Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

BARIERA SE RIDICA NUMAI DUPA TRECEREA TRENULUI



Trenul se apropia cu viteza

Trenul se apropia cu viteza de bariera plasata la marginea acelui cartier marginas al orasului. Locomotiva se profila tot mai clar avand drept fundal o imagine de un pitoresc aparte al muntilor aflati la limita ce separa cerul de pamant, ca o linie neregulata ce se pierde in infinit. Bariera era asezata in pozitia de interzicere a circulatiei autovehiculelor, astfel silite sa se incoloneze unul dupa altul intr-un sirag de carcase metalice intins pe o distanta de mai multe sute de metri.

Insa nimic nu impiedica traversarea caii ferate de catre pietonii grabiti, ce ignorau pericolul iminentei coliziuni cu sutele de tone de otel ce alcatuiau garnitura feroviara compusa din locomotiva si vagoanele, ce supus o urmau intr-un alt sirag, alergator de data aceasta, avansand cu repeziciune catre gara aflata la doar o jumatate de kilometru fata de bariera. Din aceasta cauza intotdeauna ramaneam incremenit langa lampile semnalizatoare pana cand trenul trecea, iar interdictia de traversare era ridicata pentru masini si oameni, deopotriva.

Cand a trecut trenul

Cand a trecut trenul am simtit curentul de aer generat de miscarea sa cum ma loveste asemenea unei tornade silindu-ma sa ma prind de lemnul umed al barierei, ce imi oferea un inedit reper fara de care as fi ametit cu siguranta sau mi-as fi pierdut echilibrul. Vagoanele se succedau cu o repeziciune de carusel ce se invarte tot mai repede intr-un dans circular fara de sfarsit. Fragmente de nisip se desprindeau din containerele umplute la refuz ce erau transportate de catre trenul pe care-l contemplam cu bucurie si frica in aceeasi masura.

Undeva, in jocul alchimic ce insoteste constientizarea oricarui sentiment, se afla de fapt o combinare stranie si specifica a mai multor tonuri fundamentale, un fel de ingrediente de baza din care ulterior sunt fabricate intr-o maniera personalizata trairi dintre cele mai diferite. si poate nu este intamplatoare aceasta alaturare de tonuri contradictorii ce te determina sa te apropii si sa o rupi la fuga intr-un gest ce se fragmenteaza progresiv pe masura ce se incearca punerea sa in actiune.

Ce bine ar fi sa ne putem filtra emotiile si sa extragem tonurile lor fundamentale! Atunci am fi capabili sa intram in laboratorul trairilor si sa realizam cele mai fascinante experimente, ce ar aduce o nota proaspata clipelor pe care le petrecem in lumea materiala din jurul nostru. Poate astfel am putea percepe mai bine relatia dintre traire si exprimare, dintre ceea ce simtim si ceea ce exteriorizam intr-un exercitiu al armonizarii progresive cu diversitatea naturii ce se manifesta nestingherit. si nu in ultimul rand, poate am interactiona mai bine unii cu altii, fiindca am sti sa ne alegem mai bine gesturile si cuvintele fata de cei ce ne inconjoara.

Un numar finit de vagoane

Dar trenul nu ofera o nesfarsita durata de contemplare. El este finit, avand un numar de vagoane ce nu poate depasi limita tehnica oferita de tehnologia de realizare a „monstrului” metalic. si de aceea, am dorit sa-i imortalizez trecerea ca intr-un videoclip, incercand sa memorez secvential cat mai multe imagini din scurta lor succesiune ce nu a durat decat vreo zece secunde.

Dilatand perceptia se poate obtine o incredibila rezolutie si o adancire a orizontului de expresie reliefand detalii semnificative ce refuza sa se descopere privirii grabite, ce nu selecteaza decat ceea ce o intereseaza, cu un pragmatism reductionist si superficial. Este ca si cum ai atasa un teleobiectiv la o camera de luat vederi, fapt ce iti permite sa patrunzi dincolo de aspectul comun al realitatii pentru a observa tonurile fundamentale ce o compun.

Cand am privit cu atentie

Cand am privit cu atentie miscarea trenului am putut observa tampoanele plasate la capetele vagoanelor, cablurile de legatura si carligele de prindere ce realizau un tot unitar din module ce altfel s-ar fi miscat independent. Folosind un sistem simplu de cuplare mecanica si altul de transmitere a aerului comprimat, ce realizeaza indepartarea sabotilor de blocare a rotilor, se putea obtine coordonarea intregului ansamblu intr-o masa metalica de mari dimensiuni, capabila prin forta de tractiune a locomotivei sa transporte marfuri dintre cele mai variate, aduse din toate partile lumii.

Unde este locomotiva ce ne trage inainte pe coridoarele nesfarsite, dar cumplit de finite pentru noi, ale timpului? Nu ii disting aburul aruncat de motor, zumzaitul inconfundabil al compresorului de presiune sau scrasnetul metalic al actionarii mecanice de putere. Nu o pot vedea, fiindca o multime de vagoane imi stau in fata impiedicandu-ma sa-i disting silueta. si atunci, la randul meu, ma simt asemenea unui vagon incorporat in marele tren al existentei, al carui straniu motor este numai timpul ... Iata, ultimul vagon tocmai a trecut, iar bariera deja s-a ridicat!

Octavian Lupu
Bucuresti
22.01.2013

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page