Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

NEVOIA PRESANTA DE CIVILIZATIE



Nicaieri in lumea asta larga nu cred ca o fiinta normala se poate plange de un exces de amabilitate si politete din partea semenilor. Dimpotriva, oricand si oriunde este loc de mai bine, ca doar asta-i alcatuirea paradoxala a omului: binele coexista cu raul, dragostea cu ura, adevarul cu minciuna, blandetea cu violenta si politetea cu marlania.
Dat fiind ca sufletul si inima fiecaruia dintre noi se dovedesc adaposturi trainice si primitoare deopotriva pentru ingeri si demoni, este de la sine inteles ca neincetat trebuie sa ne preocupe grija pentru ordinea si curatenia launtrica. Caci una este sa te lasi dominat de impulsuri salbatice, impulsuri a caror dezlantuire fara frau nu poate sa nu te puna intr-o postura jenanta, si cu totul altceva este sa dovedesti in momentele explozive ca poti sa-ti stapanesti nervii si sa-ti controlezi reactiile primitive, intr-un cuvant ca esti un om binecrescut. Este adevarat ca, acum ca si altadata, pentru multi dintre semeni civilitatea inseamna doar o masca agreabila si zambitoare, pe care o poarta cu eleganta unor oameni de lume si sub care-si dosesc cu dibacie haurile minciunii si ipocriziei, lacomiei si zgarceniei, necinstei si neomeniei. Dar la fel de adevarat este ca oamenii normali dintr-o societate echilibrata nu asteapta sa li se impuna o conduita civilizata prin admonestari, amenintari, amenzi si institutii corectionale, si cu toate astea ei sa persiste in atitudinea lor josnic-sfidatoare, posibil chiar amenintatoare la adresa a tot ce-i inconjura: familie, colegi, institutii, legi, bunuri publice, tara. Asemenea insusiri laudabile li se inoculeaza sugarilor prin laptele supt de la mamele lor, lapte indulcit prin bun-simt, dragoste si duiosie materna, iar mai apoi prin actiunea conjugata a celor doi factori esentiali pentru formarea caracterelor tinere, respectiv pentru corectarea caracterelor mai naravase – educatie atenta si credinta intaritoare!
Fireste ca nici o societate, oricat ar fi ea de prospera si civilizata, nu este scutita de serioase batai de cap cu raufacatorii si nelegiuitii pe care-i zamisleste. Iata, bunaoara, societatile Apusului. Toate se lafaie in osanza si comoditate, dar toate se confrunta in acelasi timp cu insolubile probleme datorate cruzimii tasnita din ambitii si din goana dupa confort, ori suferintei atroce nascuta din lipsa de intelepciune. Caci nestapanirea si necumpatarea ajung pana la urma sa fie platite mult mai scump decat indolenta ori nepriceperea, si – asa cum bine spunea Eclesiastul – prea tarziu ne dam seama ca totul este desertaciune si goana dupa vant...
Dar pina ce vom ajunge la intelepciunea lui Solomon, o intelepciune impregnata cu serioase doze de plictiseala fata de bunurile si placerile vietii, ce necontenit i s-au asternut la picioare, trebuie sa admitem ca o guvernare este suportabila atunci cand majoritatea cetatenilor o tolereaza, ba chiar se arata multumiti de ea, si ca o societate devine prospera doar atunci cand membrilor sai li se cere staruitor sa-si intrebuinteze cu folos timpul si spatiul de miscare ce le revine in conformitate cu legile scrise ale acelei tari si cu legile nescrise ale omeniei.
Dar Romania? Aici nevoia de civilitate este mai acuta ca oricand. Si asta deoarece legile sunt nepermis de ingaduitoare cu talharii si raufacatorii de sus si de jos (indeosebi cu cei de sus), de parca cei care le-au elaborat, s-au gandit la ei insisi dupa expirarea imunitatii si pierderea privilegiilor de care se bucura pe perioada mandatului.
Apoi ca puscariile romanesti au devenit adevarate case de odihna pentru plevusca nelegiuitilor, unde acestia se indoapa pe rupte si lucreaza cand au chef, ba chiar isi permit sa se razvrateasca atunci cand in conducerea acestor asezaminte se fac schimbari neagreate de ei. In ceea ce-i priveste pe marii rechini, ei bine, cu foarte putine exceptii (Adrian Nastase, de pilda) acestia scapa de detentie, ba chiar o intind din tara (vezi cazul Omar Haysam) atunci cand – in cardasie cu unii medici si cu anumiti reprezentanti ai autoritatilor – ei hotarasc ca pretioasa lor sanatate nu le permite sa suporte regimul penitenciar, oricat ar fi acesta de bland...
Drept este ca multi dintre romanii care lucreaza in strainatate nu asimileaza de-acolo ceea ce-i bun, caci vin in Romania si-si deverseaza pe unde se nimereste (strazi, baruri, parcuri etc.) intreaga mizerie, de care nici vorba sa se poata descotorosi in tarile apusene asa cum le pofteste inima. Si inca ceva. Dupa cum imi marturisea un politist foarte catranit, spiritul civic al romanilor este practic egal cu zero: Din comoditate, ori poate de teama represaliilor, pur si simplu cetatenii refuza sa se constituie in martori impotriva raufacatorilor dovediti!
George PETROVAI
Sighetul Marmatiei,
decembrie 2012

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page