Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Refondarea scolii românesti. De unde începem?



In 5 iulie 2012, premierul Jean-Marc Ayrault si ministerul francez al Educatiei au lansat o dezbatere nationala despre refondarea scolii in jurul unor principii capabile sa ghideze actiunea publica. Nu era vorba de un simplu artificiu de comunicare, dupa ce Hollande facuse din educatie si din grija pentru tineri teme principale ale campaniei sale prezidentiale. Era vorba de un efort  prin care se cauta sa se faca lumina in privinta alegerilor pe care noul Guvern le avea de facut in reformarea educatiei. Se masura bine, ca sa se taie o singura data. Legi importante aveau sa se bazeze pe aceasta dezbatere publica.
Dialogul national a durat trei luni. La el au luat parte profesori, elevi, parinti, directori de scoala, alesi locali, sindicate, experti, reprezentanti ai lumii economice, asociative, culturale si stiintifice. Dezbaterea a fost structurata pe patru mari directii: reusita scolara pentru toti,elevii in centrul refondarii scolii, personal didactic bine pregatit si respectat, un sistem just si eficace. Au existat responsabili pentru fiecare directie, iar subiectele au fost dezbatute in cadrul a 21 de ateliere tematice. Autoritatie locale si mediul academic au fost incurajate sa organizeze propriile dezbateri, iar un website a permis cat mai multor oameni sa-si spuna parerea. In total, cateva mii de contributii au fost primite si un raport final a fost redactat. Acest proces serios a permis Presedintelui Republicii sa anunte, intr-un discurs tinut in 9 octombrie la Sorbona, marile axe ale reformei invatamantului preuniversitar francez.
Mi-a venit in minte exemplul francez recent atunci cand am citit despre proiectul de plan-cadru pentru invatamantul primar propus in dezbatere publica de Ministerul Educatiei pana pe 19 februarie. Subiectul este unul fundamental pentru societatea noastra pentru ca scoala primara este nu doar locul in care elevii isi pun bazele viitorului, ci si un posibil instrument eficient de lupta impotriva inegalitatilor sociale. O arata rapoarte OECD: tarile care investesc cel mai mult in invatamantul primar au si cele mai bune rezultate in reducerea inechitatilor sociale.
Exista optiuni strategice in cadrul planului propus de Ministerul Educatiei deja apreciate de public. Una este sportul in scoala. Ca unul pentru care sportul este un mod de viata, nu pot decat sa ma bucur si sa sper ca dorinta Ministerului sa devina realitate pe terenurile si in salile de sport din tara.
Exista si critici din prisma celor care spun ca nu e normal sa incepi cu predarea religiei de la clasa pregatitoare si doar din clasa a III-a sa studiezi o limba straina. La fel, exista voci care spun ca planul-cadru ar trebui sa vina abia dupa ce are loc reforma curriculara.
Ceea ce ma bucura pe mine in mod deosebit este punerea scolii in centrul dezbaterii publice. Dupa ani de reforme facute pe picior si cu singurul gand al intrarii in istorie pentru detinatorii portofoliilor educatiei, decidentii arata o tendinta extrem de incurajatoare: dorinta de a deschide portile scolii si de a invita societatea sa spuna cum facem sa aducem educatia romaneasca in secolul al XXI-lea, cum transformam dezideratul unui popor tot mai educat in vehicul pentru ridicarea noastra ca tara.
Cred insa ca e momentul generozitatii in educatia romaneasca: atat cercul dezbaterii, cat si temele discutate trebuie extinse. Sustin cu tarie nevoia si importanta unei dezbateri publice nationale, pe cateva luni, care sa scoata in evidenta directiile de refondare a scolii romanesti. 2013 ne poate oferi prilejul unei discutii ample in societate despre cum scoala romaneasca, bine randuita, poate fi atat catalizator pentru locuri de munca calificate, mai sigure si mai bine platite (nu cred ca trebuie sa mai concuram pentru locurile de munca slab calificate, caci vom pierde batalia  -  a se vedea cazul Nokia), dar si prima resursa impotriva oceanului de nedreptate care-i separa astazi pe romanii avuti de cei care traiesc sub amenintarea zilei de maine. Scoala este sau ar trebui sa fie primul furnizor de solidaritate al unui popor.
O curricula cu adevarat pentru secolul al XXI-lea, o scoala centrata pe valori, un plan pentru cariera didactica si pentru atragerea in scoala a profesorilor de buna calitate (in Finlanda, una din tarile-miracol de la care vin americanii sa invete cum sa faca scoala, sa fii profesor nu e doar o mandrie, dar si o aspiratie – cei mai buni studenti se bat sa devina dascali). Iata subiecte in legatura cu care mi-as dori si eu, ca in Franta, zeci de ateliere de dezbatere in toata Romania, o „masuratoare” dupa care sa putem cu adevarat „taia”, prin jungla saraciei si coruptiei, un drum nou pentru scoala romaneasca. Refondarea scolii romanesti printr-o dezbatere de societate e, dupa mine, cel mai nobil si necesar proiect al anilor care vin.
Mircea Geoana

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page