Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

ANUL DE FOC 2013



In cronologia anilor postdecembristi, 2012 a fost cel mai dramatic. Prin modul de descatusare a tensiunilor sociale acumulate, el poate fi numit intr-o anumita masura varianta de catifea a lui 1989. Caderile succesive de guverne, schimbarea conducerii si a raportului de forte la nivelul Parlamentului, dublul succes in alegeri din partea fostei opozitii, atacul dur la Presedintie, prin punerea in miscare a votului popular, sunt consecinte ale unor stari de fapt care dovedesc ca in Romania democratia n-a reusit inca sa se aseze pe un fundament solid, in masura sa asigure societatii un orizont sigur de dezvoltare.
Bine este totusi ca multe din contradictiile iesite la iveala, unele, putem spune, intr-un chip dramatic, si-au gasit solutionare in interiorul anului pe care l-am incheiat, ca tara dispune de un Parlament nou, de un Guvern, de asemenea, legitim, institutii fundamentale ale statului de drept si de la care asteptam realizarea acelei schimbari reclamate de intreaga societate si, in primul rand, de protagonistii ei aflati acum la carma tarii.
Din punct de vedere politic si administrativ, putem spune ca, anul 2013 a inceput cu toate panzele sus, adica cu problemele de principiu clarificate. Stim cine sunt cei care trebuie sa imbunatateasca sistemul legislativ si sa elaboreze legi noi, de asemenea cei care dau viata actului de guvernare. Cu alte cuvinte, masinaria noii Puteri este pregatita de start, cu reglajele la zi, punerea ei in functiune fiind doar o chestiune de timp. Numai ca startul adevarat poate rezerva si surprize. Am participat in decursul indelungatei mele activitati jurnalistice la foarte multe premiere industriale care aveau loc in regimul comunist si va marturisesc ca nu putine au fost cazurile in care lucrurile n-au mers ca la carte, in ciuda unor asteptari optimiste. Numeroase capacitati industriale proaspat puse in functiune au avut nevoie de ajustari importante si a trebuit sa treaca ceva timp pana cand au intrat in parametrii normali de functionare.
O asemenea teama pare a pune stapanire pe noi, si in privinta activitatii de inceput a noului Parlament care pare mai mult o colectie decat o selectie, a Guvernului Ponta care, cu atatea ministere, printre ele si cel pentru "proiecte speciale", dau impresia unor constructii faraonice in care functionalitatea acestora pare a fi sufocata de greutatea fizica a unei mase inerte. Nedumerirea, care ne da tarcoale este ce altceva decat "ritualul pomenilor", i-ar fi manat pe decidentii acestor structuri sa cocoteze atata lume in varful piramidelor, astazi cand peste tot se vorbeste de economii, de suplete si elasticitate, de fluiditatea sistemelor, de deplasarea luarii deciziilor de la centru spre baza, de extinderea autonomiei locale. Si intr-un caz si in celalalt par niste constructii stufoase si cu foarte multe butoane de comanda. Dar daca domniile lor considera ca doar cu 588 de parlamentari si cu 27 de ministere pot realiza ceea ce si-au propus, adica acea schimbare pe care o dorim cu totii si care a fost invocata cu atata ardoare cu prilejul recentei campanii electorale, nu ne putem opune. Amintim insa, stimabililor de la putere, ca timpul nu iarta pe nimeni. Iata suntem in a treia zi a primei luni a noului an si, in afara ecoului din urechi al zgomotului petrecerilor, al rasunetului asurzitor al petardelor ce au sfidat exigenta fortelor de ordine, nu se intampla nimic revolutionar si probabil nici in zilele urmatoare.
Cu speranta sub perna s-au culcat romanii in ultima noapte a anului fatidic 2012 si cu o tolba de griji s-au trezit in prima zi a lui 2013. Teama ca nu vor face fata facturilor de intretinere tot mai consistente ce-i someaza neincetat, cat si preturilor marite la absolut toate produsele, fie ele alimentare, nealimentare sau carburanti, in timp ce veniturile lor raman inghetate, ii nelinisteste profund. Ei n-au rabdare sa accepte nici macar o zi derogare de la ceea ce trebuie imperios infaptuit si declarat ca program de guvernare, promisa renastere a Romaniei. Adica avant economic neintarziat prin dezvoltarea de noi oportunitati si sporirea numarului locurilor de munca, cresterea PIB-ului romanesc si, lucru foarte important, o mai echitabila repartitie, prin repunerea in drepturi a veniturilor din munca si aport social. Guvernului Boc i s-a reprosat, si pe buna dreptate, abuzul, care l-a si costat guvernarea, de incercare de a scoate tara din impas prin taierea salariilor si pensiilor celor nevoiasi, fara a se atinge decat formal de adevaratii jecmanitori si spoliatori de tara, de delapidatorii de lux si cu gulere albe din structurile inalte ale puterii, de cei cu salarii si pensii nesimtite.
Acum a sosit ora dreptatii pe care vrem sa o vedem in carne si oase. Se apreciaza, de asemenea, ca tocmai dispretul cu care se foloseste banul public ce aluneca usor printre degetele multora sta la baza proastei remunerari, a rusinoaselor castiguri cu care sunt "gratulati" milioane de romani ce trudesc de dimineata pana seara pentru un salariu de mizerie. Se apreciaza, de asemenea, ca, cu cat se produce in tara, romanii ar putea trai decent daca totul ar fi contabilizat si impozitat, daca miliarde de lei sau de euro nu s-ar scurge pe cai oculte direct in buzunarele unor afaceristi, ocolind, prin diferite canale, destinatia corecta, adica bugetul tarii si buzunarul celor care merita. Aici dorim sa vedem in cel mai scurt timp de ce este capabil Guvernul Ponta.
Suntem de parere ca directia cea mai importanta in care noul legislativ si executivul trebuie sa actioneze, chiar inaintea crearii de noi locuri de munca, care presupune investitii majore, este revizuirea, in sensul maririi echitabilitatii sistemului de repartitie, puternic viciat in ultimii 23 de ani, dupa primitivul principiu "cine imparte, parte-si face". In mod categoric, folosind limbajul popular, trebuie luat de la cei bogati si dat la cei saraci! Echitatea aceasta trebuie sa fie adevarata politica a unui partid social-liberal. Prea multe sinecuri care n-au nici in clin, nici in maneca cu aportul in munca, prea multe hotii nesanctionate in cercurile inalte ale Puterii din banul public, prea multa indulgenta pentru cei ce insala statul intr-un fel sau altul, pedepse prea usoare pentru hotii de toate categoriile. Acesta este motivul pentru care tara este saraca si neputincioasa in a-si solutiona problemele ca orice tara civilizata. Iata o mostenire a 22 de ani de guvernare in care fiecare formatiune politica a facut ceea ce a vrut si nu ceea ce trebuia. A sosit deci momentul corectarii acestui stil iresponsabil de guvernare, iar Guvernul Ponta trebuie sa-si asume responsabilitatea acestei schimbari. Realizarea acestui deziderat nu este atat o chestiune de efort, cat de corectitudine. A sosit, credem, momentul sa se faca, odata si odata, dreptate, la ei acasa si pentru romani. Guvernul Ponta este liber sa o faca. Asadar, asteptam!

IOAN CISMAS

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page