Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

"Pune-ti sabia la locul ei", (Matei 26, 52)


Dumnezeu a zis "sa nu ucizi" pe aproapele tau, a zis "sa nu-l urasti", a zis "sa-l iubesti". In  nici una din aceste circumstante si in nici una din toate in voia Lui "sabia" nu-si gaseste motivatia existentei ei. Sabia este in totul o nascocire a omului, una dintre cele mai vechi si mai rele. Un element de razboi. Pacea nu are nevoie de sabie nici macar pentru a fi intretinuta. O pace facuta sau pazita cu sabia este o pace de plans, este un razboi ce poate incepe oricand. Asa dar, fara sabie este ideal.
Astazi, in faza razboaielor nucleare, desi perimata ca arma de ucidere, fiindca a dominat in istoria razboaielor lumii mii de ani, sabia a ramas ca un simbol al oricarei arme de lupta impotriva aproapelui si ne referim la ea intelegand prin ea, pe oricare alta.
Sa nu ai sabie, dar daca vrei neaparat sa ai, fii cu grija ca tu insuti te poti rani in ea de moarte inainte ca sa-l ranesti de moarte pe celalalt si esti cu grija asta si tocmai de aceea i-ai facut un loc special unde s-o tii, teaca.  Sabia este primejdioasa mai intai pentru cel ce a facut-o si o poseda.  Posesorul ei este primul care se apara de ea tinand-o la locul ei.
"A scos sabia", este momentul de dare inapoi a omului de la demnitatea lui si de dare inainte in inuman. Ea nu "iese" singura dupa cum nu se "face" singura. Ea este "scoasa". Las-o acolo. De ce o scoti? Ce ai de gand cu ea? Ce urmeaza? Ai scos-o? doua lucruri se pot intampla. Sa ranesti, sa ucizi cu ea pe cel asemenea tie sau sa te ranesti pe tine insuti; si acesta din urma parca nu ar fi atat de grav ca primul, desi nu pentru asa ceva ai scos-o.
Cel mai bun lucru de facut insa dupa ce ai scos sabia, este "s-o pui inapoi la locul ei". Prin chiar aceasta expresie "la locul ei", se intelege ca sabia, - poate pare un paradox - nu a fost facuta sa fie scoasa.
Petru, ucenicul Domnului, purta cu el o sabie. Domnul Isus nu i-a spus s-o arunce, pentru ca Petru urma sa invete lectia "inutilitatii sabiei". L-a lasat asa, s-o duca dupa el trei ani si jumatate, timp in care nu se aminteste nimic de sabia lui Petru; ca si cum n-ar fi avut-o. Dar a sosit si momentul cand ucenicul a considerat ca trebuie sa "scoata sabia" si a scos-o; s-o foloseasca si a folosit-o. Acesta era insa si momentul asteptat atat de mult de Domnul sa-l invete lectia cu privire la sabie. "Pune-ti sabia la locul ei" si Petru a pus-o inapoi unde o tinuse pana atunci, iar Domnul a vindecat pe cel ranit de ucenic cu sabia sa.
Nu mult timp inainte, Petru spusese Domnului: "Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu". Acum, el voia sa-L apere pe Fiul lui Dumnezeu cu sabia sa. Nu e nici o justificare in folosirea sabiei, chiar cand zici ca te mai aperi cu ea de fiare salbatice, de dusmani, dar ca sa-L aperi pe Dumnezeu cu sabia ta este absurditatea cea mai mare.
Ca oricine scoate sabia, ucenicul Petru era gata de acte de vitejie. Sarmana vitejie. Dupa cateva ore numai, era atat de fricos ca L-a tradat pe Domnul in fata unor slujnice. Acum viteazule Petru scoate-ti sabia si loveste in dreapta si-n stanga pe aprozi, pe preoti, pe derbedeii neamului ce se sprijina in ciomegele cu care au venit sa-L prinda, smulge pe Invatatorul, pe Fiul lui Dumnezeu din mainile acestor ticalosi, arata-ti credinciosia fata de El, sabia ta sa scanteieze imprejur teama si moarte, e vremea sabiei tale... ce faci? "Nu-L cunosc pe omul acesta" e tot ce poti sa faci pentru El? Si sabia sta la locul ei si Domnul e batjocorit, si cocosul canta si mantuirea neamului omenesc se implineste fara sabie si cu suferinta.
Cand L-au prins in gradina pe Domnul, celor adusi acolo de Iuda, El le-a iesit in intampinare intrebandu-i: "Pe cine cautati?". Ei I-au raspuns: "Pe Isus din Nazaret". Il mai cautasera multi pana atunci cu miile si zecile de mii, dar pentru cu totul altceva decat acestia.  Domnul le-a raspuns: "EU SUNT".  O clipa dumnezeirea s-a aratat in chipul Sau de lumina. Era acelasi glas ce spusese cu mult inainte lui Moise din rugul aprins "EU SUNT CEL CE SUNT". Ei au cazut la pamant. Petru, de ce mai scoti sabia sa-L aperi, nu vezi ca doar din doua vorbe toti sunt fara nici o putere?
"Pune-ti sabia la locul ei". De putini a fost invatata lectia aceasta.  Oamenii au continuat din ce in ce mai mult sa-si scoata sabiile doua mii de ani de-atunci, unii impotriva altora si ca atunci, enorma greseala de a-L apara pe Dumnezeu cu sabiile lor. Marele paradox al celor doua vorbe ce se mai striga si azi adunand multimi in jurul lui, "razboi sfant", si uitat sfatul divin dat de Isus lui Petru, dat tuturor. Razboaie, cruciade, inchizitii, martiri aruncati in arene la fiare salbatice, arsi pe rug sau ghilotinati, un mare holocaust in numele Celui ce a spus "pune-ti sabia la locul ei".
Nu este aspiratia politica neintamplata vreodata, desi visata de unii totdeauna, ci promisiunea lui Dumnezeu:  "Din sabiile lor isi vor fauri fiare de plug", (Isaia 2, 4).  Le vor scoate din locurile lor dar nu pentru nimicire ci pentru rodirea vietii. "Nici un popor nu va mai scoate sabia impotriva altuia si nu vor mai invata razboiul".
Asa invatam ca sabia isi are un loc temporar in teaca ei si ca locul ei adevarat este in aratul pentru viata si rostul ei in rodirile zilelor vesniciilor. Si tecile lor?  marturii ca minunea s-a facut. Goale. Va mai aduceti aminte ca in ele erau sabiile razboaielor? Ele sunt acum siguranta ca minunea s-a implinit.
Se mai fac din cand in cand capturari de arme de prin locuintele unora sau depozitele unor organizatii razvratite. Ne miram cat de multe. Inchipuiti-va muntele de sabii ce s-ar inalta din sabiile ce-au existat vreodata pe lume. Dar daca fiecare popor si ins ar veni cu armele sale sa le arunce in valea pamantului, cum ar arata?
Si daca va mai fi vreodata pe lume vreo aparare a lui Isus Hristos cu sabiile oamenilor, sa ne aducem aminte ca El a zis: "Pune-ti sabia la locul ei".

Benone Burtescu

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page