Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Pasul spre civilizatia europeana

De trei decenii am avut posibilitatea sa vad Occidentul la el acasa. Pe vremea comunistilor, pentru ca la noi era destula ordine si liniste, il invidiam pentru standardul de viata ridicat pe care-l asigura cetateanului, iar dupa, si pentru linistea si ordinea pe care noi nu o mai aveam. Dupa 1989, romanii parca au luat-o razna. Nimic din normalul si firescul necesar unei convietuiri decente n-a mai rezistat asa-zisului iures revolutionar, al dezlantuirii oarbe si instinctuale sub masca libertatii si democratiei. Neavand un orizont clar asupra ceea ce vroiam, am cam fiert in suc propriu pe degeaba, pret de doua decenii, invartindu-ne in jurul cozii, fara a vedea luminita care sa ne indrepte spre liman. De aceea, la noi, in ciuda a ceea ce speram, toate au mers groaznic si merg in continuare, pentru ca au fost si sunt prea putini cei cuprinsi in jocul puterii, dispusi sa se intrebe, macar, cum trebuie sa fie noua Romanie. O tara pe care noi o visam de atata vreme, chiar o avem in propria imaginatie si o cautam cu privirea peste tot, dar care refuza cu obstinatie sa se aseze aici, la noi, pe pamant romanesc.

In ultimele doua decenii au patruns in tara noastra multe valori, dar si non-valori occidentale. Magazinele ne sunt pline acum cu de toate. Ceea ce se vinde la Paris, Viena sau Londra se poate cumpara si de la noi, doar bani sa fie. In schimb, modul civilizat de comportament, pe care l-am avut odata si noi, indeosebi in componentele sale de curatenie, ordine si liniste au ramas blocate undeva, pe tot intinsul granitei de vest a Romaniei.

Daca ar fi sa ne exprimam starea noastra materiala si sufleteasca pe care o traim zi de zi, unii sunt de parere ca ar trebui sa fim tot timpul posomorati si incruntati. Pentru a salva aparentele si a mai ridica moralul consangenilor lor, apreciaza, probabil, ca un dram de circ nu strica. Si cum amarul vietii a tot crescut, putin cate putin a crescut si intensitatea zgomotelor si dezordinii, pana cand maneaua a pus stapanire pe Romania. Fenomenul acesta al galagiei fara perdea si al muzicii la megafon, lasat sa se extinda ca o molima, a devenit cel mai reprezentativ "brand romanesc", incat boxa muzicala ar trebui imortalizata chiar pe Stema, alaturi de celelalte insemne. Muzica electronica la boxe, spargatoare de timpane si producatoare de insomnii si dureri de cap, de care unii din conationalii nostri, mai tari de urechi, nu se incumeta sa se desparta nici in somn, nu este o inventie romaneasca. Cu siguranta ea s-a nascut in alta parte, dar, vazandu-i-se efectele nocive pentru comunitatile umane, i s-a pus capastru, la momentul potrivit. De aceea, acest prost obicei nu-l intalnim astazi niciunde in Europa. Ca urmare, oriunde veti calatori de la granita de vest a Romaniei nu veti intalni muzica in spatii deschise. Nici la restaurante sau gradini de vara si nici pe terase. Nici la picnic si nici pe strada. Nici la mare si nici la munte. Nici la bordul autoturismelor si nici al autocarelor sau microbuzelor. Nici la locurile de agrement. Festivalurile si serbarile campenesti au un alt regim. Pentru doritorii de muzica tare exista interioare special amenajate: sali de concerte sau de spectacole, discoteci pentru tineri si cam atat. In rest, liniste si pace. Intrebarea care se pune este unde asculta, totusi, tinerii si melomanii muzica preferata? In locurile amintite sau la ei acasa, in surdina, pentru a nu-si deranja vecinii. Acolo, in lumea civilizata, cu legi respectate, cu oameni care aplica legea, dreptul fundamental la odihna si liniste, la folosirea in tihna a propriului domiciliu, inscris cu litere de aur in Carta Drepturilor Omului, este aparat cu sfintenie.

In decursul anilor, am petrecut majoritatea concediilor in strainatate. Campingurile ne-au fost, si masa, si casa. N-am facut acest lucru intotdeauna din placere, ci de multe ori si din constrangere. Din acest motiv, de multe ori ne-am simtit exilati din propria tara. Acest sentiment neplacut de frustrare a fost compensat insa de curatenia, linistea si ordinea de acolo, de lipsa carora in Romania se sufera la fel de tare ca si de canicula. Anul trecut a fost mai bine din punct de vedere al cazarii si mesei. La invitatia unor prieteni, am petrecut doua saptamani in Elvetia, traversand Ungaria, Austria, Germania si Franta. Ultimul bum-bum muzical l-am intalnit in Oradea, la plecarea spre Bors. Razbatea puternic din boxele unui BMV negru, condus de un imberb infatuat. Trecand granita romaneasca, am intrat intr-o cu totul alta lume, si din acest punct de vedere. Timp de trei saptamani n-am auzit un claxon, o alarma declansata, o muzica la bord, fara a mai vorbi de gradini de vara, terase, restaurante. Ni s-a creat impresia nu numai ca occidentalii au o disciplina severa in acest domeniu, ci chiar ca au renuntat la muzica electronica. Singurele "melodii", de voie, pe care le-am ascultat cu multa placere au fost cele ale talangilor de la grumazul vacilor ce pasteau pe versantii Alpilor. Imagine de vis, de care nu-ti venea sa te mai desprinzi.

Cata liniste intr-o lume atat de civilizata!

Beneficiind de asemenea termeni de comparatie, atmosfera de balci de pe la noi, creata si intretinuta de anumiti insi cu lipsa celor sapte ani de acasa si cu mintea in buzunar, mi-a creat si imi creeaza un sentiment de jena profunda, simtindu-ma din mijlocul unei natiuni care vrea, cu tot dinadinsul, sa demonstreze lumii ca are ceva foarte apropiat cu cei abia coborati din copac.

Sentimentul acesta degradant il traiesc si alti conationali, multi la numar. Faptul il constatam din disperarea cu care apeleaza la ziarul nostru ca la o ultima instanta, pentru ca, de foarte multe ori, demersurile lor catre autoritati n-au castig de cauza. Totusi, minunea pare sa se fi intamplat recent la Targu-Mures. Primaria impreuna cu Consiliul Local Municipal au pregatit inca din toamna un set de hotarari menite sa elimine din spatiul public instalatiile de sonorizare, fie ca este vorba de terase, gradini de vara, expozitii de tot felul. Cu alte cuvinte, s-a oprit muzica din zonele locuite si s-a redus intensitatea ei din spatiile de agrement. O masura epocala, ce confera pasaport de trimitere a municipiului-resedinta in lumea cu adevarat civilizata. Ce bine era daca acest lucru se intampla acum zece ani! De cand s-a facut ordine in domeniu, municipiul Targu-Mures are o cu totul alta aura, un alt statut, de oras occidental, iar locuitorii sai par a fi eliberati parca de un cosmar. Acum nu ne mai este rusine sa ne plimbam musafirii din tara sau din strainatate prin centrul civic, obligati altadata sa ne cerem scuze pentru mitocaniile altora. Un bun castigat in favoarea microclimatului nostru de viata, pe care n-avem voie sa-l pierdem, iar cei cu protectia mediului si sanatatea populatiei, de la ,,deconcentrate" impreuna cu Serviciul Autorizari si Control din cadrul Primariei sunt chemati sa-si faca datoria pana la capat. Asa cum am mai spus, suntem abia la inceput de drum. Castigarea linistii specifice comunitatilor occidentale cere noi masuri. Pe targ-mureseni ii deranjeaza si alte zgomote produse de comportamentul deviant al unor indivizi. Este vorba de muzica de la bordul autoturismelor, adevarate discoteci pe roti, de zgomotul infernal al alarmelor ce se declanseaza, fie ziua, fie noaptea, de claxonatul, in general, si de cel al alaiurilor de la nunti, in special, de galagia unor gasti etc. Toate acestea trec prea nestingherite pe sub nasul "aparatorilor" ordinii si linistii publice. Speram ca cele doua puteri: Primaria si Consiliul Local isi vor intari colaborarea si vor gasi solutii cat mai urgent si pentru aceste surse de poluare fonica, care dau inca frisoane si nopti albe cetateanului, mai ales acum, cand canicula puternica ii indeamna sa doarma cu ferestrele deschise. Daca vrem sa fim cu adevarat europeni, sa o facem pana la capat, oferind judetului si, de ce nu, intregii tari, un model robust de educatie cetateneasca, de solutionare a acelor probleme de care depinde asigurarea unui climat de convietuire cum se cuvine unei comunitati civilizate.

IOAN CISMAS

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page