Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

2. PARTEA EUROPEANA SI CONTEMPORANA A LANTULUI DE LA CÂINE

Corneliu LEU


 Scriam data trecuta ca „va urma” si promit ca va urma doar cu acele triste amintiri dintr-un  jurnal literar de odinioara, eu ne fiind vinovat daca ele sunt retrezite de marsaviile celor care cauta in structurile de astazi,  cele ale Statului de Drept, elementele din care si-ar putea incropi „organele” prin care se sustinea alta data dictatura. Nu-i mai comentez si m-as multumi daca acesti perniciosi aventurieri politici si-ar da seama ca actul descreierat prin care incearca sa-si consolideze o iluzorie putere de partid unic nu se poate realiza decat, ca si atunci, aservindu-si tara unui centru de putere din afara ei. Pentru ca, daca agentii acoperiti sau neacoperiti sunt bugetari ai statului, pusi in serviciul public tocmai pentru ca sa-i apere structura dorita in mod popular si impusa democratic, evident lucru ca agentii care servesc interese particulare nu au cum sa fie platiti din acelasi buget si, in consecinta: Rusine politicienilor care au neobrazarea de a cauta sa-si subordoneze servicii unor interese proprii sau de partid!
Si, cum avem exemplu recent al Oscarurilor, cred ca presa, mas-media, cu si fara „acoperiti” in ea si prin ea, ar trebui sa procedeze anual la o consultare a opiniei publice acordand „smeura pentru politica”acelor politicieni care-si practica necinstit pretinsa profesie. Adica de ce, o actrita cu corp dulce poate fi huiduita pentru lipsa de gust cu care si-l imbraca, iar o politiciana cu promisiuni mieroase sa nu poata fi huiduita pentru lipsa de caracter cu care nu si le respecta?!
Iar, daca ma veti intreba care sa fie criteriul huiduielii, voi fi subiectiv si ma voi da exemplu pe mine care, de ani buni il huidui pe Basescu pe un sigur criteriu: Acela al asemanarii minciunilor politice pe care i le descopar cu cele care se afla la sorgintea lor, adica educatia comunista in minciuna, perfidie si agresiune, pentru construirea „omului nou”; care este totuna cu omul lipsit de Dumnezeu!
In cazul nostru, cel pe care-l consemnam in articolul trecut, al lungirii lantului la caine cu doi centrimetri pentru a te putea lauda tu cu „deschiderea spre nou” si „libertatea creatiei”, iata cum stau lucrurile: Ce poate insemna toata pornografia si sustinerea obsesiva a unui onirism sexual si mediocru in expozitiile, manifestarile si propulsarile promovate de fosta conducere a Institutului Cultural Roman si sustinute inca de niste persoane carora nu le e rusine sa fie catlogate drept „intelectualii lui Basescu”?! Nimic altceva decat gestul gastii de partid din care faceau parte pomenitii mei colegi ministeriabili, sau secretariabili sau prezidentiabili la Uniunea Scriitorilor, care mimau o venire in intampinarea unor gesturi avangardist-literare, tocmai ca sa tina sub obroc o intreaga literatura realista ce colcaia de durere si justificate intrebari, de nedumerire in fata unor aspiratii inselate, sau iluminare in cazul unor concluzii istorice pe care nu aveam voie sa le tragem, sau a chinurilor unei convulsionate problematici sociale ce ar fi putut conduce la revolta.
Pentru punerea surdinei pe sentimentele reale ce defula intr-o literatura incercand sa spuna lucrurilor pe nume, pentru ca acestea nu se puteau contracara numai cu „omagiile”,„cantatele” si portretele votive facute de ei, conducatorii artistici ceausisti mai recurgeau si la promovarea, premierea, chiar incurajarea exprimarii criptice a unei literaturi proaste, plicticoase, incongruente si balbait moderniste: poezie lanceda, proza plictisitoare, dramaturgie cu fitile mici, eseistica sforaitor incongruenta lipsita de filosofie... Si numai critica literara analizand strict marxist toate meritele acestora. De ce? Fiindca, folosind intr-o directie vehementa cantabila pe stadioane cu versuri despre „carmaciul”, iar batista onirica pe tambal in alta, ei faceau sa se auda prin zgomote si zumzet cum ca libertatea artistica ar exista, dar nici sa se inteleaga prea bine ce conotatii prindea aceasta.
Si, atunci, in mod firesc, se pune intrebarea daca incrancenarea prezidentiala de a tine sub obrocul sau Institutul Cultural Roman, era gustul rafinat pentru descrierea artistica a unor organe sexuale sau caluti cu zvastica, ori doar manifestare a instinctului primar, mostenit genetic si din educatia militarist-brejnevista pe care a primit-o, care-i spunea ca, expunand arta cu floci, clitorisuri si erectii, nu mai e obligat sa promoveze in strainatate acele izbucniri care se revolta impotriva tendintelor lui de putere totalitara?!...
 Istoria se repeta; asta e chiar mai trist in pasiunea pentru redactii infiltrate cu agenti, decat faptul ca ei sunt platiti cu bani publici, chiar scopul de a produce diversiuni in opinia publica!
In episodul viitor imi propun sa-mi amintesc momentul cand Suzana Gadea ne-a convocat ca sa ne anunte ca „Tovarasul a desfiintat cenzura”.
Si si-a continuat expozeul anuntandu-ne ca, in structura Ministerului Culturii s-a infiintat un serviciu special condus direct de un colonel de securitate. Honny soit qui mal y pense – o fac eu pe regalistul anglofil – dar, daca nu era cumva un nume de cod, il chema Macovei!
Va urma

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page