Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

BRANCUSI despre sine si operele sale

"Nu cauta in sculpturile mele forme obscure sau tainice, pentru ca eu iti ofer bucuria pura. Priveste la ele pana ce le vezi. Cei mai aproape de Dumnezeu le vad".

*

"Cand nu mai suntem copii suntem deja morti".

*

"Simplitatea nu este un scop in sine, dar ajungi la simplitate in pofida ta insuti apropiindu-te de sensul real al lucrurilor".

*

"Nimic nu creste la umbra copacilor mari".

*

"Cei care numesc lucrarile mele Aabstract" sunt imbecili. Ele sunt foarte realistice, pentru ca ce este real nu e forma externa, ci ideea, esenta lucrurilor".

*

"Cea mai mare fericire este contactul dintre esenta noastra si vesnica esenta".

Rugaciunea

Se poate oare crede ca Brancusi a sculptat "RUGACIUNEA" si i-a pus numele acesta, fara sa se fi gandit la Dumnezeu, sau gandindu-se la cine stie ce zeitate mitologica? Nu este ca si cum am spune ca Haendel a scris "Mesia" gandindu-se la Mahomed sau Buda? Nu ar fi o astfel de interpretare lipsita de orice sens?

In Limba Romana, intelesul cuvantului "rugaciune" este consubstantial cu "Rugaciunea Domneasca" - TATAL NOSTRU. Cel mai stiut lucru in poporul nostru este aceasta rugaciune, devenit proverbial, "il stie ca pe Tatal nostru". A privi opera lui Brancusi numita de el in romaneste "Rugaciunea" si a sustine ca autorul nu s-a gandit la rugaciune in felul SCRIPTURISTIC, este imposibil.

Un exemplu de asa imposibil, este comentariul lui Radu Boureanu, ca bronzul lui Brancusi, "RUGACIUNEA", ar insemna inchinarea la zeii de "sub pamant". Poate fi aceasta asertiune un omagiu adus marelui artist care nu opereaza decat cu CERUL si PAMANTUL, si niciodata si niciunde cu "subpamantul"?

Prin definitie "RUGACIUNEA" este devotiune. Lucidul Brancusi, devotional? De ce nu? Luciditatea face adevarata devotiune. Rugaciune catre cine? Intrebare de prisos cand ne referim la Brancusi. El e prea mare pentru a face "avangardism ieftin", "dedicatii usoare" de dragul artei sau religiei. El sculpteaza RUGACIUNEA IN SINE. Daca nu este o referire la OM catre DUMNEZEU, atunci de la "cine" catre "cine"? Ideea de rugaciune pe degeaba este un alt soi de nonsens.

Privind aceasta opera de arta intram imediat in contact cu POZITIA fiintei omenesti in rugaciune. Ea nu este nici pozitie islamica, nici iudaica, nici postcrestina (oricum), ci crestina clasica. Ea este aleasa cu "rigurozitate" pentru a exprima cat mai bine ca OMUL depinde de FACATORUL sau, dar in acelasi timp are libertatea sa de alegere si se "pleaca" pentru ca "vrea", nu "silit". Nu este vorba de o "rigiditate ritualica", ci de o inchinare volitiva la unghiul cel mai potrivit de unde incepe "inaltarea". Niste parghii de suflet ating punctul pozitional in care omul si Dumnezeu se intalnesc pentru invesnicire. "RUGACIUNEA" lui Brancusi nu este un "apanaj" al religiei, ci "esenta" religiei. Ea nu slujeste decorului religios bisericesc. In acest sens e de neinchipuit "RUGACIUNEA" lui Brancusi in Capela Sixtina. Lipseste voit "invesmantarea", fiindca inaintea lui Dumnezeu omul este "gol". Acest "gol" din opera brancusiana nu este indecenta, expunerea rusinii, ci lipsa meritelor juridice. Omul asa cum este. Nu reiese "distrugerea demnitatii umane" - pe orizontala - nici "dreptul prin sine" - pe verticala - ci exact pozitia OM - DUMNEZEU, "piezis", cum ar spune Arghezi.

Nu se poate presupune ca aceasta opera a fost facuta fara intentie de un impact benefic asupra lumii. In numele acestui gand ne intrebam cum am formula rugaciunea in vorbe, privind la ea? Daca ar fi sa o scriem dedesubtul acestei sculpturi ca fiind rostirea ei, ar semana cu RUGACIUNEA DOMNEASCA? S-ar apropia de AVE MARIA? S-ar putea insera in ea numele vreunui alt zeu din lumea mitologiilor? Raspunsul la aceasta intrebare ne-ar apropia de intelegerea artistului, iar opera lui nu ar ramane o piesa de muzeu sau o decoratie de cimitir, neutra, ci ar fi o modalitate de impact benefic asupra umanitatii, printr-o varianta proprie tasnita natural din varianta de baza brancusiana. RUGACIUNEA lipsea poate din arta academiei lumii. Brancusi a pus-o si acolo.

Benone Burtescu

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page