Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Modestia dinspre cele sapte coline?



Lumea nu este obisnuita ca Roma sa nu fie aroganta si Vaticanul sa nu fie mandru. Tocmai de aceea imaginea celui mai mare eveniment al acestor zile - alegerea noului papa in urma demisiei care a avut loc -, parca ar fi impotriva istoriei, socotind cumva de bine, neasteptat de bine, si s-ar pune intrebarea ce sa insemne si s-ar pune intrebarea ce sa urmeze. Desigur, nu era de asteptat ca Papa Benedict inainte de a demisiona, sau Papa Francisc inainte de a prelua scaunul pontifical, sa curete de infatisarile mistice tavanul sixtin lasand instelarea sa ne duca spre tronul lui Dumnezeu de la capatul miazanoaptei biblice, dar sa fim sinceri nimeni nu prea ne asteptam ca un papa - infailibil prin definitie autoatribuita -, sa se socoteasca nevrednic de pastorirea omenirii mai departe. Nu ne asteptam nici ca noul papa in loc sa-si inceapa mandatul cu propria binecuvantare catre turma cea mare, sa ceara turmei celei mari sa se roage pentru el, pastorul, si sa-i transmita binecuvantarea, el, socotit binecuvantatorul.
A fost ales primul papa iezuit. Primul papa latino-american, cu radacini italiene. Primul papa care si-a luat numele Francisc de la ordinul calugaresc franciscan (intemeiat de Francisc de Assisi), supranumit deja "papa al poporului" (politicienii sunt gata sa-l considere "socialist"). Dupa comentariile mediei, numele adoptat nu este o intamplare, ci o reprezentare a provenientei lui sarace, neelitiste, situatie si mostenita dar si adoptata prin renuntare. Nimeni nu este indreptatit sa spuna ca istoria s-a oprit pentru a o lua de-andoasealea, dupa cum nimeni nu este indreptatit sa nege niste realitati ce se desfasoara surprinzator de neasteptat.
Daca aprecierile in circulatie sunt cat de cat reale - si n-au de ce sa nu fie -, cea mai educata parte a credinciosilor catolici ar fi formatiunea numita IEZUITA. Numeric, statistica vehiculata pare si ea de poveste, adica doar cateva zeci de mii la peste un bilion. Ordinul calugaresc Iezuit, in traducere libera "Compania lui Isus", a fost infiintat cu o jumatate de mileniu in urma la ideea calugarului spaniol Ignatiu de Loyola cu scopul combaterii a ceea ce atunci se numea "Erezia Reformei" si pentru consolidarea puterii papale, fracturata in urma Schismei Ortodoxiei apucata spre rasarit. In tarile predominant catolice, Ordinul Iezuit a fost socotit elita gandirii religioase crestine pentru pastrarea puritatii scolastice de doctrina. In lumea ortodoxa si mai ales protestanta, terminologia de dictionar a Ordinului Iezuit era insotita pana la reprezentare in figurat de amestec politic, fara de scrupule in alegerea mijloacelor pentru atingerea scopurilor. In acest spatiu combatant care a durat secole, fermitatea doctrinara din lumea catolica era socotita ipocrizie, perfidie etc. de cealalta parte, lucru mentionat in definitiile dictionarelor pana de curand. Doar de cativa zeci de ani incoace, beligeranta a diminuat odata cu eforturile ecumenice de mare anvergura, si definitiile de dictionar se arata cumva mai respectuoase. Asa se face ca alegerea lui Jorge Bergoglio, primul papa iezuit din istoria Vaticanului, adica cel de al 266-lea, de toti, nu a starnit nici un comentariu major incrancenat, la nici un alt nivel de alta denominatiune, cu atat mai putin de biserica. Bine venit si primit de toata lumea. Ca si cum nu se putea altfel.
Absolut ca acest eveniment nu este o joaca a intamplarii, ci un element profetic de baza in peisajul sfarsitului. Nu este vorba de un varf de lance pe care o formatiune de masa politica sau religioasa l-ar putea manevra in anumite scopuri, ci o reprezentare de substanta in fragmente de omenire foarte importante care ar putea impune directii.
Noul papa, nu este reprezentantul sau asociatul elitei minoritare a lumii care nu a ar supravietui fara de bilioanele de suflete care formeaza baza societatii omenesti, si de aceea el este "papa celor multi" si vine la masa negocierilor pentru era cea noua de fericire ca purtatorul lor de cuvant. S-a dus vremea lui Stalin care intreba ignorant de profetie: "dar papa cate divizii are". Daca la festivitatile de incoronare ca papa si monarh al statului Vatican de aceste zile, garda elvetiana ar fi fost de o suta de ori mai numeroasa, nu ar fi insemnat absolut nimic mai mult fata de lumea de sub umbrelele de ploaie care astepta un fir de fum alb care sa-i spuna ca are un stapan, dincolo de orice frica dinspre vreun fel de Orient. De aceea se zice ca profetic, bogatii aveau nevoie de un papa al saracilor. Si iata ca-l au.

Benone Burtescu

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page