a-i asigura Ordinea. Cand Ordinea este schimbata, prin acordul si cu participarea cainilor, atunci acestia incep sa se transforme in lupi. Asa s-au petrecut lucrurile si in Romania, incepand cu Decembrie 1989. (Breviar, p.36, 32)
In ceea ce priveste intalnirea lui Gorbaciov cu Fericitul Ioan Paul II, la Roma si cu Bush la Malta: "o completare esentiala" soarta Romaniei a fost convenita pe relatia dintre Paris si Moscova", la intalnirea de la Kiev dintre Gorbaciov cu Mitterand, in anul 1989, cand s-au stabilit si "cadrele de evolutie a Romaniei". (Hidalgo, p.202) Si e foarte bine ca nu s-au amestecat americanii. Pentru a nu lasa nici un dubiu in aceasta privinta, a teoriei conspiratiei". "Nu este nimic mai dezastruos, in existenta unui popor, decat momentul in care ajunge sa creada ca minciunile altora sunt adevarurile lui. Priviti la momentul Decembrie 1989 si la anii care au urmat!" (Breviar, p.51)
La aceste evenimente, istoricul Talpes cu doctoratul "Diplomatie si aparare. Coordonate ale politicii externe romanesti, 1933-1939", Ed. Stiintifica 1980/88 (30.000 ex. epuizate in 10 zile), este intr-un fel sau altul implicat si le analizeaza acuma cu experienta unui viceprim-ministru, general de corp de armata, sef de Intelligence Service si cu detasarea unui filozof al istoriei si literat. Rezultatul sunt carti, deja epuizate, care s-ar citi ca cele politiste, daca nu ne-ar impiedica seriozitatea informatiilor, tezelor si a unei bibliografii remarcabile. Multe lucrari de doctorat sunt sub acest nivel.
Dupa toate probabilitatile istoria oficiala va fi rescrisa pe masura ce vor aparea volumele colaborarii Talpes / Alexandrescu, ele vor scoate la lumina ceea ce este  in penumbra. Iata cuprins vol. I. Cap.: 1, Stuttgart 1985 - Congresul Mondial de Istorie; 2, Sfarsitul inceputului si inceputul sfarsitului; 3, Intre tradare si cacealma;  "Strategica. Lovitura Moscovei; 4, Sfidarea marelui Urs"; 5, Doctrina Brejnev, ultima strigare; 6, Soarta Romaniei, nu la Malta, ci la Kiev!; 7, Proiectul lui Ceausescu venea de la "Carol al II-lea!; 8, Berlin", august 1989, la 50 de ani de la semnarea Pactului Ribbentrop - Molotov; 9, Intre "Stihiile trecutului" si "Razboiul stelelor".
Daca autorul continua dezvaluirile "din umbra marelui Hidalgo" si publicarea originalelor idei, a meditatiilor de filozofia istoriei, privind soarta romanilor, "literatura noastra post dictatoriala (dupa cum remarca Astalos) isi rotunjeste conturul, oxigenandu-se. Si avem mare nevoie!"
Pentru a intelege "... Hidalgo" este necesara, daca nu chiar obligatorie lectura "Breviarului", pentru a ne dezvalui Weltanschuung-ul filozofic si literar mai putin obisnuit al autorului. George Astalos de la Paris vede in modul sau de abordare a realitatii in general si a celei romanesti, in special un paralelism cu "Inconvenientul de a te fi nascut" al lui Emil Cioran. Talpes e autohton, departe de pesimismul lui Cioran in exil, chiar atunci cand constata la contemporanii sai "o incredibila stare de delasare si nedorinta de asumare a propriei conditii actuale si viitoare" (Breviar, p.255)
Notitele lui scrise parca in fuga, rar depasesc 10 randuri, sunt rezumate de articole sau chiar de carti. In cel mai rau caz sunt fotografii spontane facute cu blitzul, mai usor sau mai greu de decriptat. Unele sunt caricaturi pline de umor negru. Centrul de greutate al meditatiilor este insa soarta tarii pentru ca patriotismul este "un defect profesional" al militarilor. Cum ar putea ei altfel sa serveasca patria chiar cu pretul vietii?
In Breviar, cele circa o mie de idei sunt intentionat nesistematizate pentru a-l obliga pe cititor sa faca o ierarhizare proprie. Bineinteles ca se poate incepe cu Dumnezeu si transcendenta. Cu Vechiul si Noul Testament. Cu popoare imperiale, de limes si barbare. Cu ortodoxia si occidentul. "Romania: Occident refuzat si Orient refulat reprezinta cele doua determinari ale unei existente in care <<negasindu-ne masura>>  vom sfarsi prin a ne pierde identitatea". (p.189)
Cum vede autorul situatia de astazi a romanilor? "Dupa 1989, instrainarea a ajuns sa li se prezinte a fi singura lor sansa", pentru ca  "Radacinile neamului nostru se vad in alegerile pe care le face. Ma doare crunt nevoia lui de fanarioti" si continua pe aceasta idee "Astazi, accesand modelul european, am ajuns sa ne alegem ciocoii, sperand ca vor ajunge sa fie obligati la conditia de fanarioti controlati si judecati" (p.8,86,34).
Banateanul Talpes se face si purtator de cuvant al ortodocsilor din Transilvania, care terorizati de unguri de o mie de ani nu pricep nici acuma de ce pana in 1863 au avut statutul de "tolerati", nu aveau "dreptul de a se instala in orase, de a construi biserici din piatra si a-si face case din acelasi material". Mai mult chiar, situatia de azi a tuturor greco-ortodocsilor din UE nu numai ca-i foarte apropiata de cea din trecut, dar "Avem si noi dreptul macar la un raspuns"  "Cine sa ni-l dea daca ai nostri (cei care se pretind si chiar i-am ales a fi asa) nici macar nu stiu a intreba (la C.E. de la Strassburg), (despre romani si cei care se pretind a fi)" (Breviar, p.20).
Bazandu-se pe succesele dictaturii de dezvoltare in colaborare cu Vestul, Ceausescu si ortodocsii lui moldo-valahi s-au folosit o scurta perioada de timp de o oarecare libertate generata de destinderea de dupa ridicarea anatemei dintre ortodocsi si occidentali, dupa Conciliul Vatican II, pentru a realiza la Bucuresti o a patra Roma. Un proiect istoric fara nici o sansa de realizare. "La ortodocsi, dupa ce li s-a rapit Constantinopolul, iar cea de-a treia Roma a esuat in retardari feudale, se continua cu rataciri confesionale prin negari doctrinare, pendulari intre Vest si Est, pana la Poarta Pacificului". (p.159)
Ideea construirii Casei Poporului si Mantuirii Neamului exista deja sub Regele Carol II, si era reverenta facuta Parisului, Occidentului, iar cea a Bizantului dupa Bizant e inca si mai veche, exhaustiv analizata pe toate fetele de Nicolae Iorga, era o plecaciune Orientului. Pentru ca si la moldo-valahi, "Intre virtute si toleranta" s-au consumat "cuplarile, decuplarile si confruntarile dintre romani si helenici, latini si bizantini, catolicism si ortodoxism". (p.203).
De aceea nu-i deloc surprinzator ca proiectele dambovitene, demne de El ingenioso Don Quixote de la Mancha de Miguel de Cervantes, care numai aparent apartin lui Nicolae si Elena Ceausescu, s-au izbit de rezistente, chiar atunci cand era vorba numai de mori de vant, propagandistic. Atat Roma, a doua Roma, Constantinopolul, a treia Roma, Moscova, cat si neo-protestantii anglo-americani, nu puteau tolera in nici un caz un experiment greco-ortodox, pentru ca ar fi fost un pas inapoi in misiunea lor sfanta de a reface unitatea crestina a lui Iisus Hristos.
Pe de alta parte, o dictatura de dezvoltare capabila sa scoata o tara ortodoxa din mizerie, o a patra Roma in Balcani, submina autoritatea Moscovei si periclita legatura ei directa cu fratii lor sarbii si bulgarii. Cu toate ca sunt urmasi ai Romei, de la Marea Schisma, ortodocsii moldo-valahii sunt de o mie de ani in lanturile grele ale duhovniciei si soborniciei moscovite si constantinopolitane, care, ca si panortodoxia si panslavismul, de data mai recenta, sunt toate incompatibile cu aspiratia romanilor la independenta si la o afirmare pe plan mondial in afara tutelei celei de-a treia Roma. Sub Ion Iliescu, 1989-2004, vizita Papei Ioan Paul II a fost exclusa. Steaua polara (rosie) era Moscova.
Singura cale de emancipare nationala si sociala, proiectul Corifeilor Scolii Ardelene, Unirea cu Roma, este strict interzisa de Moscova si neinteleasa la Bucuresti pentru ca numai cultura occidentala a trecut Carpatii. Nu si teologia. Izolarea de Roma, in calea tuturor relelor si mereu sub vremuri, cum ne spune cronicarul, l-au condus pe Cioran la pesimismul caracteristic mai tuturor exilatilor, incepand cu Ovidiu trist la Pontul Euxin, si pe Talpes la prudenta fata de sensibilitatea, comportamentul religios ale ortodocsilor, nu de rare ori complet absurd.
Cum ar putea fi altfel, daca tradatorii, spionii Pacepa, Mircea Raceanu, Nicolae Militaru sunt reabilitati si revolutionarii din dec. 1989, mai ales tiganii romanes, sunt promovati. Tiganiada statului este oricum la ordinea zilei, ea da deja tonul in toate, de la normele de comportament la manele. "Daca nu mi-ar fi fost dat sa traiesc dupa 1989, n-as fi inteles cat de mare a fost Ion Budai-Deleanu. Ce opera fabuloasa este "Tiganiada" si ce se poate, prin timp, intampla, cu noi, cei de la est de Huran Hásza". (Breviar, p.174)
Ideea degradarii statului roman o regasim si cand autorul se refera la meseria de spion, care sunt eroi nu numai in romane si seriale. Pentru ca el o cunoaste din proprie experienta. "Vreti sa masurati gradul de aderenta si sustinere a ideii de stat? Priviti cum sunt tratate si asumate notiunile de spion si spionaj. Cat despre purtatorii acestor atat de onorabile si nobile indeletniciri, numai in si ai Romaniei sa nu fii. Desi, priviti, la spionii altora care fac cariere impresionante. Desigur, pentru altii, in aceasta tara a nimanui". (p.174)
Rezultatul, "o tara din lumea a treia nu putea produce decat cetateni de conditia a treia. Spre asta a si fost indreptata si ajutata Romania, in periplu actual european. (Romania, 1989, si romani ca experiment, 2009)" (p.16), pana cand presedintele si patriarhul incep dialogul in vedera unirii cu Roma si romanii vor iesi din cercul vicios, subdezvoltare, dictatura, revolutie, haos, democratie, subdezvoltare, dictatura, revolutie, haos".
Si pentru ca in Europa de Vest confuzia sa fie totala, cei alesi merg atat de departe pe urmele fanariotilor, ca pe ex-regele care a predat comandantul armatei inamicului, pe spionii tradatori, pe tiganii care ii compromit, ii supun paradoxal, politic corect, unei discriminari pozitive cu spaga si comision. Tradatorii straini de neam ca si tiganii sunt reabilitati, recompensati, li se retrocedeaza palate si aur, primesc certificate de revolutionari, scutiri de impozite, spatii comerciale, teren agricol si intravilan, sinecure si decoratii. Comportamentul absurd e o forma de neputinta si automutilare a celor, care nu mai vad luminita de la capatul tunelului. Numai cu ajutorul literaturii absurde mai pot fi intelesi Lunatecii lui Vinea din Bucuresti. Urmuz se sinucide la sosea, Ionesco si Tristan Tzara fug in absurd la Paris.
Acest exotism oriental a la Don Quixote pune insa nolens volens la indoiala vointa ortodoxiei moldo-valahe de a se adapta rationalitatii statale din Occident, normelor si valorilor romano-catolice. Mai ales ca vizita Fericitului Papa Ioan Paul II la Bucuresti, mai 1999, mana de ajutor intinsa generos de Roma, a ramas fara raspuns.

Prof. Dr. Viorel Roman, Akademischer Rat A.D.
Bremen, 23 octombrie 2011

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page