Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

1. DEMOCRATIA CRESTINA CA GARANT EUROPEAN?



Corneliu LEU

 

 Privesc recenta poza de familie, curios si eu ca tot romanul la ce-o fi continand sulul cu care se pozeaza presedintele nostru. Ce-o fi in plus fata de cele recunoscute, sau cele speculate de spiritele care s-au incins, sau ce semnificatie ezoterica poate avea un asemenea sul; sau, macar, care-or fi ecourile lui oficial europene pe care nu le-am auzit in  direct, din partea tuturor lucrurile petrecandu-se cam pe sest, cum nu sta bine nevoilor de transparenta ale unei democratii comunitare
Poate ca par un desuet nepragmatic si romantios crezand asta in contextul in care se afirma ca politica se face mai mult cu aparate de partid decat cu personalitati, dar eu consider ca, pe langa politicienii si guvernantii care reprezinta in organismele europene interesele, mai mari sau mai mici, ale tarilor lor, dirijand astfel cu pricepere dezideratele punctuale ale functionarii Uniunii si fiind multumiti cand gasesc in tarile mai noi clientela ascultatoare, Europa ar avea nevoie in momentul de fata de un suflu cum a fost cel adus de marii oameni politici proveniti din rezistenta ei impotriva extremismelor si capabili sa convinga popoarele, cetatenii in cautare de solutii, electoratele, de idealul democrat-crestin al unei Europe unite in egalitate.  Si astept ca, din masa de politicieni respectabili si prezentabili care-si gasesc locul in traditionala poza de familie ce se face la reuniuni, sa mai rasara un Churchill, un Adenauer si-un De Gasperi straduind sa-l convinga si pe De Gaulle, a carui inaltime patriotica se vede de la distanta, ca nu vor un organism suprastatal, ci o Europa democratica asa cum ii trebuie batranului continent.
Pentru ca pe parcursul evolutiei lor lor la guvernarea tarilor pe care le-au emancipat, partidele democrate au inceput de multa vreme sa puna  in discutie si aspectul RELATIILOR DEMOCRATICE DINTRE STATE, adica DEMOCRATIA INTERNATIONALA careia i s-a dat mai putina atentie decat DEMOCRATIEI INTERNE. Aceasta din urma, privind numai relatiile dintre cetatenii unei tari, putea fi rezolvata constitutional; in vreme ce acordurile internationale aveau termene scurte si conjuncturale, iar relatiile in baza lor presupuneau si latura activitatii unor servicii secrete, recunoscand prin aceasta existenta unor interese secrete care depasesc transparentele democratice, punand pe sticla sau cristalul anumitor ferestre parafa cu „top secret”.
Cand, impotriva extremismelor de stanga si de dreapta, s-a ajuns la o politica democrat-crestina, respectuoasa cu traditia si precauta la revolutii cu scopuri ascunse care manipuleaza masele nestiutoare, prin respect personalist, s-a ajuns a se intelege importanta trasaturilor de psihologie nationala in intentiile de armonizare democratica a omenirii. De atunci, singurul pas adevarat care s-a facut este din partea intentiilor cu adevarat democratice, care inteleg sa tina seama de acest specific; pas consolidat odata cu demascarea asa zisei democratii socialiste care mintea fatarnic, nici macar incercand sa ascunda prea bine scopul unui dirijism si paternalism unic, prin formula CAER si a Pactului de la Varsovia care puneau in practica primatul Moscovei.
Este istoriceste stabilit ca eforturile in aceasta directie, inca de la terminarea celui de al doilea razboi mondial - cu o radacina in Secretariatul International al Partidelor Democratice de inspiratie Crestina (1925) si o intemeiere de constructie continentala prin Uniunea Europeana a Crestin-Democratilor (1965) in paralel cu ducerea la indeplinire a proiectului european pe care-l initiasera liderii partidelor respective – sunt datorate miscarii democrat-crestine. Social-democratia a inceput a agrea ideea si a conlucra mai tarziu, dupa congresul la care Willy Brandt a precizat delimitarea categorica de marxism-leninism, ne mai lasand loc pentru vreo confundare cu comunismul, sau bolsevismul, sau democratiile populare asiatice.
Astfel, prin rolul pe care si l-a asumat in mai multe tari europene de a promova o democratie postbelica bazata pe traditiile morale ale continentului, democratia crestina, stimuland valorile solidaritatii umane, a adus pasul inainte spre pace prin cooperare devenind autorul principal al Pietii Comune. In care s-au reglementat tot mai mult bazele economico-financiare ale relatiilor de egalitate si decizie democratica dar, tinandu-se seama de criteriile pragmatice ale libertatii concurentiale nu s-a acordat aceeasi atentie fenomenelor de imixtiune a modernizarilor produse si a solutiilor tehnico- economice aduse/impuse de acestea intr-o spirala in care, unele solutii financiare sau geo-politice-comerciale reajung mereu la alt fel de tentative de monopol sau dirijism. Iar, cand acestea incep sa caute fie solutii politice de rezolvare, fie solutii de rezolvare prin acapararea anumitor medii politice, tot in spirala diferentelor de modernizare de la etapa la etapa, reapar conflictele pe care le credeam depasite.
Constatam asadar ca aceasta depasire a unei existente conflictuale permanente, limitata acum doar la acele zone ale omenirii unde antanta democratica intra in conflict cu tentative (poate justificate, sau macar explicabile, din punctul de vedere al trasaturilor traditional-specifice despre care am vorbit) ale altui mod de a intelege regimul politic, nu se poate realiza perfect. Studiul politic de conjunctura se demonstreaza necesar de la etapa la etapa, iar masurile politice de unitate deduse prin el in mod periodic sau repetat, devin o conditie a integrarii. Care integrare, trebuie privita in perspectiva, pe parcursul evolutiei relatiilor interstatale si prevazute ca atare; si nu ca o etapa incheiata, cum s-a crezut la un moment dat. Tocmai pentru ca integrarea europeana de care erau convinse unele state care visasera de mult aceasta, cele proclamate cam la inceputul acestui mileniu, prezinta astazi riscul de a crea, daca nu ranguri diferite, in ori ce caz acele „viteze diferite” despre care se vorbeste.
Nu ar fi realist sa nu recunoastem ca, in spatele unor precizari ulterioare de zone, precum Zona Schengen sau Zona Euro, se afla de fapt continuitatea in etapizare a integrarii. Numai ca, de data aceasta, ea nu mai pretinde sa fie doar o ajungere din urma din partea celor care se integreaza, ci sa se constituie si ca o modificare de comportament, prin cunoastere si adaptare, din partea celor cu care ajungeam noi sa ne integram. Adica un mod personalist de intelegere si respect venind acum din partea celor pe principiile carora ne-am integrat si recunoasterea de catre fiecare a unor praguri tot mai dulci spre care trebuie sa pasim, tocmai prin atenuarea unor (firesc-explicabile, dar nu admisibile) tendinte de monopol. Intelegere si respect pe care trebuie sa le exercite politicile internationale ale fiecarui stat de drept; dar si in interiorul lor, prin legi interne fata de anumite persoane juridice de nationalitatea lor, statele de drept ale marilor puteri financiar-economice.
Din acest motiv, tinand seama de majoritatea Popularilor Europeni in organismele Uniunii, semnul de intrebare din titlu.
(Va urma)

 

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page