Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

ALBUMUL JUBILIAR AL PICTORITEI LIANA SAXONE HORODI - TABLOURI PE UN GRUND DE SUFLET NOBIL

Roni CACIULARU
                               


Pictorita Liana Saxone Horodi este, la ora actuala, un artist ajuns aproape de apogeul creatiei sale. Consacrarea sa este, cred, definitiva, iar recentul volum cu picturi reproduse - elegant, bine conceput; un adevarat „regal" artistic - ilustreaza cu prisosinta acest lucru. Jumatate de secol de lucru al Lianei Saxone Horodi,cu pensula si culorile pe panze, este concentrat si daruit iubitorilor de arta, prin intermediul acestui deosebit de respectabil volum jubiliar.
Generozitatea artistei, de altfel, este o trasatura de caracter specifica, aureolata fiind de un optimism vital si dinamic. De fapt, Liana Saxone Horodi este o fiinta destul de contorsionata (in forurile sale intime), iar unii dintre copacii pictati de ea, de pilda, sugereaza, cred, si aceasta stare. Totusi, daca tot vorbim de acest „palier" al tablourilor Lianei Saxone (ma refer la picturile ce au in atentia ei copacii) - trunchiurile rasucite, crengile incrancenat unite, uneori sugerand un nonsens, sau poate o plasa (de ganduri?, de interese?, de situatii?, de stari sufletesti?...), ei bine, imaginile acestea vorbesc si despre complexitatea afectiva si ideatica a artistei. Alaturi de cele spuse pana acum despre Liana Saxone Horodi, trebuie sa adaugam imediat si o alta trasatura dominanta si relevanta: este vorba de o densa dragoste de viata, de oameni, artista fiind animata, totodata, de o ardenta dorinta de bine si echilibru (stari care, in picturile sale, spre deosebire de viata de zi cu zi, se etaleaza armonic si inaltator).
De fapt, toate aceste trasaturi pozitive triumfa, in pofida dramatismului pe care  destinul  i l-a oferit artistei, din plin. Tatal – arestat politic. Fiica – oripilata mai intai din aceasta pricina. Este, apoi, respinsa de la posibilitatea urmarii unor studii superioare. Ii este dat, mereu, sa cunoasca  nedreptatea, rautatea si josnicia unor oameni. Murdarie, abjectie, „bube, mucigaiuri si noroi"! Dar din tot acest melanj urat, ea a „iscat", alambicand, transfigurand, renascand – minunate „frumuseti si preturi noi". Tablourile ei releva, peste tesatura grunduita, sentimente si trairi de o temeinica autenticitate, cu minunate mesaje estetice si profund umane! Peisajele, obiectele, casele, imaginile care o atrag si-i vorbesc, vorbindu-ne apoi si noua, sunt invaluite in lumini afective diverse, in concordanta cu mesajul artistic urmarit. Sunt pensulate, energic, culori admirabil armonizate cu ele insele, dar si cu sufletul privitorului, iubitor de arta autentica.
Liana Saxone si-a creat un stil al ei, care nu poate (si nici nu e necesar) a fi inchistat in vreo formula estetica de grup. Ea a ramas si este ea insasi. Nu moda, curentele, mai noi sau mai vechi, o intereseaza, ci omul care priveste tablourile sale. El este obiectul atentiei; lui ii vorbeste, el trebuie sa fie atras si sa converseze cu pictorita... Prin urmare, tablourile sale trebuie sa fie vii, sa spuna cel putin o poveste, sa contina un conflict, direct sau de „subtext", sa fie dramatic si emotionant. Liana Saxone Horodi reuseste cu brio aceste performante! Tablourile sale castiga si prin sinceritate si franchete sufleteasca – da, sufleteasca! – deoarece, prin pensula artistei, pe langa uleiurile multicolore se strecoara, direct pe panza, culoarea armoniei inimii sale, plina de harul cu care a fost si este inzestrata. Sa mai adaugam, tinand seama de iscusinta sa artistica, claritatea exprimarii plastice, vitalitatea culorilor, imprimate energic si plin, dens, puternic, in tuse uneori rapide, energice, alteori ponderate, mai deliberate, impunand si o oarecare liniste aparenta - ele exultand, impreuna, bucuria si farmecul vietii. Este, desigur, remarcabila vitalitatea din viziunea artistica a acestei pictorite, vitalitate exprimata sincer, dar cu mestesug si fior, cu prospetime si elocventa plastica.
Unii ar putea incadra pictura Lianei Saxone Horodi sub un fel de „eticheta" a realismului romantic. Altii ar putea gasi elemente de simbolism, sau chiar, pe alocuri, de suprarealism... Nu stiu, si nici nu ma intereseaza, acum, ce palarie i se poate pune acestei doamne a culorilor sufletului nostru. Cert este ca ea e un om al timpului sau, iar tablourile realizate devin, in mod afectiv, ale noastre, contemporanii ei. Liana Saxone Horodi isi pastreaza cu dezinvoltura mersul ei in arta, unic, fara etichetari si incartiruiri. Liana „locuieste" cand si unde vrea! Acum e sub cerul liber, maine este intr-o incapere cu o vitrina in care sunt minunate oale de lut, sau tigai si felinare,  sau in alta odaie, in care fereastra nu-i numai ce pare la prima vedere, ci devine, daca vreti, o fereastra spre lume, spre copaci, spre acoperisuri si cer; ieri a stat la Brasov, iar in cel mai adevarat azi al ei, Liana sta in Romania si, deopotriva, in Israel.
Albumul prin care ma plimb acum, spre a-i intelege mai bine arta, deci si sufletul, imi arata si niste poze care-mi vorbesc despre frumusetea ei fizica, pe cand traia durut si sensibil in Bucurestiul tineretii sale: o fiinta absolut  fermecatoare! Un astfel de om, cu astfel de priviri, cu un astfel de chip, nu putea deveni decat un mare artist. Asa s-a si desavarsit acest om, pe nume Liana Saxone Horodi. Acest om plin de contradictii, dar, in cele din urma, pozitiv, bun, impacat (atat cat se poate!) cu destinul sau si nedreptatile acestuia, luptand clipa de clipa, pentru bine, frumos, dreptate, intelegere, omenie... Dramele vietii sale au fost invinse de un teribil fel de a fi optimist, dar si de o vointa deosebita. Deasupra sufletului sau este acum un grund bun, rezistent. Asta s-a realizat in timp, greu, cu gandire si framantare, cu urcusuri si caderi dureroase, cu intelepciune si har aparte. Dragostea de oameni, de natura, de lucruri si de frumusetea lor, respira din fiecare tablou.
Ce lume minunata intalnim in acest elegant album jubiliar! O lume adevarata, vie, expresiva, o lume care iti vorbeste si-ti arata cat de bine si de important este sa traiesti si sa vezi, mai ales, partea plina a paharului...
Ti-am indragit, doamna, copacii, ulcioarele, cerul, camerele, ferestrele, casele batrane, obosite, dar si batranii cu a lor decrepitudine, trunchiurile si frunzele si crengile, carele trase de cai, oamenii surprinsi in clipa lor de traire, ti-am iubit nostalgia, doamna, si surasul culorilor, forta de a povesti, prin metafora, prin simbol, prin lumina si umbra, prin misterioase vraji facute cu bagheta ce lasa urme de ulei policrom direct pe orizontul vietii noastre. Ti-am iubit albastrul, si galbenul, si violetul, rosul si albul, si negrul, si griul... si daca sunt indragostit, doamna, si-acum, de ceea  ce ai pictat, pe vazduhul vremii noastre, asta este pentru ca tablourile din volumul jubiliar m-au determinat sa inteleg ca arta domniei tale - calda, expresiva, dinamica si poetica, inseamna, la urma urmei, filozofie de bun simt. In lumea asta de imagini voi mai veni, doamna – imi dai sau nu voie! Voi mai veni si voi mai zabovi:
- Am volumul acesta in biblioteca. Langa inima!

Roni CACIULARU
Petah Tikva, Israel
20 februarie 2013


Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page