Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

"Spatiul mioritic" - spatiu Christic - "Trei pastori"


Este doar de vorbit de bine despre Romania tara noastra de limba si de ce n-am face-o, caci frumoasa mai e. Procentul statistic nu-l cunosc, dar ne-am putea referi la ea si ca la tara noastra de credinta, si rugaciunea este ca aceasta credinta a ei sa fie si cea adevarata, cea a Sfintelor Scripturi, care de vreo cateva sute de ani bune ne-a facut limba si vorbirea si mai frumoasa, ca noi cei mai de pe urma, din psaltiri ne nascuram lingvistic dinspre Coresi catre Cornilescu minunata mostenire.
Cu o foarte putina ingaduinta, si ea crestineasca, ceea ce asa de frumos a fost numit "spatiul mioritic", ar cuprinde intreaga Romanie geografica asa cum arata azi si chiar mai bine de cum arata azi daca ar fi implinita si cu Moldova cea instrainata fara sa vrea si care se doreste acasa. Dar "spatiul mioritic" spiritual, crestin, este superb chiar daca face aluzie si la cel geografic sau poate cu atat mai mult.
Ca "MIORITA" bate in inima oricarui roman crestin de treaba, nu este nici o indoiala. Balada nu a trebuit sa fie creata, construita pentru promovarea anumitor criterii, ci a fost nevoie doar sa fie exprimata, - mai bine zis "spusa" - caci in "spatiul mioritic", ea era o "stare mioritica". Delimitarea geografica nu face suprapunere spirituala. Cei trei "ciobanei", (nu "ciobani"), nu fac obiectul jurisprudentei, ci o lectie de jurisprudenta crestina. Nu este vorba de personaje negative si pozitive, ci de pozitivitatea finala de cel mai autentic iz crestin. Ca in grupul celor trei rolurile baladice pot fi oricum repartizate, este evidenta.  Atitudinea celui singur ar fi aceeasi.  Ea este "acceptarea" si nu incercarea de razbunare si nici macar de aparare. Chiar sa nu se faca mare valva de acceptarea sa, socotind aceasta mai de graba o ofranda binelui decat o cedare victimala. Oitele sa stie altceva, mama si ea sa stie altceva nu de promovarea minciunii, ci pentru atenuarea durerii.
Desigur, intelegerea celor doi - oricare ar fi ei -, pentru eliminarea celui de al treilea, oricare ar fi el -, este negativa, dar rezolvarea este pozitiva, desi cu acceptarea sacrificiului. E christica. Voluntar, involuntar, nu stiu. Poate mai bine zis - voluntar si natural.
As vrea sa ne privim pe noi romanii o clipa si in colindul "Trei pastori", unde parca "ciobaneii" din balada Miorita sunt ei. Se intalnesc nu doi impotriva celuilalt, ci toti trei catre Christos. Permiteti-mi sa numesc spatiul din "trei pastori", "spatiu christic". Este tot romanesc si acest lucru ma bucura nespus de mult. Intalnirea celor "trei pastori", are loc si ea tot pe baza de "sfatuire", dar nu pe disputele dintre ei, ci pe intelegerea dintre ei catre Isus Christos. Unde e MIORITA in colindul "Trei pastori"? N-aveti nici o grija. Paste linistita, ca mioritele care au ramas aparent nevegheate pe dealurile Betleemului cand pastorii lor au plecat sa-L intalneasca pe Christos, Mesia, nascutul intr-un staul de-al lor, Bunul Pastor. Cand vrea, stie romanul sa dea drumul frumos starii lui christice, "Raza soarelui, Floarea soarelui", pai altceva, ce?
Simpla, dar de inspiratie limba bunilor strabunilor nostri care suna bine si la Oxford si la Sorbona si Harvard si oriunde, sarmisegetuza de vrancioaie sau vrancioaie de sarmisegetuza, face "sfatul". Sa ce? "Floricele sa culegem si sa facem o cununa sa i-o ducem lui Christos, sa ne fie de folos". Gata?  Numai atat? Pai ce-ar mai fi de spus? Asta este tot. Sa incerce cineva sa mai adauge ceva, caci nu are ce. Sa incerce cineva sa scoata ceva ca si-ar frige mainile de "raza soarelui". Un zvon de sarbatoare intr-o mica dar autentica "apocalipsa".
Si n-ar mai fi mult de vorbit, ci poate cate ceva de gandit si intreg de tot de trait. Nu suna urat sa-i zicem geografic, "carpatica", intracarpatica chiar si subcarpatica, daca trairea este christica. Si cand gandul o ia razna intr-o razna buna, n-avem ce-i face. Ce-ar fi sa ne pomenim odata cu o balada "Trei romani" se intalnira si nu se certara si nu se batura si nu cazura prin santuri de bautura, ci se "sfatuira" frumos intr-o lauda de Christos? Ce imagine, ce plaiuri, ce "spatiu mioritic", ce spatiu christic, de s-ar mira de el chiar si MIORITA mioarelor si nu s-ar mai jelui, ci ar pune busuioc in coronita impletita de ei multumire rastignirii.  Mostenirea o avem; trebuie doar s-o pastram si s-o transmitem mai departe, colind cu ecou de vesnicie.

Benone Burtescu

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page