Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

"O lume nebuna, nebuna, nebuna, nebuna..." - O lume mai buna. LUMEA CEA BUNA



Dintre comemorarile anului 2013 nu cea mai putin importanta, ci poate printre cele de la varf, este implinirea unui veac de la nasterea lui Stanley Kramer. Nu e vorba de el ca de producatorul si regizorul de film american  - desi s-ar putea spune o multime -, ci de faptul ca el a fost caracterizat ca "vizionar de constiinta a lumii". Din aceasta persepctiva comedia sa "O lume nebuna, nebuna, nebuna, nebuna.." trece in insemnatatea valorica de la (pe nedrept) usuratatea presupusa folcloric de distractie usoara, la vitalitatea existentiala. Veche, straveche, ideea "lumii nebune" s-a materializat in mintea lui Stanley Kramer in felul sau personal. Ea era de pe timpul lui Noe cand Domnul Dumnezeu a vazut ca "pamantul (lumea) era stricat, caci orice faptura isi stricase calea..." Geneza 6, 12. Observatia lui Solomon - de mai tarziu, dar tot veche si ea, era un fel de acelasi clopot batut inapoi si inainte parca, "... o, desertaciune a desertaciunilor! Totul este desertaciune", Eclesiastul 1, 2. Erasmus din Rotterdam a scris in 1509 "Elogiul nebuniei". Se pare ca prin 1600 circula printre marii ganditori ideea aceasta sub titlul "o nebunie dupa alta" si oricum se stie de comedia lui Thomas Middleton "O lume nebuna". In zilele noastre, Stanley Kramer a asociat-o cu biografia vietii sale de Hollywood si a mai adaugat de trei ori cuvantul "nebuna" la "lume", ceea ce inseamna ca i-a vazut "nebunia" in crestere. Se pare ca chiar si-ar fi exprimat regretul ca nu a pus de mai multe ori "nebuna" la titlul lucrarii sale. Ce ziceti de "Balciul desertaciunilor" cu care suntem atat de familiarizati? Ma opresc aici cu amintirea mea despre Stanley Kramer nu pentru ca nu s-ar cuveni detalierea, ci pentru ca dumneavoastra stiti mai multe si mai bine decat mine.
Discutand despre "o lume mai buna", idee veche, straveche si ea, sa emitem in premiera "lume-n lume" precum nu de mult "stat in stat".  Desigur ca in LUME - lumea intreaga  -, prin comparatie pot coexista "lumi mai bune", ceea ce nu inseamna ca LUMEA e mai buna. Este o realitate si deloc discriminare ca intr-o parte a LUMII lumea este mai buna decat in alta si migratiile dovedesc din plin acest lucru. Ori n-au inteles (ceea ce e greu de presupus), ca oameni ca Cezar sau Napoleon, au incercat sa faca "o lume mai buna" si nu au putut, ori mai degraba au vrut sa faca doar lumea lor mai buna si nici asa nu prea au putut. Astfel de zvacniri au fost nenumarate in istorie, dovedite incercari desarte. Se pare ca abia in zilele noastre nu mai e vorba de "lume in LUME" - cel putin ca idee -, ci de cuprindere totala, GLOBALIZAREA. Nimeni lasat pe dinafara. Mai avand in vedere ca acest lucru se presupune prin intelegere si nu prin impunere, prin pace si nu prin razboi, este cam tot ceea ce s-ar putea incerca. Desigur, moartea, durerea, inegalitatea functionala, nu pot fi inlaturate, dar cat de cat amelioararea suferintelor, evitarea confruntarilor inutile, vietuirea chiar doar in temporalitate, sa fie una frateasca. Ar fi o trecere de la "o lume nebuna" la o "lume mai buna", sau mai corect, la o lume nu nebuna de tot.
Planul Domnului Dumnezeu care a creat lumea este insa altul. Nu doar "o lume mai buna", ci LUMEA CEA BUNA. Sa se traiasca si aici o viata pe cat posibil lipsita de suferinta, dar sa se intre in VESNICITATE, "Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu LUMEA..." Ioan 3, 16.  Ideea de "LUMEA CEA BUNA" este si ea veche, straveche si creste in insemnatate si chiar prezenta, odata cu cresterea desertaciunii celorlalte. Evrei 11, 16: "Dar doreau o patrie (lume) mai buna, adica o patrie (lume) cereasca".  Filipeni 3, 20: "Dar cetatenia noastra este in ceruri". O scurta priveliste a acestei LUMI, "LUMEA CEA BUNA", ne este data in Apocalipsa 21, 3-5:  " ...Iata cortul lui Dumnezeu cu oamenii... El va sterge orice lacrima din ochii lor. Si moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tanguire, nici tipat, nici durere, pentru ca lucrurile dintai au trecut... Iata, Eu fac toate lucrurile noi".
Pentru oamenii mari, sub orice forma de posibila asimilare a invataturii, totul este catre profunzime.  Stanley Kramer i-a zis operei sale "comedie", dar el o stia si o traia ca pe o "tragedie". "O lume nebuna, nebuna, nebuna, nebuna..." nu este o "comedie" in care sa ne complacem ca intr-un "balci", este o "tragedie" din care sa cerem Domnului Dumnezeu sa fim scosi. "Lumea nebuna..." ne-a fost pusa sub priviri, si sub aceasta forma, de catre cel amintit, pentru a vedea prin contrast "LUMEA CEA BUNA", si a dori dupa ea.  Cand cele doua lumi se vor intalni, una din ele va disparea. Care? Poate cineva sa creada ca va fi o permanetizare a nebuniei?

Benone Burtescu

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page