Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Scurta istorie, dar deloc sentimentala, Rusii nu mai folosesc Katiusa… folosesc Gazprom

Anuntul recent al ministrului Videanu privind perfectarea in viitorul apropiat a unui contract cu Gazprom ar trebui sa ne umple inimile de bucurie. Platim cel mai scump gaz metan, iar un contract cu Gazprom ar putea, daca nu imediat, cel putin in viitor sa ne mai scada facturile. Dar ar putea sa devina in timp si o posibilitate de control a Rusiei asupra unei parti importante din economia romaneasca. O economie fragila oricum, in care parghiile de interventie ale statului sunt ca si inexistente. Gazprom are o putere formidabila, pentru ca este un adevarat imperiu. Numai in Rusia detine un total de 156.000 de km. de conducta. Alte cateva mii in Europa. Detine cluburi de fotbal, intreprinderi energetice, ziare, canale de televiziune, fonduri de pensii, companii de asigurare, companii aeriene si chiar banci…Aceasta este zestrea Gazprom, o institutie spre care rusul de rand priveste cu respect, incredere si mandrie, iar cetatenii europeni cu teama si incertitudine. Si asta pentru ca Gazprom are nu numai gazul metan, dar si robinetul cu care poate sa-l inchida. A facut-o nu demult cu Ucraina demonstrand o data in plus – daca mai era nevoie – puterea de care dispune. Prin aceasta a demonstrat implicit puterea "locatarilor" de la Kremlin. Si asta pentru ca Gazprom este emblema puterii Rusiei renascute din defunctul URSS.

In loc de Katiusa…Gazprom

In timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, rusii au semanat panica printre nemti cu celebrele arme Katiusa. In prezent insa, nepotii celor ce luptau atunci pe front, manuiesc o arma si mai redutabila: gazul metan. Cand in Rusia se inchide robinetul, incepe panica in Europa. Justificata sau nu? Se pare ca da. Si asta pentru ca, spre exemplu, Finlanda depinde in proportie de 100% de gazul rusesc, Austria in proportie de circa 75% si Germania in proportie de 45%. Si alte tari europene depind intr-o proportie mai mare sau mai mica de acelasi gaz. Toate aceste tari cauta febril solutii pentru a-si reduce dependenta de gazul rusesc. Gaz metan din Norvegia sau din Algeria par a fi doar doua dintre solutiile momentului, si asta pana cand se va gasi o solutie care sa faca posibil accesul la gazele din Asia. Cat despre Romania… aceasta plateste cel mai mare pret pentru gazul metan importat din Rusia. Si nici macar nu-l plateste direct, ci intermediarilor impusi de la Moscova. O afacere paguboasa, care se perpetueaza de ani de zile fiind din cand in cand agrementata cu puseurile de "nationalism economic" ale presedintelui Basescu. Care oricum nu rezolva nimic, ci mai mult tensioneaza relatiile cu Rusia.

Lavrenti Beria, parintele primei conducte de gaz

Prima conducta de gaz metan, care s-a construit, a fost cea care lega Saratov de Moscova. Acest lucru s-a intamplat imediat dupa Al Doilea Razboi Mondial, iar sarcina i-a revenit Directiei Constructiilor Militare. Operatiunea a fost supravegheata de temutul ministru de Interne, Lavrenti Beria. Chiar daca acesta a fost impuscat din ordinul lui Hrusciov, la scurt timp dupa moartea dictatorului Stalin, succesorul tiranului i-a continuat "opera". In anii ’60, Hrusciov a incheiat un contract de comert cu petrol si gaze, cu Compania ENI, fondata de Enrico Mattei. In plin Razboi Rece acest fapt a parut o sfidare pentru cei ce-si disputau atunci interesele politice si economice in vestul Europei. Enrico Mattei a trebuit sa dispara - a murit intr-un bizar accident de elicopter - iar soarta i-au impartasit-o si cei care s-au preocupat (prea mult) de elucidarea conditiilor mortii sale. Nici pana azi nu s-au gasit raspunsurile la o serie intreaga de intrebari legate de moartea lui Mattei. Oricum, impresia generala a fost aceea ca Enrico Mattei a platit pretul incercarii de a sparge blocada economica impusa URSS.

Un alt acord, o noua victima

In 1970, Leonid Brejnev, presedintele Sovietului Suprem al URSS, a incheiat cu Willi Brandt, cancelarul RFG, un acord care se referea la conductele de gaz. Potrivit acestui acord, Germania urma sa inceapa livrarea catre URSS a conductelor cu diametru mare, iar compania germana Ruhrgaz sa cumpere gaz metan de la rusi. Pe data de 1 octombrie 1973, ora 13,15, a avut loc prima livrare de gaz catre Europa. Si asta in ciuda faptului ca George Schultz, Secretarul de Stat al SUA a venit la Bonn pentru a convinge conducerea RFG sa renunte la constructia conductei de gaz metan. Intr-o economie de piata cu reguli clare de functionare, pragmatismul invinsese politicul. Iar nemtii au fost dintotdeauna pragmatici si mai putin sentimentali. Insa Willi Brandt a trebuit sa plece din politica destul de "sifonat", dupa descoperirea unui caz de spionaj in anturajul sau imediat. Serviciile secrete germane gasisera "cartita" din anturajul cancelarului Brandt… Bineinteles ca la indicatia CIA. Intr-un anume fel, Brandt a platit si el pretul "nealinierii" la cerintele americane. De atunci Gazprom a tot crescut, iar Europa a ajuns sa fie tot mai dependenta de gazul rusesc. Gazprom face si desface in politica ruseasca. A creat politicieni si i-a dat jos atunci cand nu i-au mai fost fideli. Gazprom a devenit "un stat in stat" si in acelasi timp un instrument politic tot mai eficient in mana celor care se perinda pe la Kremlin. La sfarsitul anului 2008, profitul estimat pentru Gazprom se situa undeva in jurul cifrei de 75-77 miliarde de dolari. Gazprom este azi un adevarat imperiu. Un imperiu care seamana tot mai multa teroare economica.

NICOLAE BALINT

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page