Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012
Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA

UNIREA PRINCIPATELOR ROMANE




    In fiecare an, in ziua de 24 ianuarie, sarbatorim Unirea, caci faptele inainte-mergatorilor nostri sunt cele care ne permit noua sa fim astazi ceea ce suntem. Si putem fi mandri de ceea ce suntem! Cu prilejul acestei sarbatori ne amintim si de cei care au pus umarul la realizarea Unirii. Ideea Unirii Moldovei si a tarii Romanesti, avansata inca din secolul al XVIII-lea a devenit, dupa razboiul Crimeii (1853 - 1856), o tema de prim plan a dezbaterii politice, atat in cele doua Principate, cat si pe plan international. Situatia externa se arata favorabila; infrangerea Rusiei si hegemonia politica a Frantei ofereau un context prielnic punerii in practica a proiectului, cu atat mai mult cu cat imparatul Napoleon al III-lea, dorea un bastion rasaritean favorabil politicii sale, care sa contrabalanseze expansiunea ruseasca. Deciziile adoptate prin Tratatul de pace de la Paris (1856) prevedeau intrarea Principatelor Romane sub garantia colectiva a puterilor europene, revizuirea legilor fundamentale, alegerea Adunarilor ad-hoc care sa exprime atitudinea romanilor in privinta unirii, integrarea in granitele Moldovei a trei judete din sudul Basarabiei (Cahul, Bolgrad, Ismail), trimiterea in Principate a unei Comisii Europene cu misiunea de a propune „bazele viitoarei lor organizari”. La 22 septembrie 1857 s-a adunat Divanul Ad-hoc al Moldovei - favorabil unirii, iar la 30 septembrie cel al Tarii Romanesti, si prin documentele redactate au pus bazele fuzionarii celor doua principate. De fapt, Adunarile ad-hoc aveau caracter consultativ si erau alcatuite din reprezentanti ai bisericii, marii boierimi, burgheziei, taranimii clacase, cu scopul de a face propuneri referitoare la realizarea Unirii Principatelor Romane. Intre taranii fruntasi care au luat parte, impreuna cu boierii, cu episcopii si cu mitropolitul tarii la Divanul ad-hoc din Moldova, in 1857, era si vranceanul Ion Roata, om cinstit si cuviincios, cum sunt mai toti taranii romani de pretutindeni. Desfiintarea hotarului de la Focsani (Vrancea) echivala cu Unirea celor doua Principate si crea premisele punerii temeliei statului national unitar roman. In ziua de 5 februarie 1859, cand Domnitorul Cuza a fost oaspetele orasului Focsani, mii de oameni i-au iesit in cale, in drumul dinspre Marasesti, pe unde Cuza venea de la Iasi. Se consemneaza ca in cinstea Domnitorului s-au ridicat, pe sosea, pe ulitele pe unde trebuia sa treaca, arcuri de triumf impodobite cu verdeata si infasurate in panza tricolora; tarafuri de lautari, cantau Hora Unirii, valuri de flori se revarsau in calea Domnitorului, care cobora din diligenta. Despartit in doua – Focsanii Moldovei si Focsanii Munteniei – de un brat al Milcovului, orasul intruchipa, in acea vreme, situatia celor doua tari vecine si surori. Ajungand la hotar, unde era al doilea arc de triumf, Domnitorul s-a oprit, si a chemat la el pe cei doi soldati care faceau de straja la hotar: un moldovean si un muntean. Le-a spus ca sunt frati si i-a pus sa se imbratiseze. Apoi a dat porunca ca fiecare sa mearga la cazarma lui si sa comunice comandantilor ca de azi inainte si pe vecii vecilor, Domnitorul Principatelor Unite a ridicat garzile de la hotarul dintre romani, la Focsani. Insotit de mai marii orasului si de multimea de oameni, Cuza a mers pana in centru, la Podul de Piatra, unde au dansat cu totii Hora Unirii. Poetul focsanean Dimitrie Dascalescu, scria cu acest prilej poezia „O zi frumoasa”, asa cum a ramas in inimile romanilor ziua de 5 ianuarie: „Azi, Romanul dovedeste/ Ca-n sfarsit s-a desteptat,/ Si ca-n fapta vredniceste/ Libertatea ce-a visat.” Aici, in Moldova, a fost ales in unanimitate, la 5-17 ianuarie 1859, liderul unionist Alexandru Ioan Cuza, reprezentantul „Partidei Nationale”. Deoarece in textul Conventiei nu se stipula ca domnii alesi in cele doua Principate sa fie persoane separate, conducatorii luptei nationale au decis ca alesul Moldovei sa fie desemnat si in Tara Romaneasca. Adunarea electiva a Tarii Romanesti era dominata de conservatori, care detineau 46 din cele 72 mandate. In aceasta situatie, liberalii radicali au initiat, prin intermediul tribunilor, o vie agitatie in randul populatiei Capitalei si al taranilor din imprejurimi. Zeci de mii de oameni s-au aflat in preajma Adunarii. Unul dintre tribuni nota ca poporul era gata „sa navaleasca in Camera si sa o sileasca sa proclame ca ales pe alesul Moldovei". Asa s-a propus la 24 ianuarie 1859 alegerea lui Alexandru Ioan Cuza, aceasta alegere fiind acceptata in unanimitate. Era un pas important catre definitivarea Unirii Principatelor Romane, infaptuirii statului national roman unitar. Impusa sub o puternica presiune populara, alegerea ca domn al tarii Romanesti a lui Alexandru Ioan Cuza si-a gasit confirmarea deplina la marea manifestare prilejuita de sosirea alesului natiunii in capitala munteana. Problema urmatoare era recunoasterea internationala a alegerilor. Faptul implinit la 24 ianuarie 1859 era considerat de Poarta si de Austria drept o incalcare a Conventiei de la Paris. Situatia creata in cele doua Principate a determinat Conferintele internationale de la Paris, din 26 martie – 7 aprilie si 25 august – 6 septembrie. La cea de a doua Conferinta, sub presiunea evenimentelor internationale – razboiul dintre Franta si Sardinia impotriva Austriei fiind pe cale sa inceapa –, marile puteri europene au fost nevoite sa accepte unirea infaptuita de romani. Cuza a fost recunoscut ca domn al Principatelor, recunoasterea sa fiind limitata numai pe durata vietii acestuia.
     Alexandru Ioan Cuza era nascut la 20 martie 1820 in Moldova, a fost deci, primul domnitor al Principatelor Unite si al statului national Romania, la 5 ianuarie 1859 – ales domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie 1859 si al Tarii Romanesti. Devenit domnitor, Cuza a dus o sustinuta activitate politica si diplomatica pentru recunoasterea Unirii de catre puterea suzerana si puterile garante si apoi pentru desavarsirea Unirii Principatelor Romane pe calea infaptuirii unitatii constitutionale si administrative, care s-a realizat in ianuarie 1862, cand Moldova si Tara Romaneasca au format un stat unitar, adoptand oficial, in 1862, numele de Romania, cu capitala la Bucuresti, cu o singura adunare si un singur guvern.
     Dupa realizarea Unirii, domnitorul Alexandru Ioan Cuza impreuna cu colaboratorul sau cel mai apropiat, ministru si apoi prim-ministru Mihail Kogalniceanu, au initiat importante reforme interne, cele mai importante fiind: secularizarea averilor manastiresti (1863), reforma agrara (1864) si reforma invatamantului (1864), care au fixat un cadru modern de dezvoltare al tarii. sirul de reforme initiate de Cuza si venirea mai apoi pe tronul Principatelor Unite a domnitorului Carol I, au consolidat actul de la 1859.
     Din 1866, potrivit Constitutiei promulgate la 1 iulie, Principatele Unite incep sa se numeasca oficial Romania. Cuza insa, in anul 1866, a fost obligat sa abdice; o coalitie a partidelor vremii, denumita si „Monstruoasa coalitie” a hotarat aceasta din cauza orientarilor politice diferite ale membrilor sai, care au reactionat astfel fata de manifestarile autoritare ale domnitorului. Complotistii au reusit sa-si realizeze planurile atragand de partea lor o fractiune a armatei, l-au constrans pe domnitor sa abdice intr-o noapte a lunii februarie 1866. La aceasta a contribuit insusi Cuza, care nu numai ca nu a luat masuri in privinta factorilor reactionari, ci, intr-un discurs, s-a aratat dispus sa renunte la tron in favoarea unui principe strain (fapt sustinut si de o scrisoare adresata unui diplomat strain).
     A fost exilat si a trait la Viena si Florenta. A murit in 1873 la Heidelberg (Germania), dar a fost adus in tara si inmormantat la castelul familiei sale de la Ruginoasa (judetul Iasi), apoi inhumat la Biserica Sfintii Trei Ierarhi din Iasi.
     In fiecare an, in luna ianuarie, sarbatorim Unirea, „Mica Unire” cum i se mai spune, dar fara de care nu s-ar fi putut savarsi faptele mari de mai tarziu. Unul dintre cei care a pus umarul la realizarea acestei uniri a fost Ion Roata, intrat in istorie ca o legenda, cunoscut si sub numele de „Mos Ion Roata”, un taran roman, deputat in Divanul Ad-hoc, sustinator inflacarat al Unirii Principatelor Moldova si Valahia si al reformei agrare din Principatele Unite Romane. Se spune ca semna prin punerea degetului muiat in cerneala, fiind nestiutor de carte, oficial semnand cu parafa primita in Divanul ad-hoc, dar era inzestrat nativ cu o minte agera si o judecata dreapta, fiind cunoscut ca un om cinstit, „cu gadilici la limba", adica spunea adevarul fara menajamente, neavand „ascunzatori in suflet", dupa cum il caracteriza Ion Creanga. Pentru spiritul sau de dreptate, Ion Roata a fost considerat de catre tarani ca fiind puternic, cel mai darz si mai competent reprezentant al lor, care sa le poata apara interesele. A avut, se spune, o aparitie meteorica pe scena istorica a tarii. Eminescu la cei douazeci de ani ai sai, deci in 1870, aflandu-se la Viena, impreuna cu o delegatie de studenti l-au vizitat de Anul Nou pe Cuza care traia in exil la Viena, in acel moment in districtul Dobling, pentru a-i demonstra astfel „solidaritatea, atasamentul ideologic si admiratia". Pozitia adoptata de Mihai Eminescu fata de Cuza l-a determinat pe marele eminescolog Dimitrie Vatamaniuc sa afirme: „Cultul lui Eminescu pentru Alexandru Ioan Cuza se explica prin importanta ce-o acorda reformelor sale, realizate intr-un timp scurt si fara sprijin dinafara" si prin faptul ca poetul este necrutator cu participantii la complotul detronarii.
     Hora Unirii are o semnificatie sfanta pentru noi romanii. Citind cartea „Ultimul tren spre Romania” a lui Anatolie Panis, m-a impresionat figura lui Constantin Stere, remarcabil om de cultura (jurist, profesor, gazetar, scriitor, om politic) care a trait intre anii 1865 si 1936. Acest scriitor, in alt moment al istoriei tarii, a cerut unirea cu Romania, spunand: „Fratii mei basarabeni, a sosit clipa marii noastre izbaviri! Suntem la un pas de a ne desavarsi libertatea! Acum ori niciodata..." El a citit delegatiilor rusi si ucraineni, hotararea taranilor din judetul Hotin: „Tinand seama ca timp de 14 veacuri Basarabia a fost tinut al Romaniei, ca a facut parte din acelasi neam... cerem astazi in mod solemn in fata lumii intregi, Unirea Basarabiei cu Romania.” Autorul povesteste cum in 1918 Basarabia s-a alaturat Romaniei nu prin razboi, ci prin constienta vrere, cum s-a infiripat cea mai formidabila hora din toate cate s-au cunoscut, cuprinzand in mijlocul ei o piata si mai apoi strazile de jur imprejur ale Chisinaului, hora care a tinut o noapte, cum doua zile mai tarziu, mai povesteste, deputatii basarabeni erau alaturi in parlamentul si guvernul Romaniei, alaturi de rege si regina, hora cuprinzand de data aceasta intreaga piata de la Iasi.
     Hora este un dans popular cunoscut in Balcani, in Romania. Pentru cine nu stie, hora se danseaza pe muzica cu un ritm specific, intr-un cerc inchis, dansatorii tinandu-se de mana, facand trei pasi inainte si unul inapoi. Se danseaza la aniversari, diferite festivaluri si in spatiile rurale; traditia la noi, la romani era, ca in fiecare sfarsit de saptamana, taranii din sate sa se imbrace in costume nationale si sa danseze acest dans, bucurandu-se de comuniune. Sa amintim ca „Hora Unirii”, poezia scrisa de Vasile Alecsandri, a fost publicata pentru prima data in 1856, in revista Steaua a lui Mihail Kogalniceanu, ca muzica a fost compusa de Alexandru Flechtenmacher si ca in ziua de 24 ianuarie cand s-au unit Moldova cu Tara Romaneasca, sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza, s-a dansat si s-a cantat aceasta Hora a Unirii.
     Ion Creanga a descris frumos pledoaria pentru unire, intr-un dialog: „…Si Roata se duce si vrea sa ridice bolovanul, dar nu poate. – Ia, du-te si dumneata mos Vasile, si dumneata… In sfarsit, se duc ei vreo trei-patru tarani, urnesc bolovanul din loc, il ridica pe umeri si-l aduc langa boier. – Ei, oameni buni, vedeti? S-a dus mos Ion si n-a putut face treaba singur; dar cand v-ati mai dus cativa intr-ajutor, treaba s-a facut cu usurinta, greutatea n-a mai fost aceeasi. Povestea cantecului: Unde-i unul nu-i putere,/ La nevoi si la durere;/ Unde-s multi puterea creste/ Si dusmanul nu sporeste. Asa si cu Unirea, oameni buni…”

HORA UNIRII:  Hai sa dam mana cu mana/ Cei cu inima romana,/ Sa-nvartim hora fratiei/ Pe pamantul Romaniei!/ Iarba rea din holde piara!/ Piara dusmania-n tara!/ Intre noi sa nu mai fie/ Decat flori si omenie!/ Mai muntene, mai vecine,/ Vina sa te prinzi cu mine/ Si la viata cu unire,/ Si la moarte cu-nfratire!/ Unde-i unul, nu-i putere/ La nevoi si la durere;/ Unde-s doi, puterea creste,/ Si dusmanul nu sporeste!/ Amandoi suntem de-o mama,/ De-o faptura si de-o sama,/ Ca doi brazi intr-o tulpina,/ Ca doi ochi intr-o lumina./ Amandoi avem un nume,/ Amandoi o soarta-n lume,/ Eu ti-s frate, tu mi-esti frate,/ In noi doi un suflet bate!/ Vin’ la Milcov cu grabire/ Sa-l secam dintr-o sorbire,/ Ca sa treaca drumul mare/ Peste-a noastre vechi hotare./ Si sa vada sfantul soare,/ Intr-o zi de sarbatoare,/ Hora noastra cea frateasca/ Pe campia romaneasca!


Vavila Popovici
Raleigh NC, SUA

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
Coperta Carte - Elena Chirita
Interviu cu dr. ing. Gheorghe Ciuhandu
fostul primar al municipiului Timisoara,
realizat de revista Clipa

Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
PAMANT
DE VANZARE



Tel: 1 - 714- 758 - 8801
Esti obosit de vecinii care locuiesc prea aproape de tine???
Ce-ar fi sa-ti construiesti pe 20 de acri (9.2 Ha) de pamant,
in zona retrasa, insa aproape
de magazine si restaurante?
Sau… contruieste-ti cabana de vacanta
unde poti vana caprioare, curcani
si multe alte animale salbatice
chiar de pe fereastra dormitorului tau.
Parcela este locata in
SW Missouri, USA si
include 20 acri(9.2 HA) de pamant,
apa, electricitate si linie de telefon.
Prea bun sa fie real?
Pret: 0,50 Euro/metru patrat.
Sunati la
1 - 714- 758 - 8801
pentru mai multe informatii.
Din Romania,
001 - 714 - 758 - 8801
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page