Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

ÎN VIZITA LA NEGUSTORUL DE ILUZII



de Octavian Lupu

In pravalia negustorului de iluzii sunt multe articole de interes pentru oricine doreste sa dea o alta culoare lumii in care traieste. Etichetate frumos, cu denumiri dintre cele mai nastrusnice, cutiile cu produse sunt asezate pe rafturi incapatoare fara a se respecta o anumita ordine. Dupa cum mirajul imbraca formele cele mai neasteptate plasmuind imagini de vis acolo unde nu se afla decat un pustiu prafuit, tot astfel licori nenumarate radiau sclipiri atragatoare pentru cunoscatori si profani.

Intr-una din aceste zile m-am decis sa merg si eu la faimosul negustor pentru a afla mai multe despre leacurile pe care le oferea la un pret adaptat oricarui gen de client. Nu ii stiam numele, cum dealtfel nu l-am aflat nici ulterior, si de aceea il voi denumi pur si simplul „negustorul”. Daca nu il stii inca, nu te mira. Cu siguranta ca te-ai intalnit si tu cu el, dar poate nu ti-a fost clara identitatea sa. Insa fara  indoiala, deja ai folosit multe dintre produsele sale.

Prin urmare, am intrat in modesta sa pravalie cu aerul celui care stie exact ce cauta. De aceea, de indata ce l-am zarit in spatele tejghelei l-am abordat direct:

„Te salut cu deosebita stima dragul meu negustor! Iata, m-am intors sa te rog sa-mi recomanzi din leacurile tale pentru cea mai recenta problema cu care ma confrunt.”

Iluzia Puterii si a Bogatiei

„Ce anume te preocupa, iubitul meu client? Dupa cum bine stii, magazinul meu este deschis tot timpul. Ba chiar, de mai multi ani m-am extins in toate colturile lumii gratie noilor posibilitati ce mi-au fost oferite.”

„Te referi cumva la noile tehnologii de comunicatii?” l-am intrebat intuind intr-o mare masura raspunsul. „M-am gandit eu ca nu vei rata ocazia, epocala i-as spune, de a intra in casele tuturor oamenilor de pe planeta folosind Internetul. Marketingul direct este mai eficient in zilele noastre decat utilizarea unei nesfarsit de ramificate retele de intermediari.”

„Da, corect!” ma aproba zambitor. „Ma adaptez situatiilor schimbatoare de la o epoca la alta. Nu stau niciodata pe loc. Comertul cu iluzii trebuie sa continue. Fara el istoria nu ar mai fi posibila. Iti dai seama,” continua el, „ca istoria nu ar mai fi interesanta daca nu ar exista posibilitatea de a vinde si cumpara iluzii. Ce anume ar mai anima pe dictatorii din toate timpurile, daca nu ar avea mereu inaintea lor Iluzia Puterii pe care au comandat-o din belsug de la mine?”

„Sau,” am continuat eu, „ce ar face toti oamenii influenti ai planetei, daca nu ar avea Iluzia Bogatiei la indemana? O licoare ca aceasta nu cred ca se mai poate gasi pe pamant!”

„Ma bucura faptul ca mi-ai inteles jocul. Ca de fiecare data, iti ofer ocazia de a te alatura acestui negot prosper. Vei avea o parte consistenta si poate, vei deveni si tu un mare negustor, asa cum sunt eu.”

Cateva Articole Lipsite de Interes

„Poti sa imi oferi Iluzia Nemuririi? Cred ca as putea folosind-o sa instaurez o noua religie. Deja vad cum multimile ar alerga spre mine dand navala calcandu-se in picioare si dorind sa puna mana pe continutul ei. Cu cat ar bea mai mult, cu atat ar deveni mai dependenti, iar in final as putea sa imi intemeiez o afacere subsidiara interesanta, nu-i asa?”

„Dupa cum poti singur observa, ti-as putea vinde acest pretios articol in schimbul unui anumit procent din afacerea pe care ti-ai deschide-o. Dar fiind nesigura viata, chiar si pentru un modest negustor de iluzii, ar trebui sa imi garantezi cu ceea ce ai tu mai scump o astfel de tranzactie,” raspunse calm negustorul.

„Iti multumesc pentru oferta, dar cred ca nu sunt inca pregatit sa ma angajez in aceasta directie. Mai degraba as avea nevoie de un sfat din partea ta.” Am facut o pauza dupa care am reluat: „Mai precis, am observat faptul ca oamenii din jurul meu au devenit insensibili la tot ceea ce incerc sa le transmit in scris sau prin viu grai. De fapt, nu este vorba numai de valorile pe care incerc sa le transmit, ci in principal constat o crasa ignorare a unor subiecte de maxim interes pentru viata pe care o traim.”

Negustorul de iluzii a zambit larg, iar ochii i-au stralucit cu ironie. Dupa aceea rase discret, afisand o calma condescendenta:

„Nu cumva ai incercat sa vinzi acele articole lipsite de iluzie si de interes numite: Bine, Adevar si Frumos? Daca asa ai facut, atunci ai cuvantul meu ca nu ma mira faptul ca nu ai avut succes!”

„Dar le-am ambalat frumos si cu grija! Am alcatuit cu meticulozitate, rabdare si multa truda materiale bine gandite si atractiv intocmite. Initial m-am gandit ca sunt prea serios in exprimare si am trecut la o abordare mai dinamica. Am schimbat de zece ori forma, dar degeaba. Am studiat zeci de carti, unele procurate cu mare cheltuiala din cealalta parte a lumii, dar in zadar! Audienta a ramas nesemnificativa. In plus, cu cat depuneam mai mult efort, cu atat se micsora numarul celor care imi citeau articolele sau imi ascultau videoclipurile.”

Jocul Iluziei prin Puterea Sugestiei

M-am oprit din vorbire fiindca instantaneu s-au aprins lampile din tavan inundand cu lumina intreaga incapere. Rafturile pline cu iluzii straluceau si mai puternic. Culori de curcubeu se revarsau din toate partile si o muzica placuta se auzea venind din niste difuzoare plasate undeva in partea superioara a incaperii. Ambianta era placuta. O senzatie de caldura te invaluia primitoare asemenea bratelor unei curtezane iscusite. Toate simturile erau incantate si atatate de proiectia continutului ciudatelor sticlute cu licori felurite. Fara insa a da atentie acestor detalii, am continuat:

„De fapt, nu am dorit sa apelez la jocul iluziei. Am crezut ca expunerea directa si sincera va genera un binevenit impact. Spune-mi, te rog, unde am gresit? De ce anume sufera semenii mei si de ce sunt complet ignorat? Un autor fara cititori este ca un actor ce joaca in fata unei sali fara spectatori. Este o imagine deprimanta si cred ca voi abandona in cele din urma acest mestesug.”

„Ai venit pentru un sfat, dar cred ca mai degraba ai nevoie de remediile mele,” imi raspunse cu bunavointa negustorul. „De ce incerci sa pui in lumina Binele, cand ai putea sa oferi pur si simplu licoarea numita Iluzia Binelui? Toti ti-ar fi recunoscatori! Nu iti dai seama? Ai aduce alinare la multi oameni prin cuvinte mestesugite si idei atragatoare pe intelesul tuturor!”

„Dar in ce consta aceasta Iluzie a Binelui? Nu este de fapt doar proiectia unor lucruri desprinse de realitate? Nu este doar o amagire?” am intrebat dorind sa aflu raspunsul pana la capat.

„Nu neaparat,” relua negustorul. „Sugestiile sunt la fel de valabile ca realitatea insasi. Imaginatia se interpune mereu in evaluarea lumii in care traiesti. Ce poate fi rau in a-i oferi putina culoare si astfel sa o faci mai interesanta?”

Spiritul Monden si Vedetismul

„Deja ma duce gandul la toata industria aservita spiritului monden, sau vedetismului, cum i se mai zice,” am replicat reflectand la cele spuse. „Astfel, faima devine lucrul cel mai de dorit. Succesul ia imediat locul efortului de a progresa moral pe parcursul vietii. Se mai adauga vanitate din belsug si este gata licoarea miraculoasa!”

„Trebuie sa intelegi ca fara acest miraj, oamenii ar muri de plictiseala,” accentua negustorul. „Exista o nevoie continua dupa divertisment. Lucrurile inventate plac, in timp ce Adevarul este dureros. Mai bine ai oferi Iluzia Adevarului. Ai putea afirma si cea mai mare nerozie. Cu toate acestea oamenii te-ar asculta si te-ar urma. Astfel, ai deveni un mare lider de opinie si ai accede in structurile superioare ale societatii.”

„Da, dar astfel as promova falsitatea, iar in final eu insumi as fi prins in capcana obtinerii succesului cu orice pret,” am murmurat lipsit de convingere.

Imediat a aparut inaintea mea o femeie deosebit de frumoasa. Talia ei era subtire si unduioasa. Picioarele erau lungi si armonioase. Parul era bogat, iar mainile aveau o delicatete aparte. In plus, hainele erau croite dupa ultima moda. Insa nu am putut sa observ prea multe detalii, fiindca deodata chipul ei s-a transformat si am zarit in schimb o persoana incercanata, cu multe riduri pe fata, prematur imbatranita si cu pielea zbarcita. Hainele au capatat imediat o tenta demodata si invechita. Tot aspectul ei devenise respingator.

Contrariat, negustorul disparu pentru cateva clipe din incapere iesind pe o usa stiuta doar de el. Nu trecura decat vreo cateva minute si frumoasa femeie reaparu in toata splendoarea ei. Chipul zbarcit disparuse ca prin farmec. Intre timp negustorul se intorsese in camera:

„Cineva a aprins din greseala Lampa Adevarului,” se scuza el, „si astfel a anulat efectul Iluziei Frumusetii,” continua el. „Ce poti sa faci cu ucenicii din ziua de astazi? Sunt curiosi nevoie mare si cum vad un buton, imediat il apasa pentru a vedea ce se intampla,” spuse mai mult pentru sine. „si cand te gandesti ca pot sa am clienti in salon, iar toata joaca aceasta la butoane imi poate ruina intreaga afacere. Cata indisciplina!” murmura nemultumit mai departe.

Am inteles de indata ca succesul marilor si micilor producatori din industria cosmetica se bazeaza in principal pe folosirea Iluziei Frumusetii, incorporata in toate produsele lor. De fapt, in loc sa caute cai autentice de infrumusetare a fiintei umane, acesti oameni de afaceri se marginesc doar sa corecteze superficial aparentele, oferind o iluzie in locul realitatii.

Jocul Periculos al Iluziei

„M-am lamurit,” i-am raspuns cu promptitudine. „Este clar ca imi oferi doar iluzii pe care sa le inoculez semenilor mei. Nu voi face acest lucru. Prefer sa raman singur asemenea Cassandrei, decat sa fac asa ceva. Totusi, sfatul tau este interesant, cel putin dintr-un anumit punct de vedere. Abia acum reusesc sa imi explic succesul incredibil al mediocritatii, ascensiunea sociala a persoanelor lipsite de caracter si atractia irezistibila a vedetelor ce isi expun fara rusine nuditatea corpului si lipsa de inteligenta a mintii!”

„Faci asa cum doresti,” imi raspunse negustorul fara a fi afectat de afirmatiile mele. „Dupa cum bine stii, eu sunt un negustor de iluzii. Nimic in afara de iluzii nu vei gasi in magazinul meu. Insa nu uita,” continua el, „ca gustul realitatii este amar, suprafata ei este aspra, privelistea ei este dezolanta, iar sunetele emise de ea sunt sinistre! Putini pot sa o priveasca in fata, adica asa cum este ea de fapt. Realitatea este o femeie urata si lipsita de atractie. Fara jocul abil al iluziei va fi greu sa traiesti impreuna cu ea, sa o strangi in brate, sa o iubesti si sa i te daruiesti!”

Am plecat in graba fara sa imi iau ramas bun, tulburat de aceste ultime cuvinte. In oglinda din fata pravaliei am avut insa impresia ca pret de o clipa am zarit o personalitate impunatoare, insa imediat a disparut si nu a ramas decat imaginea obisnuita a ceea ce sunt de fapt. Cineva din greseala aprinsese Lampa Adevarului la intrare si uitase sa o mai stinga. Cu toate acestea, mi-am iubit de o mie de ori mai mult infatisarea de om aflat la „varsta de mijloc”, decat proiectia cosmetizata a ceea ce nu am fost si nici nu voi fi vreodata.

Am facut bine respingand oferta negustorului? Nu imi pot da seama, insa din acea clipa m-am decis sa intreb pe toti cei din jurul meu, indiferent de persoana: „Care sunt iluziile pe care le hranesti in viata ta?”

Octavian Lupu
Bucuresti
21.03.2013

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page