Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

SFÂRSIT SI DE LA CAPAT...

Alexandru STANCIULESCU-BARDA



Slava Domnului, ca a trecut si sfarsitul lumii de anul acesta, asa cum s-au dus si cele de pana acum!  Aproape in fiecare an am fost anuntati ca vine… ,,Savantii” lumii au stiut exact si anul si luna si ziua si ora cand are loc sfarsitul. Destepti oameni!  Ca nu s-a intamplat, asta e altceva! Important este ca ei au socotit si au stabilit! Au numarat capitolele din Biblie, versetele, apoi cuvintele si literele, virgulele, punctele, spatiile dintre cuvinte! Le-au adunat, le-au scazut, le-au inmultit, le-au impartit, au extras radacini patrate, au calculat sinusurile, cosinusurile, tangentele, cotangentele si tot asa, pana au ajuns la sfarsitul lumii! si  au fost multi care le-au dat crezare! Cum sa nu crezi asa savanti?
 
In anii trecuti, cand s-a mai sfarsit lumea, nebunia a fost mult mai mare decat anul acesta. Atunci sute de tineri s-au sinucis prin otravire, sub supravegherea pastorilor cunoscatori, pentru ca sufletele lor sa ajunga inaintea sufletelor noastre, ale pacatosilor adica, pe o planeta unde trebuia sa opeasca o racheta interplanetara. In aceea urmau sa se imbarce si sa fie duse la rai. Daca ajungeau acolo inaintea celorlalte si nu se facea prea mare bulibaseala, aveau toate sansele sa fie primite, ca fecioarele intelepte. Dupa aceea venea puhoiul cel mare de suflete, dar sansele lor erau minime. Portile se puteau inchide pentru totdeauna si noi ramaneam ca fecioarele nebune din Biblie. Ce inseamna informatia, dom'le! stii precis cand trebuie sa mori! Interesant este, insa, ca in cazul respectiv, pastorii  cu pricina uitasera sa se sinucida ei insisi, mai ramanand in lume, ca sa-i mai pricopseasca si pe altii!

Anul acesta, sfarsitul lumii a produs alte forme de nebunie. S-au gasit destui naivi, ca sa nu le zicem altfel, care s-au grabit sa cumpere cu sume fabuloase buncare antiatomice, ori sa construiasca altele noi, sa le amenajeze imparateste, sa ingramadeasca acolo alimente multe, cat sa manance un oras cateva luni. Acum, daca a trecut sfarsitul lumii, toata investitia a ramas un esec ca atatea altele si cheltuiala s-a dus pe apa sambetei! Mde! Ion Creanga avea o vorba, care mi se pare potrivita aici: „Eu stiu ca sunt prost, dar cand ma uit in jurul meu prind curaj!” Pai, nu?

Ma rog la Dumnezeu cu lacrimi, ca pentru sanatate si pentru mantuire! Daca ar fi sa ia in seama si umila mea rugaciune, sfarsitul lumii sa se desfasoare asa si asta cat mai curand: lumea sa se trezeasca, asa cum s-ar trezi un om dupa un cosmar, dupa un vis urat. In cosmaul acela lumea era dominata de razboaie, de crime, de atentate, de calamitati naturale, de suferinte, de lacrimi, de boli, de nedreptati, de foamete, de saracie, de ura, de minciuna si de multe altele asemenea; trezindu-se, lumea ar fi cu totul altfel: o lume a iubirii, a fratiei, a intr-ajutorarii. Lumea noua sa fie formata din oameni cu sufletele curate si nevinovate ca ale copiilor, care sa se iubeasca precum fratii. In lumea aceea sa nu mai existe ziduri si porti incuiate intre frati, intre parinti si copii, sa fie pace intre tari si popoare, sa fie hrana din belsug, medicamente pentru toate bolile. In lumea aceea sa nu mai fie copii aruncati la tomberon, copii orfani, copii ai strazii si ai canalelor, oameni  hamesiti de foame, fara loc de munca, inrobiti de alcool si droguri, de patimi, fara hoti, fara criminali si violatori. In lumea aceea munca sa fie o bucurie si fiecare sa fie rasplatit pe merit  pentru munca depusa, sa nu mai fie nepotism, favoritism, mituire, secaturile sa nu se mai catare in varful piramidelor sociale, cartea sa-si reia locul ce i se cuvine pe scara valorilor.

In lumea acea sa fie mai multa  credinta in Dumnezeu si incredere intre oameni; artele adevarate sa fie respectate, iubite si repuse la locul lor iar falsurile si kitschurile sa fie aruncate la cosul istoriei. Relatiile dintre oameni si dintre tari sa se bazeze pe iubire si pe respect reciproc, ci nu doar pe interese meschine, pe  viclenie si pe minciuna. Din lumea aceea raul si toata sleahta lui de slujitori sa fie alungati in focul iadului si Dumnezeu sa vina ca un parinte intre copiii lui!

Dar cine sa ia in seama ruga unui popa de tara!?        

Pr. Dr. Alexandru STANCIULESCU-BARDA
1 ianuarie 2013

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page