Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

VIATA de dupa SPECTACOL



"Aceasta e viata", spun oamenii in sensul "acceptarii" sau si mai exact in sensul "neputintei" de a o schimba. La pragmaticul "asta e viata..." se raspunde cel mai adesea cu filozoficul "nu e asta viata", in sensul ca omul nu este atat de fericit sau nenorocit precum i se pare ca este. De fapt el zice "ASTA e viata"? intrebandu-se, cu accentul nemultumirii de ea, sau "ASTA e viata"! la imperativ aprobativ, adica un fel de "asa da".  Cel mai adesea sunt gresite ca reflectie asupra realitatii si una si cealalta.
Suntem intre sarbatori apropiate una de alta si desi fictiv, dam din una in alta pentru a lungi viata - mai bine zis traitul - in ele. Nu e de judecat acest lucru, ci de observat, si de a-l face cat mai benefic. Din nefericire, omul nu stie sa fie un pic mai ponderat atat in euforia sarbatorii cat si in depresia de dupa ea. Daca sarbatoarea consolideaza spiritul uman - ceea ce ar fi de dorit - atunci e bine. Daca ea il secatuieste si de putinele resurse spirituale pe care le mai avea, atunci epuizarea e tare nefericita. Din aceasta situatie din urma, a aparut ceea ce se cheama "VIATA de dupa SPECTACOL".
In timpul SPECTACOLULUI este o anume traire, o anume viata despre care de obicei cel putin pe jumatate gresit spunem "asa da viata!". Dupa SPECTACOL, nu mai spunem nimic, dar o simtim ca "vai de ea de viata", referitor la viata pe real. Desigur, aceasta este o vorbire generala, care nu se aplica segmentului de oameni care sunt in "sarbatoare permanenta" sau celui care nu apuca sa stie ce e sarbatoarea.
In ceea ce ma priveste, SPECTACOLUL nu mi se potriveste sau eu nu ma potrivesc lui, JUCAREA neatingandu-mi vreodata dimensiunile vietii reale, nici in dramatism, nici in bucurie. La aceasta situatie contribuie poate si procentul de artificial programat din spectacol, dar si experienta cvasiunanima a vietii de dupa spectacol mult mai simtita decat cea din timpul lui. Temporalitatea spectacolului in raport cu restul, de asemenea il dezavantajeaza in aprecierea prin comparatie. Artificialul spectacolului nemultumeste intelectul, iar emotia este biciuita pe nedrept.
Odata cu terminarea spectacolului, scurt oricat ar fi de lung, mastile cad si chipul din oglinda nu doar ca ne arata la fel ca mai inainte, ci mai depresat prin neputinta de a ne fi asimilat cu protagonistii cum si de nepermanetizare.  Ati observat ca nu am fost consecvent pana aici in a ma ocupa de SPECTACOL numai, sau numai de SARBATOARE, ci le-am amestecat.  E adevarat in mare masura ca pe nedrept, dar intervin acum si spun ca atunci cand se face din SARBATOARE un SPECTACOL nu pot fi acuzat de harababura ideatica. Uneori aceste doua sunt atat de confundate in minte si apoi in emotii si practica, incat efectele sunt aceleasi. "VIATA de dupa SARBATOARE" cand SARBATOAREA a fost SPECTACOL este grea.  Este o intoarcere din vacanta si intrarea in rutina muncii pe care o cam uitasem. In sarbatoarea religioasa daca a fost doar spectacol, inseamna ispravirea caltabosului si sarmalelor. Este aruncarea la gunoi a pomului ce cu cateva zile mai devreme si doar pentru cateva acele zile fusese frumos impodobit. Mos Craciun in salopeta. Nu stii de cine sa-ti para mai rau, de copii ca trebuie sa mearga la scoala sau de tine ca trebuie sa mergi la munca. Ce a mai ramas din mancare si bautura se consuma cu ingaduinta, ca lumanarile care-si dau rasuflarea.
Daca SARBATOAREA n-a fost SPECTACOL, s-a intamplat bucurie pentru un orfan, pentru o vaduva, pentru un bolnav, speranta pentru cineva fara speranta, si samanta nasterii Mantuitorului da rod peste anul care incepe greu dar frumos in devenirea asteptarii lui. Cerul se muta in suflet si "VIATA de dupa SARBATOARE" se innobileaza cu Imparatia promisa de Domnul Dumnezeu in Sfintele Scripturi. Nu este "GOLUL de dupa SPECTACOL", nici stingerea luminilor in orasul fost impodobit, nici plictiseala obositoare a luarii de la capat dupa o mintire aparent frumoasa, ci o crestere a sadului de vesnicitate plantat in cateva momente ale sfintelor amintiri de felul cum a avut loc mantuirea noastra.
Celor iubiti, adica Dumneavoastra tuturor, va doresc 2013 crescand din zori in apogeul lui de dragoste fata de Domnul Dumnezeul nostru Mantuitor si unii fata de altii in inchipuirea colindului de vesnicie pe ulitele ei.

Benone Burtescu

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page