Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Iata Anul Nou, s-a apropiat, din ceeer



„Iata Anul Nou, s-a apropiat, din ceeer”... Asa cantau cu ceva ani in urma, copiii strazii veniti la cersit in metrou. Intr-un fel, aveau dreptate micutii in ceea ce spuneau – caci daca mai prindem inca un An Nou, acest lucru ne este dat de la Dumnezeu. Cum ziceam deci, Anul Nou 2013 a venit si deja o parte din el a si trecut. Dovada ca asa stau lucrurile sunt bradutii inca verzi, stufosi si frumosi, ce zac aruncati pe langa cosurile de gunoi prinse de stalpii de iluminat care strajuiesc trotuarele. Ce mai tura-vura, s-au dus Craciunul si Revelionul, s-a zis cu distractia, a inceput munca.
M-am intors si eu la munca, dupa un concediu de zece zile. Am pornit-o de acasa dis-de-dimineata, joi, pe 3 ianuarie, la minus cinci grade. Mai greu, mai cu somnu-n gene, am razbit pana la urma sa ajung la statia de metrou. Aici, liniste, oameni care la fel ca si mine isi reveneau dupa sarbatori. Drumul a fost placut as spune, pentru ca aproape reusisem sa atipesc stand pe scaun, in vagonul care se legana relaxant, pe sine. Am iesit din metrou si m-am oprit la semafor. In fata mea, asteptand si ea culoarea verde, se afla o duduie. O priveam din spate – par bogat, roscat, cazandu-i in inele pana aproape de solduri, sacou elegant, de stofa, strans in cordon pe talia de viespe, poseta luxoasa, de piele. Urmau o pereche de pantaloni scurti - ce-i drept, grosi, insa doar atat cat sa-i acopere domnisoarei posteriorul, o pereche de picioare lungi si frumoase si niste botine din cele mai fine, cum spunea candva, cantecul. Muta de admiratie, n-am observat ca se facuse verde. M-a trezit brusc, un claxon. Pe geamul unui BMW oprit la stop, scosesera capul, unul in dreapta si celalalt in stanga, doi domni ce i se adresau domnisoarei in pantalonasi:
-    Hei, papusa, striga unul, nu ti-e frig? Ce dezbracata esti!!!
-    Vrei sa te incalzim noi?, a adaugat celalalt. Uiti imediat de frig.
-    Hei, n-auzi? Ia uita-te-ncoa! Hai la noi in masina, sa vezi ce bine o sa iti fie, ce te-ncalzim!
Sincer, mi se facuse rusine. Ma gandeam ca la fel i-o fi rusine si tinerei pe care cei doi o-nghesuiau acum cu vorbele lor. M-am grabit sa traversez. Tinerica a ramas in urma, taind strada incet, la pas, sub privirile devoratoare ale soferului si ale colegului acestuia, care nu se mai opreau din a-i face invitatii care de care mai fanteziste, la ei in masina. Fara sa ii prea pese ca pietonii intorceau capul dupa ea, „Pantaloni Scurti”, caci asa o botezasem deja in gand, si-a vazut de drum si la fel au facut si cei doi care incercasera sa o agate. Mie mi-a fost rusine, ei probabil ca nu i-a fost, lor le-o fi fost macar o clipa, rusine?
Dar povestea nu se termina aici. Nici n-ajung bine la urmatorul semafor, cand langa trotuar trage un Volkswagen, din care se da jos tacticos, cu maniere si finesuri, o alta fatuca. In blugi si cu un hanorac, cu parul negru frumos intins cu placa, atarnandu-i pe umeri, fardata strident, copila, caci nu cred sa fi avut mai mult de 21 de ani, se propteste in fata unui Mega Image, ramanand sa astepte, cu mainile in buzunare. Volkswagenul demareaza in tromba. Se face rosu si o dubita parcheaza in dreptul fetei, in asteptarea culorii verzi. Din nou, scenariul cunoscut. Pasagerii din dubita deschid geamurile si incep:
-    Esti cu mamica sau cu taticul, frumoaso?
-    Ia zi, de ce te-ai oprit asa devreme la colt de strada?
Fata nu raspunde. Ii priveste insa, zambind cu subinteles pe cei doi. „S-o fi cunoscand de undeva cu astia?”, imi spun si eu, observand-o cum ii sorbea din ochi pe craii ce o curtau.
-    Cu dumnevoastra vorbesc obraznicii astia, doamna?, rosteste o femeie, langa mine.
Uluita, nevenindu-mi sa-mi cred auzului, mai sa-mi scape geanta si punga cu mancare din maini, ii raspund intepat trecatoarei, care sosita prea tarziu la fata locului, nu pricepea in ruptul capului cine cu cine se converseaza:
-    Nu, doamna, nu cu mine. Eu am o varsta, nu mai trezesc pasiuni subite!
Pana sa mai apuce insa vreuna dintre noi sa mai spuna ceva, locatarii dubitei incep cu un repertoriu pe care hartia sau ma rog, ecranul computerului, nu il suporta, chiar daca stim din mosi-stramosi ca papirusul indura orice. Ciudat, dar domnisoara catre care se indreapta tirul de descrieri luate din filmele pentru adulti, nu pare a fi nici impresionata si nici suparata de cuvintele pe care i le trimit cei doi. Poate doar putin magulita...
Ii las in urma si grabesc pasul. Mai am de trecut vreo doua semafoare pana sa ajung la serviciu si cine stie, Doamne fereste!!! Se vede treaba ca o fi lumea cu chef dupa atata distractie, ca altfel, cum sa imi explic asemenea peripetii? Sau poate ca asa o fi fost la ei la trecerea dintre ani? Stiti cum era pe vremuri, prima si a doua zi de Anul Nou ne intreba televiziunea daca dorim sa revedem selectiuni din programul de Revelion. Or vi vrut si domnisoarele si domnii de care v-am povestit sa revada cate ceva din ceea ce li s-a intamplat pana si dupa miezul noptii de 31 decembrie 2012 spre 1 ianuarie 2013!
Or fi vrut, n-or fi vrut, e treaba lor. Eu doar v-am istorisit cum s-au petrecut lucrurile. Ca doar e iarna si e frumos sa stai de povesti la gura sobei. Stiti cum zicea George Toparceanu: „Lung prilej de vorbe si de ipoteze”.

Corina Diamanta Lupu
Bucuresti, 7 ianuarie 2013

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page