Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012
Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA

Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”



„Gradinile suspendate ale Poetului sau prabusirea in cer” imi intitulam un comentariu trecut, vorbind despre „Vecerniile memoriei”, un alt volum de versuri  al al lui L.L.. si spuneam atunci despre lirica sa, comparand-o, ca si pe cea despre care vorbim acum -  „Secunda de pamant” -, cu luxurianta  gradina ridicata, in miezul desertului, de Nabucodonosor, pentru Semiramida, regina sa persana, afirmand ca, asemenea acesteia, din filele cartii imaginatia cladeste, ca dintr-un abur de vis, batrane trepte de piatra prinse in inclestari de ramuri verzi, pe care, urcandu-le, isi vor fi tocit gandurile inteleptii, ocrotiti de arbori cu radacini in cer.

„Cuvintele mele – zice Lazar Ladariu -
sunt ca muntii,
ca stancile adunate
snop de aur in mana lui Dumnezeu;

cuvintele mele,
de departe privite,
au forma vazuta
doar de cei care urca muntele;

cuvintele mele,
insirate pe spinarea ceturilor,
sunt ca stancile
din pumnul zilei;

cuvintele mele,
invers rostite,
s-ar putea sa va sperie,
in oglinda privite;

cuvintele mele,
ca o cometa,
ca un urs greoi,
ar putea uimi ochiul;

cuvintele mele
sunt ca muntii,
ca stancile sunt.


In gradinile suspendate ale poetului, „in totala ei libertate,/ seara isi suna banutii copacilor,/ si apa verde-i/ o iarba rece,/ tacuta/ si fara nadejde;// prin singuratatea inchizandu-se-n sine,/ pentru ora vanatorii/ din tesuturile ei moarte, / floarea invie;// in asteptare,/ semintele inving gravitatia/ pentru viata plantelor de azi si de maine.” „Pete de iarba au rasarit dupa ploaie” se intituleaza poemul din care am citat fragmentul, superb, dupa mine, care esentializeaza estetica autorului. Este un poem al statorniciei, al durabilitatii si permanentei Omului, dar si ale Neamului romanesc, acceptand  marea trecere, dar invingand gravitatia. Desi, „de este un loc de treceri uitat,/ acolo, acum m-as intoarce” – marturiseste autorul, intr-un alt poem, astfel intitulat. Nimic nou, pana aici. „Repetabila povara” a Poetului. „Clipa, ramai!” – striga si Faust, in opera lui Goethe. „Opreste trecerea!/ stiu ca, unde nu e moarte, nu e nici iubire - si totusi, Te rog: Opreste, Doamne, ceasornicul cu care ne masori destramarea.” - spune Lucian Blaga, „In Marea Trecere”... Iar Dante avertizeaza, la Poarta Infernului: „Lasciate ogni speranza, voi ch’entrate...” Dar tot el spune si... „Mai bine cu tine in Infern, decat fara tine in Paradis”...
Versuri de tinerete? Nicidecum. Este Lazar Ladariu un poet romantic? Un romantic tarziu, mai degraba, cu accente impresioniste, chiar suprarealiste pe alocuri, cu capul si sufletul pline de poezie, de literatura, in general. Sub aspect cronologic, da, sunt poeme de relativa tinerete, cele din „Secunda de pamant”. Dar exista, oare, o varsta a poeziei? I-am citit toate cartile, m-am ocupat de 99,99% dintre editii si pot spune, cu mana pe inima, ca nu am sesizat nicio diferenta – stilistic vorbind, si ideatic - intre poezia de acum 20 de ani si cea de azi.  „Stilul este omul insusi” (Le style est l’homme meme) spunea naturalistul francez Georges-Louis Leclerc, baron de Buffon (secolul 18), si viata confirma. si poezia lui Lazar confirma. Reperele sunt aceleasi: obarsia, casa parinteasca, parintii, stramosii, credinta, frumusetea plaiului, oglinzile sufletului, zbuciumul, marea trecere... Permanente.
Element fundamental, la care se intoarce mereu si mereu, precum „raurile se intorc la izvoare”, „Casa mea de pe deal/ cu cate o ora coboara la locul ei/ pe un val nevazut cu ochiul” . Nota bene: „coboara” – nu aluneca, nu se prabuseste! - , coboara din vis, „de pe deal”, din universul ondulat, cum ar spune filosoful Lucian Blaga, catre Geea – Mater – Pamantul, pentru a renaste din mirabila lui samanta. Vesnicia nascuta la sat – declarata si statuata ca atare de marele filosof – apare si in poemele lui Lazar Ladariu, doar ca dinamica gandului ardelenesc „dus pana la capat” transcende conditia telurica a obarsiei, catre inalta comunicare cu Divinitatea. Citind „Apele trec, pietrele vesnic raman”, ca icoane de abur ni se perinda prin amintire chipurile taranilor indemnati la revolta de Radu Gyr ori cel al fratelui Mihai, din Idicelul nasterii, cu care poetul se identifica suind Golgota Neamului.   

Fost-am  Iisus chinuit in celule,
fost-am si lacrima din cantul pagan,
am scrasnit si am plans, supus, ca stiam:
apele trec, pietrele vesnic raman.

Fost-am cel mereu injugat de nevoi,
fost-am calcat si de vicleanul cel span,
sorbit-am aerul ca laptele sfant:
apele trec, pietrele vesnic raman.

Fost-am cu voi prin Siberii reale
si in cele din gand prin ceruri stapan,
cununa de spini eu purtat-am convins:
apele trec, pietrele vesnic raman.



Sunt repere fundamentale care ii prefigureaza lirica si pe care le vom regasi, leitmotivic, in toate  volumele de mai tarziu. Avem de a face, inca de acum, cu o poezie originala, care se va dovedi inconfundabila, de o senzualitate aparte, cu lumini discrete, cu mirari si intrebari fundamentale, care ne trimit cu gandul la estetica blagiana si la cea a lui Emil Cioran, Lazar Ladariu fiind ardelean pana la ultima fibra, fapt ce nu-l impiedica insa sa isi improspateze uneori pana in seva sperantei unui „ev aprins”: „doar ochii/ priveau spre Numele mare al inimii/ pe ape trezite urcand/ si cantecul doar acolo lin incepea/ inainte de sine,/ semn viu al timpului nou”. (Si cantecul doar acolo lin incepea)
Faust modern, fiu risipitor, aidoma tuturor creatorilor, poetul se marturiseste:
Am trecut prin toata otrava viiturilor,
spinii mi-au muscat lacomi din carne,
nicio grija, asta-i rostul lor, de-a fi spini;

mi-am oblojit ranile
cu luminoasa iarba a zapezii,
apa,
cata privirea, am vazut
inapoi
si-nainte,
gandul meu
pasare adormita-n copac,
un  rod care pica;

mi-am lepadat, pe rand,
piele cu piele,
toti pe langa mine-au trecut,
am auzit orele in mari nascandu-se
si-un cutremur prin toate;

nimic cu mine n-am luat,
si-acum m-am intors
cu mainile goale.


„Poezia este un vesmant in care ne imbracam iubirea si moartea.” - scrie undeva Lucian Blaga. Asa este. „Apele trec, pietrele vesnic raman” - exclama si autorul de fata.
Un poet fara varsta, care isi restitruie si se restituie siesi, venind catre noi acum cu un nou, fascinant, volum de versuri, in vesnic proaspata cautare de ideal, dislocand faustic spatii mari de abur, in inconfundabila sa plutire deasupra lumii celei de toate zilele. Coboara din nou din „gradinile sale suspendate”, Lazar Ladariu, acelasi, si totusi altul, in „Secunda sa de pamant”:
„Sa ascult cantecul unic
    la munte am venit cu inima-ntreaga,
mar rotund pulsandu-mi in carne;
    
    la piatra am venit,
            mai tacut ca niciodata,
                      sa invat lectia cufundarii
                        in cuvantul fara intoarceri;

    pe camp am iesit
                        cu tot alfabetul germinatiei,
                  sa cunosc respiratia acelui mesteacan;

    pentru o gura de aer
                   muntelui,
                                       pietrei,
                                                 campului
                     le daruiesc acum
                     secunda mea de pamant.

               Secunda ce sunt.”


Este o carte foarte frumoasa, mi-a facut placere sa lucrez la punerea ei intr-o forma accesibila cititorilor si, in loc de orice alta incheiere, va voi reda inca una dintre poeziile care imi incalzesc sufletul.

 Ruga de joi

Doamne, nu ma osandi acum,
pentru cele de mine niciodata gandite,
niciodata facute,
ci, mai degraba, aproba despicarea cerului
pentru durerile noastre
de o intreaga Vinere a patimilor
de nimeni niciodata stiute;

Doamne, mersul acesta pe ape,
precum si dansul pe sarma,
e incomod deja,
si incaltarile
ne musca groaznic calcaiul
obisnuit doar
cu trecerea prin pasajul
intr-o zeghe de zebra;

Doamne, intoarce-ti fata acum
spre cele lumesti
si salveaza-ne de toate
mizeriile de-o zi
ratata,
ca iubirea, ca iarba calcata
intre doua trenuri
intotdeauna de noapte.



MARIANA CRISTESCU

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
Coperta Carte - Elena Chirita
Interviu cu dr. ing. Gheorghe Ciuhandu
fostul primar al municipiului Timisoara,
realizat de revista Clipa

Elena Chirita - Cum vorbim in public
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
PAMANT
DE VANZARE



Tel: 1 - 714- 758 - 8801
Esti obosit de vecinii care locuiesc prea aproape de tine???
Ce-ar fi sa-ti construiesti pe 20 de acri (9.2 Ha) de pamant,
in zona retrasa, insa aproape
de magazine si restaurante?
Sau… contruieste-ti cabana de vacanta
unde poti vana caprioare, curcani
si multe alte animale salbatice
chiar de pe fereastra dormitorului tau.
Parcela este locata in
SW Missouri, USA si
include 20 acri(9.2 HA) de pamant,
apa, electricitate si linie de telefon.
Prea bun sa fie real?
Pret: 0,50 Euro/metru patrat.
Sunati la
1 - 714- 758 - 8801
pentru mai multe informatii.
Din Romania,
001 - 714 - 758 - 8801
Caut Caregiver
la batrani in
REDLAND, CA.
Engleza necesara.
Pentru informatii sunati la:
1 909 213 - 4060
-------------------------------------------
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page