Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Seria Romaniana: Români Cu Care Ne Mândrim ; Convorbire cu Dr. Ion POPESCU, Parlamentul Ucrainei, Kiev: ROMÂNII DIN UCRAINA (6)



Gabriel Teodor Gherasim

Motto: «De cand rusii te pradara/ N-avem soare, nici odihna/ Fara tine, n-avem tara/ Bucovina, Bucovina “ Ion Posteuca, roman Nord-Bucovinean deportat in Siberia la 13 ani.
Motto 2: « …Voi raspunde pe larg, si va rog, sa publicati integral acet raspuns, deoarece « m-ati provocat prin aceasta intrebare» sa lucrez trei saptamani la rand la materiale din arhiva mea personala si sa ajung la niste concluziicare intr-un asa anturaj inca nu au fost sistematizate! Doctor Ion Popescu


Gabriel Teodor Gherasim: Ce ne puteti spune despre populatia regiunii Cernauti in perioada sovietica postbelica stalinista (1944-1953) si poststalinista de pana la primul recensamant sovietic din 1959 ?
Dr. Ion Popescu: 

(Continuare din editia precedenta)


Dar dupa aceasta rebeliune si dupa inabusirea ei in sange, multi crasneni au luat calea muntilor, unde, ca razbunatori ai poporului, ani la rand i-au hartuit pe NKVD-isti, bagand groaza in noile cadre de conducere… Au murit cu armele in mani, nedorind sa se supuna regimului bolsevic.
Dupa cum era de asteptat, in primavara anului 1944 situatia din Basarabia si nordul Bucovinei din nou s-a schimbat drastic.
Din cauza ofensivei armatei sovietice Romania a fost nevoita sa cedeze din nou cele doua provincii Uniunii Sovietice.
In martie-aprilie 1944 in Romania din Basarabia si Bucovina s-au refugiat circa 700.00 persoane, care impreuna cu cei ce au plecat in 1940 din provinciile cedate depase cifra de 1.000.000 de refugiati majoritatea absoluta fiind de origine romana. Cati dintre ei erau din teritoriile actulei regiuni Cernauti nu se cunoaste exact.
Din Tinutul Herta s-au refugiat in 1944 in Romania (potrivit listelor sovietice) 3.218 persoane, adica cca. 10% din populatia de atunci a tinutului. Dupa razboi s-au intors inapoi doar 1.254 de persoane.
Iata ce scrie Elena Demianu din suburbia cernauteana Clocucica: „In 1944… incepuse marele refugiu si clocucicanii, amarati ca isi lasau casele, avutul agonisit in truda si cu sudoare, mormintele celor dragi, ca isi paraseau… locurile de bastina, incercau sa mai prinda un tren, care sa-i duca undeva in adancul Romaniei, fie si vremelnic, numai ca sa se salveze de urgia stapanirii rosii. Suburbia, romaneasca pana atunci, se golise de oameni si in locul bastinasilor aveau sa vina, din urma tancurilor sovietice, vanatori straini de case si avuturi ramasa fara stapani… Dupa refugiul din 1944 putini de-ai nostri au ramas in suburbia cernauteana Clocucica… Vremile de dupa razboi i-au instrainat si pe unii dintre cei care au ramas in suburbie…. Nici in biserica nu ne mai putem ruga astazi in limba noastra stramoseasca».
Pentru romanii ramasi in regiunea Cernauti se incepea o perioada grea – perioada supravietuirii etnice in fata deportarilor, asimilarilor in favoarea ucrainizarii la sate si rusificarii la orase, refugierilor in Romania si interzicerea limbii romane, incurajarii «cozilor de topor» si exterminarea elitei nationale…
In primavara anului 1944 incepea cea de a treia etapa a lichidarii elementului romanesc din nordul Bucovinei, nordul Basarabiei si Tinutul Hertei.
Un locuitor al satului Molodia, fostul judet Cernauti, isi aminteste despre calvarul de atunci al romanilor urmatoarele:
«Prin luna mai a anului 1944 la primarie au fost chemati toti barbatii in varsta de pana la 50 de ani. Fiecare a fost intrebat de era de nationalitate romana ori «moldoveneasca». Oamenii raspundeau ca erau romani de cand s-au vazut pe lume mosii si stramosii lor, dar ocupantii tipau ca intre romani si moldoveni nu era nici o diferenta si ca din acea zi toti se vor numi moldoveni. Chiar in acea luna «moldovenii» din Plaiul Cosminului (Molodia) au primit ordin de incorporare in Armata Rosie. Adunati langa primarie, au fost incolonati si petrecuti in sunete de fanfara la cercul de recrutare. Acei care n-au dorit sa se faca «moldoveni», romanii adica, au nimerit nu pe front, ci in lagarele de munca din zona lacului Onega, unde au murit de-a lungul timpului peste jumatate din ei».

Pentru a fi deportat era deajuns sa fii barbat si gospodar…
Pe la mijlocul verii anului 1944, sovieticii au dus in Karelia, «la Finlanda», in lagarele de munca, aproape toti barbatii care mai ramasesera prin satele bucovinene — batrani, invalizi si chiar persoane bolnave psihic si unde aproape toti au murit acolo de foame.
Ca sa nu mai fie luati in Armata Rosie si in lagare, in padurile si in muntii Bucovinei au inceput sa actioneze detasamente de partizani, ca formatiuni ale luptei de rezistenta antisovietica si anticomunista.
La Crasna, in munti, din 1944 pana in 1948, a actionat grupul de partizani al lui Ilie Gherman, zis Ciocalau. Acesta a fost un om darz, istet, dibaci, puternic, un om care isi iubea neamul si care s-a incumetat sa se puna in calea puhoiului bolsevic. N-a fost «talhar», cum le placea unora sa afirme pana nu demult, ci mai degraba un judecator sever al iscoadelor stapanirii bolsevice dezmatate.
Intre anii 1944-1945, o puternica organizatie de lupta impotriva ocupantilor bolsevici a condus-o taranul Stefan Petriu, originar din Molodia. Detasamentul sau a actionat in satele din jurul Cernautilor, avandu-si baza in Codrii Cosminului si organizand operatii de lupta impreuna cu detasamentul lui Zamorski din Dumbrava-Rosie si cu cel al lui Hudiur din padurile Cuciurului-Mare. Oamenii lui Petriu s-au angajat in lupte crancene impotriva trupelor NKVD, a militiei sovietice si chiar a subunitatilor militare.
O ciocnire violenta, care s-a soldat cu morti si raniti, a avut loc in vara anului 1944 in localitatea Crasna din fostul judet Storojinet, cand taranii de acolo s-au rasculat impotriva militarilor sovietici.
Folosindu-se de ocazii, noua putere continua procesul schimbarii fizionomiei etnice a regiunii, micsorand artificial numarul romanilor….
Dupa incheierea razboiului autoritatile sovietice au distrus cateva localitati mai mici din regiunea Cernauti, populate de romani.
Astfel, locuitorii din colonia Buci de langa Rarancea au fost stramutati in regiunile Herson si Zaporojie din sudul Ucrainei.
Satul Albovat din preajma Storojinetului a fost distrus in scopul largirii unui poligon.
A fost distrusa si colonia I.G. Duca de langa satul Iurcauti.
Au fost sterse de pe fata pamantului si satele Frunza si Prisaca, care au nimerit pe frontiera.
De asemenea, populatia satului Tanteni din zona Hertei a fost ridicata si stramutata in sudul Ucrainei, dar cei care s-au intors, au reusit sa renoveze satul.
O soarta dramatica a avut-o si satul Probotesti de langa Herta, care a fost dezmembrat de noua frontiera. In 1940 satul Probotesti avea 2.416 locuitori, iar in 1947 – doar 780 persoane, o parte din acest sat, cca. 125-130 persoane, ramanand pe teritoriul Romaniei.
In timp ce numarul romanilor scadea, numarul altor etnii crestea.
Asa, dupa ce, in primavara anului 1944, armata sovietica a recuperat din nou Cernautul, numarul evreilor din oras s-a marit la cca. 30.000, dar a fost interzisa o viata organizata a comunitatii evreiesti in forma de odinioara.
Chiar din primele luni dupa reintrarea trupelor sovietice in Bucovina si Basarabia a fost declansata teroarea.
In luna mai 1944, sovieticii au inceput sa efectueze recrutari in Armata Rosie a tuturor barbatilor cu varste cuprinse intre 18 si 50 de ani. Cu aceasta ocazie, un fenomen de masa a devenit refuzul inrolarii. Astfel, numai in raionul rural Cernauti 400 de recruti nu s-au prezentat la comisariatele militare, autoritatile recurgand la serviciile militiei si armatei pentru a-i ridica de pe la casele lor.
Multi dintre tineri se ascundeau prin padurile bucovinene, fiind vanati de organele de securitate bolsevice.
Astfel, in primavara anului 1944, in padurea de langa Buda-Mahala, militarii sovietici au urmarit si surprins un grup de tineri romani, impuscandu-i pe loc, fara a se incerca capturarea lor. Cel putin 13 persoane au fost ucise, reusind sa se salveze doar patru.
La 24 august 1944, peste 7.000 de cernauteni(din Tarnauca circa 130, din Tereblecea 45, din Bahrinesti 36 etc.) au fost dusi la munca fortata in Karelia, in zona lacului Onega, la taiat padure si construit canalul «Marea Baltica — Lacul Onega» sau la constructia de cai ferate.
Oamenii munceau cate 12-15 ore pe zi, pe un ger de pana la -40°C — -45°C, fiind hraniti cu ciorba din peste sarat, astfel incat, si-au mancat si opincile din piele de porc sau de vita cu care venisera de acasa. Cei care au supravietuit, la sfarsitul anului 1945, au obtinut dreptul de a reveni in Bucovina.
In toamna anului 1944, in baza hotararii Comitetului de Stat al Apararii al URSS nr. 6 784/a, din 25 octombrie 1944, a fost efectuata mobilizarea contingentului de tineri nascuti in anul 1927.
In raioanele «atinse cel mai puternic de catre elementul contrarevolutionar», acestea fiind cele din apropierea granitei cu Romania, s-a dispus ca recrutii sa fie convocati la comisariatele militare raionale sub motivul organizarii repetate a instructiunii militare generale si, in mod organizat, sub paza, sa fie trimisi la Cernauti, in centrul regional de recrutare, unde sa se realizeze mobilizarea.
La data de 17 decembrie 1944, in regiune au fost mobilizati 78.905 de barbati, din care majoritatea au fost trimisi in unitati militare de rezerva, unde, cu ajutorul agentilor secreti, a informatiilor provenite din localitatile de bastina, serviciul de contrainformatii depista toate «elementele social-politice periculoase»: persoane care au facut parte din administratia sau armata romana, au avut vreo legatura cu miscarile de rezistenta anticomunista, au exprimat diverse opinii «antisovietice» etc. De pilda, la 22 septembrie 1944, in orasul Kungur, de langa muntii Ural, doi ucraineni bucovineni filoromani din Cotmani Petro Markovski si Mykola Bulavka au fost arestati, acuzati de agitatie antisovietica si condamnati la cate cinci ani de lagar, pentru ca au indraznit sa afirme ca «ofiterul sovietic este prost instruit, este imbracat mai rau decat un soldat; cu asemenea comandanti pe front vei fi pierdut. In ziarele sovietice se scrie ca armata rosie este cea mai buna in lume, dar in realitate aici infloresc foametea si mustruluiala… Sub stapanirea romaneasca oamenii puteau pleca acolo unde doreau. Plecau in America, castigau bani, se intorceau, isi ridicau gospodarii si traiau bine, iar din Uniunea Sovietica nu mai poti pleca nicaieri. In Uniunea Sovietica, in afara de cartofi, nu ai ce vedea».
Alti bucovineni, care au avut «norocul» sa se afle ca ei au fost membri ai Partidului National-Crestin, in frunte cu A.C. Cuza, sau ai miscarii nationalistilor ucraineni erau condamnati la cate 10 ani de inchisoare. Ostasii care luptau efectiv pe front erau condamnati, de regula, la cate 6-7 ani pentru «intentia de a trece de partea dusmanului».
In general, din cei peste 300 de cernauteni, ostasi ai Armatei Rosii, arestati in anii 1944-1945, 45% au fost condamnati pentru «agitatie antisovietica», iar 55% pentru apartenenta la asa-numitele «partide contrarevolutionare» (toate formatiunile posibile, cu exceptia celui comunist), intentia de a trece de partea inamicului sau pentru spionaj (aceasta din urma acuzatie putea fi adusa oricui ce era nascut in teritoriile anexate in 1940).
De fapt, orice putea fi motivul deportarii…
Asa, in urma hotararii Comitetului de Stat al Apararii din URSS din 29 octombrie 1944, la mijlocul lunii decembrie 1944 in regiunea Cernauti a fost efectuat un nou val de arestari, vizand barbatii cuvarste cuprinse intre 18 si 55 de ani.
Astfel, la 20 decembrie 1944, numai din comuna Voloca-pe-Derelui (raionul Hliboca) au fost arestati circa 150 de oameni, care au fost dusi in inchisoarea din Cernauti. La 25 ianuarie 1945, volocenii, alaturi de alte mii de bucovineni, au fost urcati in vagoane si dusi la Vorkuta, dupa Cercul Polar de Nord. Abia in ianuarie 1947, acesti oameni nevinovati au obtinut dreptul de a se intoarce la casele lor.
Fostii soldati ai armatei romane (circa 19.000) au fost condamnati la cate 6 ani de munca silnica la minele din regiunea Donetk, Ural s.a. De pilda, din Voloca-pe-Derelui, dintr-un numar neindentificat de represati au murit in lagare 14 fosti ostasi, din Patrautii-de-Jos au fost arestati 35 de fosti ostasi. De asemenea, in lagarele GULAG-ului.

Gabriel Teodor Gherasim: Domnule Doctor multumim. Memorie eterna acestor martiri ai poporului nostru dintre Nistru si Prut.

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page