Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

CINE MAI ARE NEVOIE DE O PRONUNTIE CORECTA?



Finalul inedit al unui episod din seria „Poirot”

Intr-un gest incarcat de un intens dramatism, detectivul Poirot arunca o figurina din portelan infatisand un arlechin catre presupusul asasin, care cu o miscare rapida o prinde folosind in mod surprinzator mana sa stanga. Toti ceilalti martori, aflati intr-un studio de productie al BBC, raman consternati, in timp ce dramatismul situatiei se transmite catre ascultatorii respectivei emisiuni derulate in direct. Practic, Poirot reuseste sa demonstreze farsa jucata de catre inculpat, care s-a substituit aproape perfect victimei, ignorand un amanunt esential: victima nu folosea niciodata mana stanga pentru a scrie sau pentru a saluta pe altii, indicii hotaratoare in determinarea celui vinovat.

Iesind din studio, realizatorul emisiunii este intampinat de secretara de serviciu, care emotionata ii spune ca s-a inregistrat un numar impresionant de apeluri telefonice, un indiciu clar al audientei de exceptie. Din nefericire, nu este vorba despre o audienta care apreciaza emisiunea, ci de nenumarate persoane ingrozite de pronuntia lui Poirot, spunand ca „limba engleza este facuta de rusine prin astfel de invitati, care nu stiu sa  pronunte corect.”

Standardul de exprimare al radioteleviziunii britanice

Acest rezumat de final al episodului „Afacerea de la Victory Ball” din cadrul serialului de televiziune „Poirot”, exprima umorul inedit al realizatorilor, care au schimbat deznodamantul povestirii fata de cel scris de Agatha Christie, cu scopul de a insera o nota de dramatism ironic catre publicul telespectator. De fapt, aceasta scena mi-a ramas cel mai bine intiparita in memorie gratie realizarii scenice de exceptie a actorului David Suchet, devenit un simbol viu al personajului Poirot.

Nu stiu in ce masura publicul englez interbelic ar fi reactionat atat de vehement impotriva pronuntiei stalcite a unui invitat in cadrul unei emisiuni radiofonice, insa nu trebuie omis faptul ca limba si expresiile utilizate de catre realizatorii si producatorii din cadrul BBC sunt supuse unui control atent definind ceea ce se numeste „BBC English”, sau mai precis „acea pronuntie a limbii engleze britanice, bazata pe vorbirea clasei educate din sud-estul Angliei, oficial utilizata ca standard de difuzare in media britanica.”

Intamplator sau nu, imi place sa audiez ore in sir emisiunile realizate de catre BBC, obicei ce imi ofera ocazia informarii corecte si delectarii prin urmarirea unor subiecte de maxim interes din lumea stiintei, artei si politicii internationale. Un beneficiu suplimentar imi este oferit si de faptul ca astfel pot sa imi perfectionez capacitatea de a asculta si exprima cat mai corect in limba engleza, lucru deosebit de important pentru momentul istoric pe care il traim prin mondializarea preocuparilor ce tin de intreaga societate umana.

Conteaza sau nu modul in care te exprimi?

Depinde. Pentru cei mai multi dintre noi, exprimarea ingrijita se pare ca nu reprezinta o prioritate, toate cunostintele acumulate fiind deprinse de-a lungul scolii generale si a liceului la orele de limba si literatura romana. Acest lucru se poate constata cu usurinta observand vocabularul sarac de expresie al prezentatorilor de emisiuni radiotelevizate si al invitatilor din platourile de emisie, fapt perpetuat la nivelul limbajului stradal plin de invective, expresii argotice, mai precis injuraturi, si false neologisme preluate dintr-un fel de engleza internationala de pe net, cert fara vreo legatura directa cu engleza din tara ei de origine.

Ma amuz cand vizionez la televizor emisiuni in care vedetele se intrec in a folosi un limbaj cat mai ridicol, mai stalcit si mai „cool”, cel putin din punctul lor de vedere. Nici invitatii nu se lasa mai prejos, fiind cel mai adesea alesi dupa aceleasi reguli ale stupiditatii de exprimare, care la randul ei genereaza un efect de avalansa asupra publicului neavizat. Dar ce pot spune in plus despre pronuntia oribila a cuvintelor, multe dintre ele prelungindu-se neglijent cu un „..aaa” mai mult sau mai putin definit in functie de timpul necesar rostirii urmatorului cuvant?

Aceste „..aaa-uri” sunt un deliciu la toate emisiunile, fie ele de radio sau de televizor, fiindca denota o coborare semnificativa a standardului de limbaj, la fel ca „i-ul” final pus la anumite cuvinte pentru a le intari cumva semnificatia. De aceea, nu de putine ori a fost necesar sa imi ajut semenii sa se debaraseze de „i-urile” finale, cu ecouri de protoistorie, adica din vremea omului de pestera, cand limbajul nu depasise prea mult nivelul interjectiilor, racnetelor si exprimarilor primitive inrudite cumva cu regnul animal.

Se intoarce omul de Neanderthal?

Urmarind degenerarea formelor de exprimare din societatea moderna la nivel de mass-media, nu pot decat sa trag concluzia ca undeva in interiorul nostru s-a produs o resuscitare a mult apuselor trasaturi specifice omului de pestera, sau de Neanderthal, acel stramos violent, ce se exprima mai mult prin racnete decat prin limbaj. Sa ne aflam oare la capatul unui ciclu istoric ce se apropie inexorabil de finalul civilizatiei si de inceputul unei noi ere de barbarie? Nu as putea raspunde cu siguranta, insa peisajul urban al zilelor noastre este din plin caracterizat de grobianism, instrainare si violenta, fapt ce ar putea indica o astfel de evolutie.

Dar pe de alta parte, multe rele sunt cauzate de folosirea constanta a unor exprimari neingrijite, indolente si contrare celor mai elementare notiuni de cultura generala. Ca orice alta deprindere, vorbirea nu se poate mentine la un nivel ridicat, daca nu este in mod constant educata si cultivata. Pentru multi dintre noi, universul exprimarii se aseamana cu o gradina in care am plantat mai multe rasaduri frumoase undeva in trecut, dar ulterior am neglijat sa ne mai ocupam de intretinerea lor si de smulgerea buruienilor care inevitabil apar intr-un loc nelucrat.

Si de aceea, am convingerea ca o principala cauza pentru multe probleme din societatea contemporana deriva din lipsa de preocupare pentru cultivarea unei exprimari ingrijite, a unui limbaj ales si a simtului artistic. Acest lucru nu se rezuma doar la  parcurgerea la scoala a orelor de limba si literatura, ci se extinde la scara intregii vieti, facand parte din „toaletarea” zilnica a oricarei persoane cu adevarat civilizate. In lipsa unui astfel de exercitiu, genele omului de Neanderthal ajung sa se manifeste nestingherit instaurand un climat de violenta verbala si fizica, care pune in pericol intreaga constructie sociala.

Realitati socante si modele decadente

Este de-a dreptul socanta realitatea de a vedea oameni care investesc foarte mult in imbracaminte si in achizitia de articole scumpe, cum ar fi masini si case de tot felul, in timp ce de indata ce vorbesc se face simtita educatia precara, vulgaritatea si prostul gust. Sa fie aceasta o cauza posibila, gratie mediatizarii excesive, pentru pierderea interesului fata de adevaratele valori artistice, in special din partea tinerilor?

Sau ce se poate spune despre faptul ca in multiplele emisiuni cu „rating” se prezinta cu precadere multimea banilor si mai putin a educatiei? Sau se promoveaza mai degraba dezvelirea corpului ignorandu-se, voit sau nu, valoarea inteligentei? Dar in felul acesta se ignora exact acele lucruri care confera valoarea reala a unei persoane. Nici multimea banilor si nici frumusetea trupului nu pot sa recomande un om care altfel este lipsit de educatie si de bun-simt. Nici un fel de cosmetizare a infatisarii exterioare nu va putea schimba aspectul interior, care se va trada la prima ocazie printr-o exprimare neingrijita, lipsita de stil si incorecta la capitolele de gramatica si de pronuntie.

Exprimarea ingrijita ca o posibila tinta pentru educatia continua

De-a lungul intregii vieti fiinta umana este chemata sa evolueze catre notiunea de „om”, in acest sens unealta principala fiind educarea exprimarii. Cu cat aceasta este mai elevata, cu atat creste si calitatea gandurilor, implicit a perceptiei realitatii. Din nefericire, de cele mai multe ori avem tendinta de privi numai partea negativa a lucrurilor, fiindca limbajul nostru s-a restrans dramatic, iar registrul de expresie s-a redus atat de mult incat in minte nu ne mai vin decat cuvinte ce au o incarcatura intunecata.

Astfel, daca ar fi sa contabilizam cuvintele pe care le spunem pe parcursul unei zile, nu mica ne-ar fi mirarea sa constatam ca am hranit prin intermediul exprimarii exact acele trasaturi de caracter ce ne aduc nefericire, angoasa si nemultumire. Din aceasta cauza, cred ca este necesara o educare continua a exprimarii, care sa se continue de-a lungul intregii vieti. Este nevoie de parcurgerea din nou a cunostintelor de gramatica, vocabular si fonetica, insotite obligatoriu de studiul literaturii pe care o consider „regina” exprimarii artistice. Un astfel de demers ar fi capabil sa inalte fiinta umana din animalitate si sa-i transmita cele mai nobile idealuri pentru devenirea sa obligatorie catre statutul de „om”.

Octavian LUPU
Bucuresti
17.01.2013

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page