Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

SENSUL VIETII ESTE ÎN TAINA SFINTEI CRUCI



Preot Aurel Sas, Las Vegas

„Si zicea (Iisus) catre toti: Daca voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea in fiecare zi si sa-Mi urmeze Mie.” (Luca 9, 23)
„Caci cuvantul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mantuim, este puterea lui Dumnezeu.” (1 Cor. 1, 18)
„M-am rastignit impreuna cu Hristos; si nu eu mai traiesc, ci Hristos traieste in mine. Si viata de acum, in trup, o traiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit si S-a dat pe Sine Insusi pentru mine.” (Gal. 2, 20)

(Continuare din editia precedenta)

Crucea ca inteles spiritual
Intelesul spiritual al cuvantului Cruce ne este descoperit de Mantuitorul, cand zice: „Oricine voieste sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34). „Si cel ce nu-si ia crucea si nu-Mi urmeaza Mie, nu este vrednic de Mine” (Matei 10, 38). Duhovnicescul inteles este in cuvintele „sa se lepede de sine”, adica lepadarea fiecaruia de omul vechi al pacatului si imbracarea in omul cel nou, dupa asemanarea cu Dumnezeu, intr-o viata de sfintenie in cuvintele „sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie”, adica sa-si ia fiecare crucea problemelor lui de viata si sa urmeze lui Hristos, nu sa taie din cruce si sa fuga de responsabilitatile problemelor vietii personale, de familie etc. Iar despre cei ce taie din cruce, fugind sau abondonand problemele vietii, care sunt crucea lui, Domnul le raspunde: „Si cel ce nu-si ia crucea si nu-Mi urmeaza Mie, nu este vrednic de Mine” (Matei 10, 38).
Domnul Iisus a dus crucea salvarii vietii noastre din moartea pacatelor, in simbolul spiritual al crucii de lemn ce a carat-o, astfel: „Si ducandu-si crucea Sa, a iesit din cetate, la locul numit al Capatanii, care evreieste se zice Golgota” (Ioan 19, 17). „Si iesind afara, au gasit pe un om din Cirene cu numele Simon; pe acesta l-au silit sa duca crucea Lui” (Matei 27, 32; Marcu 15, 21). Simon Cirineanul ajuta la ducerea Crucii lui Iisus, unde erau si pacatele lui, de aici vine invatatura spirituala ca Mantuitorul ajuta pe credincios sa-si duca crucea, dar trebuie si el, ca Simon Cirineanul, sa duca partea lui de cruce.
Sa nu uitam intelesul tainic al jertfei Domnului ce s-a adus pe Cruce, dar si al bucuriei dobandite la finalul drumului Crucii, ci sa-l observam in cantarea rostita la slujba Utreniei si a punerii miridelor, de catre preotul slujitor, de pe Sf. Disc in Sf. Potir la Sf. Liturghie: „Crucii Tale ne inchinam, Hristoase, si sfanta Invierea Ta o laudam si o marim; Ca Tu esti Dumnezeul nostru, afara de Tine pe altul nu stim…”. Si rugaciunea tainica cu mare inteles duhovnicesc, pe care o zice preotul: „Spala, Doamne, pacatele celor ce s-au pomenit aici, cu Cinstit Sangele Tau, pentru rugaciunile sfintilor Tai”.
Asa viata spirituala, duhovniceasca sau mistica, cum vrem sa-i zicem, are un caracter teandric, de la Dumnezeul nostru in Sfanta Treime, in a carui desfasurare factorul omenesc se impleteste si colaboreaza permanent cu factorul dumnezeiesc, pentru sfintirea omului mereu spre desavarsire.
 Sf. Ap. Pavel, ajungand la treapta cea mai inalta a trairii duhovnicesti, a zis: „Iar mie sa nu-mi fie a ma lauda decat numai in Crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este rastignita pentru mine, si eu, pentru lume” (Gal. 6, 14). „M-am rastignit impreuna cu Hristos; si nu eu mai traiesc, ci Hristos traieste in mine. Si viata de acum, in trup, o traiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit si S-a dat pe Sine insusi pentru mine” (Gal. 2, 20).
Urmatoarele Scripturi ne vor lamuri deplin intelesul duhovnicesc al Sf. Cruci: „El (Hristos) este pacea noastra, El Care a facut din cele doua (lumi) – una, surpand peretele cel din mijloc al despartiturii..., ca, intru Sine, pe cei doi sa-i zideasca intr-un singur om nou si sa intemeieze pacea, si sa-i impace cu Dumnezeu pe amandoi, uniti intr-un trup, prin Cruce, omorand prin ea vrajmasia” (Efes. 2, 14-16). Si iarasi zice: „Caci in El (Hristos) a binevoit (Dumnezeu) sa salasluiasca toata plinirea. Si printr-Insul toate cu Sine sa le impace, fie cele de pe pamant, fie cele din ceruri, facand pace prin El, prin Sangele Crucii Sale” (Col. 1, 19-20). Si iarasi: „stergand zapisul ce era asupra noastra, care ne era potrivnic cu randuielile lui, si l-a luat din mijloc, pironindu-l pe Cruce. Dezbracand (de putere) incepatoriile si stapaniile, le-a dat de ocara in vazul tuturor, biruind asupra lor prin Cruce” (Col. 2, 14-15).
Inaltarea Domnului in slava a fost prin Cruce (Filip 2, 8-9; Luca 24, 26 ; Ioan 17, 1). Daca Crucea ar fi fost lucru de rusine pentru El, nu S-ar fi inaltat prin ea, ci ar fi ales alt mijloc, caci toate Ii erau cu putinta.
Referitor la semnul Sf. Cruci, cu care ne inchinam si ne insemnam de la Botez si pana la mormant, il prezinta Scripturile ce zic: „Dat-ai celor ce se tem de tine, Doamne, semn ca sa fuga de la fata arcului" (Psalm 59, 4) si iarasi: „Insemnatu-s-a peste noi lumina fetei Tale, Doamne” (Psalm 4, 6). La rugaciune trebuie si trupul nostru, cu toate madularele lui, sa ia parte la inchinare inaintea lui Dumnezeu. Intre acestea, mainile au un rol important in facerea semnului Sfintei Cruci de inchinare sau la facerea mataniilor in exprimarea rugaciunii. Toate sunt sustinute de Scripturi: „Slaviti, dar, pe Dumnezeu in trupul vostru si in duhul vostru,  care sunt ale lui Dumnezeu” (1 Cor. 6, 20), iar in alt loc: „Ridicand maini sfinte, fara de manie si fara sovaire” (1 Tim. 2, 8).
La binecuvantarea copiilor, Scriptura zice ca Domnul Iisus: „Si luandu-i cu brate (pe copii), i-a binecuvantat, punandu-si mainile peste ei” (Marcu 10, 16). Iar la Inaltare Domnul: „I-a dus afara (pe ucenici), spre Betania si ridicandu-si mainile i-a binecuvantat” (Luca 24, 50) in semnul crucii, prevestit in Vechiul Testament, precum am vazut.
Apostolii au hirotonit diaconi, preoti si episcopi prin rugaciune si punerea mainilor (Fapte 6, 6; 14, 23; 1 Tim. 5, 22), fapt pentru care Taina Preotiei era numita „punerea mainilor preotiei”. Tot prin rugaciuni si punerea mainilor, apostolii impartaseau sfanta Taina a Mirului si a Duhului Sfant celor botezati (Fapte, 9, 5-6; 8, 14-17). Si impartasirea Sfantului Duh in aceasta Taina se numea, de asemenea, „punerea mainilor preotiei” in semnul crucii.
Insemnarea noastra cu semnul Sf. Cruci, la rugaciune, are urmatorul inteles duhovnicesc: „In numele Tatalui” insemna cinstirea lui Dumnezeu Tatal, Stapanul tuturor. Coborarea mainii la piept, rostind cuvintele „si al Fiului" insemna venirea Fiului lui Dumnezeu pe pamant, pentru mantuirea omenirii. Iar ducerea mainii de la umarul drept la cel stang, rostind cuvintele „si al Sfantului Duh" inseamna impacarea noastra cu Dumnezeu, prin Sfantul Duh trimis noua de la Tatal de Dumnezeu Fiul (Ioan 15, 26).
Potrivnicii Crucii si ai semnului ei sunt vrajmasii lui Hristos (Filip. 3, 18-19). Iar semnul Crucii va vesti A Doua Venire a Mantuitorului nostru Iisus Hristos, dupa marturia Sfintei Scripturi, care zice: „Atunci se va arata pe cer semnul Fiului Omului (Crucea) si vor plange toate neamurile pamantului si vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere si cu slava multa" (Matei 24, 30-31). Acel semn este Crucea, deoarece ea este semnul puterii si al biruintei lui Hristos dupa Scripturile: 1 Cor. 1, 18; Col. 2, 15.
Crucea Domnului nostru Iisus Hristos a fost simbolizata tainic in Vechiul Testament, cum aratam mai inainte, in multe locuri, ca semnul „T ”, care apara pe cei ce il aveau pe fruntea lor (Iezechiel 9, 4-6), sau prin pecetea lui Dumnezeu, ce pastra nevatamati pe cei ce vor avea-o insemnata pe fruntile lor (Apoc. 7, 2-4; 9, 4) la sfarsitul lumii. Sf. Ap. Pavel zice: „Caci multi, despre care v-am vorbit adeseori, iar acum va spun si plangand, se poarta ca dusmani ai crucii lui Hristos” (Filip. 3, 18).
Va urma

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page