Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

SENSUL VIETII ESTE ÎN TAINA SFINTEI CRUCI



Preot Aurel Sas, Las Vegas

„Si zicea (Iisus) catre toti: Daca voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea in fiecare zi si sa-Mi urmeze Mie.” (Luca 9, 23)
„Caci cuvantul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mantuim, este puterea lui Dumnezeu.” (1 Cor. 1, 18)
„M-am rastignit impreuna cu Hristos; si nu eu mai traiesc, ci Hristos traieste in mine. Si viata de acum, in trup, o traiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit si S-a dat pe Sine Insusi pentru mine.” (Gal. 2, 20)


(Continuare din editia precedenta)

Crucea ca inteles al vietii
Crucea in viata omului incepe de cand se naste. Copilasul mic, cand se naste, gaseste o complet alta temperatura si atmosfera de viata in acest univers, la care trebuie sa se adapteze. Toate conditiile sunt diferite. Alimentatia din laptele de la mama si din mancarea ce i se da treptat, pe masura varstei. Adaptarea la un program de viata prin grija parintilor. Toate, prin Providenta Divina, inca din pantecele mamei, dupa Scripturile, care ne descopera, zicand: „Ca Tu ai zidit rarunchii mei, Doamne, Tu m-ai alcatuit in pantecele maicii mele” (Psalm 138, 13) „Intru Tine m-am intarit din pantece; din pantecele maicii mele Tu esti acoperitorul meu; intru Tine este lauda mea pururea” (Psalm 70, 7). „Spre Tine m-am aruncat de la nastere, din pantecele maicii mele Dumnezeul meu esti Tu” (Psalm 21, 10).
In Taina Botezului copilul se naste a doua oara, spiritual, de sus, din apa si din Duh, unde primeste harul Botezului si pecetea darului Duhului Sfant, prin Taina Mirungerii cu Mir Sfintit din partea preotului slujitor. Odata cu aceasta copilul devine membru al Bisericii tainice a lui Hristos, ca madular viu (Efes. 5, 30). Crucea in viata pruncului continua in toata cresterea sub intarirea harului de la Botez.
Crucea in viata tineretului consta in a-si pastra viata in sfintenia de la Botez, luptand cu pornirile trupului si chemarile duhului lumesc (Efes. 2, 2) in societatea in care traieste si trebuie sa reziste. Interesul in educatie, impreuna cu parintii, pentru a-si face un viitor intru castigarea existentei. Parintii au responsabilitatea sa-i dea copilului si educatia religioasa, iar dupa ce a ajuns in randurile tineretului trebuie sa devina el insusi raspunzator fata de toate directiile vietii. Alegerea casatoriei trebuie sa fie in lumina valorilor spirituale si a invataturilor religioase ale Bisericii unde a fost educat.
Crucea celor casatoriti in pastrarea credintei si a iubirii pentru Dumnezeu si a unuia fata de celalalt. A fi cu luare aminte, caci casatoria este „… odrasle (copii) pentru Dumnezeu” (Maleahi 2, 15) si nu pentru placere. Sotul devine o cruce pentru sotie si sotia o cruce pentru sot, referitor la toate nevoile. Trebuie sa fie alaturi unul de altul cu iubire sincera, atat la bine cat si la suferinta. Crucea sotilor, in cresterea copiilor, cu sacrificii pe toate liniile, sa nu ajunga rau in viata. Astfel, copiii sunt o cruce pentru parinti si, invers, parintii sunt o cruce fata de copii, la boala sau greutati.
In toate crucile acestea trebuie sa vedem ca inima lor este iubirea fata de Dumnezeu, iubirea sotilor intre ei, iubirea dintre parinti si copii. Toate crucile cu greutatile lor firesti sunt incoronate de bucurii in toate zilele si perioadele vietii, sub binecuvantarile lui Dumnezeu. Cel care tradeaza iubirea fata de Dumnezeu, unul fata de altul si de aproapele, pierde incoronarea crucii cu bucurie, fiindca nu a aplicat intelesul spiritual si inteligent al crucii, de a rastigni pornirile si patimle trupului la ispitele diavolului. Nu a cautat sa-si duca crucea in fiecare zi cu lepadare de sine, cu luarea crucii constient de raspunderea ei si urmand pe Hristos. Astfel, observam ca noi ne cream multe cruci ale suferintei.
Crucea celor bolnavi, fie la tinerete fie la batranete, este o cruce grea, pe care o duc mai usor daca cunosc intelesurile spirituale ale crucii. Celor bolnavi noaptea li se pare un an, dar ferice de cel ce poate duce crucea ca Iov, fara sa carteasca, si zicand: „… Domnul a dat, Domnul a luat; fie numele Domnului binecuvantat!" (Iov 1, 21) Si dupa cum a zis Mantuitorul: „… cel ce va rabda pana in sfarsit, acela se va mantui” (Matei 10, 22). Pentru cel bolnav crucea e ca un foc curatitor, care smereste si inalta sufletul spre iluminarea lui Dumnezeu, prin rugaciunea credintei si a iubirii.
Sf. Efrem Sirul a zis: „De la omul bolnav doua lucruri cere Dumnezeu: rugaciunea si multumirea”. Adica, sa se roage lui Dumnezeu neincetat, cu osteneala sufletului pe care o poate face pana la ultima suflare. Si sa multumeasca lui Dumnezeu fata de boala sau crucea ce i-a dat-o, pentru a se mantui. Asa au purtat crucea sfintii martiri, sfintii pustnici, crestinii cei ostenitori si cei bolnavi, ce au avut credinta tare in Hristos si astfel s-au mantuit.
Crucea celor batrani, la fel, nu este usoara, dar trebuie dusa cu credinta si multumire lui Dumnezeu ca au ajuns anii batranetii si nu au o cruce mai grea. Sa-si faca mereu bilantul duhovnicesc al vietii si sa se sileasca la rugaciune, la citirea Sfintelor Scripturi, citirea Psaltirii zilnic si a altor carti religioase, caci ca maine merge la judecata lui Dumnezeu, unde fiecare va fi intrebat despre cum si-a dus crucea vietii si va fi judecat dupa Evanghelia Judecatii (Matei 25, 31-46).
Crucea profesiilor in viata este o cruce de fiecare zi cu problemele, infrangerile, ridicarile, dar care trebuie dusa pana la capat, pentru scopurile lor inalte de educare a tinerelor generatii. Alaturi de greutatile crucii sunt satisfactii si bucurii si astfel intelegem ca trebuie duse toate, fiindca numai prin cruce ne mantuim.
Crucea doctorului in spital, unde lucreaza impreuna cu Dumnezeu la izbavirea din suferinta umana a bolnavilor, nu se duce usor. Doctorul trebuie sa fie mereu in legatura cu Doctorul sufletelor si al trupurilor, Dumnezeu, si in legatura cu cei bolnavi pe care ii are. Vizitarea bolnavilor de la scaldatoarea Vitezda (Ioan 5, 1-14) in Ierusalim,  cu tamaduirea slabanogului de treizeci si opt de ani, trebuie sa fie un imbold pentru doctori, la vizitarea bolnavilor si ascultarea suferintelor.
Iisus a venit din provincia Galileea la Ierusalim pentru cercetarea bolnavilor si vindecarea celui de treizeci si opt de ani, ce astepta slabanog pe patul de suferinta. Astfel si doctorul, in purtarea crucii lui, trebuie sa fie gata la orice ora sa raspunda.
Crucea Sf. Ap. Pavel, pentru vestirea Evangheliei si increstinarea continentului Europei, pare imposibila si totusi adevarata, fiind prezentata in Scripturile, care zic: „Ci in toate infatisandu-ne pe noi insine ca slujitori ai lui Dumnezeu, in multa rabdare, in necazuri, in nevoi, in stramtorari, in batai, in temnita, in tulburari, in osteneli, in privegheri, in posturi; In curatie, in cunostinta, in indelunga-rabdare, in bunatate, in Duhul Sfant, in dragoste nefatarnica;
 In cuvantul adevarului, in puterea lui Dumnezeu, prin armele dreptatii, cele de-a dreapta si cele de-a stanga, Prin slava si necinste, prin defaimare si lauda; ca niste amagitori, desi iubitori de adevar, Ca niste necunoscuti, desi bine cunoscuti, ca fiind pe pragul mortii, desi iata ca traim, ca niste pedepsiti, dar nu ucisi; Ca niste intristati, dar pururea bucurandu-ne; ca niste saraci, dar pe multi imbogatind; ca unii care n-au nimic, dar toate le stapanesc” (2 Cor. 6, 4-10)
„In calatorii deseori, in primejdii de rauri, in primejdii de la talhari, in primejdii de la neamul meu, in primejdii de la pagani; in primejdii in cetati, in primejdii in pustie, in primejdii pe mare, in primejdii intre fratii cei mincinosi” (2 Cor. 11, 26)
„De la iudei, de cinci ori am luat patruzeci de lovituri de bici fara una. De trei ori am fost batut cu vergi; o data am fost batut cu pietre; de trei ori s-a sfaramat corabia cu mine; o noapte si o zi am petrecut in largul marii. In calatorii adeseori, in primejdii de rauri, in primejdii de la talhari, in primejdii de la neamul meu, in primejdii de la pagani; in primejdii in cetati, in primejdii in pustie, in primejdii pe mare, in primejdii intre fratii cei mincinosi; In osteneala si in truda, in privegheri adeseori, in foame si in sete, in posturi de multe ori, in frig si in lipsa de haine” (2 Cor. 11, 24-28)
Va urma

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page