Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

2012-2013 – SE ALEGE GRÂUL DE NEGHINA





S-a banalizat asa de mult truismul „zboara timpul!” incat imi blocheaza toate sinapsele responsabile cu mirarea din pragul Anului Nou. De-mi vine sa iau literalmente in serios spaniolescul Noche Buena, care, surprinzator, desemneaza de fapt Seara din Ajunul Craciunului si nu, asa cum ar parea la prima vedere, un simplu indemn la somn usor. Ma ademeneste gandul de a ma odihni in bratele lui Mos Ene, sau mai bine zis ale lui Mos Craciun. Dar stai putin! Daca pierd ceva? Pai n-ar fi pacat?

Oricum, vorbind de pacate, daca e sa le tina cineva sirul, mai degraba cu spovedania dinainte de Pasti fac casa buna, nu acum, cand Vestitorul de-abia se naste. Dar cum necum, in harmalaia pestrita dintre „noaptea buna” si ”noaptea batrana” ne cuprinde pe toti inexplicabilul imbold de a face bine, de a ne ferici aproapele. Ne intrecem in zambete, mese festive si cadouri, care mai de care mai frumos ambalate. Pana si catelul cersetorului din fata magazinului alimentar primeste in mod exceptional un os de ros sau o paturica veche, ca tot e frig afara. De ce nu? Bine asa! Poate primim si noi ceva, de undeva, ne zicem in gand. Decembrie e luna superstiiilor, apogeul jocurilor de noroc, paradisul adeptilor sfarsitului – pardon, sfarsiturilor – de lume.

2013 ne face cu ochiul, smecher. Sa fie oare cifra cu ghinion? Pentru cine-i superstitios, poate, dar nu pentru noi. In definitiv, anul incepe cu o «Noche Buena» si continua cu «Noche Vieja» (Revelion, nu „noapte batrana”). De ce sa nu continue tot asa? Batrana sa ne fie cel mult tuica pe la mese, ca de imbatranit n-avem nici timp nici chef acum!

Merita sperat mai departe, chiar daca poate nu ne-a „tocat” (tocar – a atinge, a veni randul) lozul cel mare. El Gordo  se traduce prin „grasanul”, dar nu este cel cu sorici! Cel mai vestit si mai gras castig de loterie din lume, se extrage inainte de Craciun. O armata intreaga de entuziasti de pe tot mapamondul participa la acest joc, care se celebreaza doar in Spania, o singura data pe an. Dar nu toti inteleg mecanismul ciudat prin care se desemneaza castigatorii. Spectacolul se transmite in direct la televizor si dureaza o jumatate de zi. Pentru multi dintre noi, desi traim in Spania de ani si ani, procedura complicata este un mister. Cu voia Dumneavoastra, celor care poate inca nu au patruns aceasta taina, le fac si eu un mic cadou, ridicand valul si lasand sa intre... lumina. Descriu aici succint Loteria de Navidad; luati-o pe post de cadou de Sarbatori din partea mea. Poate ca asa ne vom trezi in anul cel nou nu doar mai bogati si mai fericiti, ci si mai destepti.

Asistati de comisia special intrunita, copiii unui colegiu din Madrid extrag din urna bilelele cu numerele castigatoare si, aratandu-le publicului, citesc ce scrie pe ele, inganand un cantecel. Dupa fiecare numar extras, alt copil se dedica extragerii dintr-o urna separata a unei bile secunde. Este cea pe care sta scris cat de mare este premiul atribuit numarului anterior mentionat. Asa se face ca te poti bucura prea devreme, pentru a afla mai apoi ca nu ai castigat mai nimic. Sau poate totusi...
 
Toate numerele vandute, oricat de lungi ar fi ele, au o bila; una si numai una, pe care sunt inscrise complet. Cum fericitii castigatori sunt numerosi, covarsitor de multe numere trebuie extrase, drept pentru care emisunea dureaza ore-n sir. Cantarea Cantarilor deruteaza neavizatii, punandu-ne in dificultate cand e sa sa explicam musafirilor ce balamuc mai e si asta. Indiferent daca vocea cristalina ne-a anuntat in acest an mil Euros, cien millones, sau a ramas tacuta, ramane de vazut cine e mai castigat si cine rade la urma. Dar aceasta nu putem afla decat trecand pragul Anului Nou, la nevoie ajutati si de douasprezece boabe de struguri norocosi. Le inghitim simultan cu bataile clopotului de la Puerta del Sol ca sa nu... inghitim in sec. Putina incredere se cere totusi si din partea noastra, cand trecem pragul. La nevoie, o stimulam cu un pahar de sampanie – cat mai seaca, brut, daca se poate. Ce Dumnezeu, ca doar n-o fi foc?! Curaj, gaina, ca te tai!

Anul acesta, mi-am luat un loz cu trei zerouri la capat, ca sa-l tin minte mai usor, pentru ca cifrele nu sunt pasiunea mea. Prefer literele si, mai presus de toate, cuvintele. Cu cifre nu pot exprima sentimente. De buna seama ca a avut dreptate cel care-a zis ca iubirea nu se cumpara cu bani, din moment ce banii se... numara.

Sper ca nu v-am plictist cu explicatia mecanismului de extragere a lozului celui mare. Luati-o drept cadou din partea mea de Reyes Magos. Craii de la Rasarit, caci despre ei este vorba aici, au fost motivul scandalizarii mele pe la inceputul descalecarii pe meleaguri iberice. Intre timp mi-a mai trecut supararea. La o adica, e de bine daca se asteapta pana pe 6 ianuarie cu cadourile. De-abia avem timp sa adunam, cumparam, tricotam si decupam surprizele pentru cei dragi. Iar in cazul in care am fost plecati de Sarbatori in Romania, ne prinde bine o ocazie ca aceasta, ca sa ne mai alintam si noi in voie, fara obligatia de a-i ferici pe altii.

Ce repede au trecut zilele! Mereu aceeasi banala constatare. Tipizate, gesturile de inceput de an se succed pe-acelasi drum stiut, parca luandu-ne-o pe dinainte. Abia apucam sa tinem pasul cu propria devenire. Agatam un calendar nou de perete, scoatem bradul din casa. In locul fisierului intitulat 2012, inauguram in calculator unul nou, 2013. Cu siguranta se vor ivi destule evenimente, care sa merite trecute acolo, incarcandu-ne biblioteca virtuala cu mirarile mereu aceleiasi aventuri a cunoasterii. A noastra, de sine, chiar daca probabil ca vom scrie despre cu totul altceva. Aparent.

Imi rezervasem in gand pentru mai tarziu ocazia de a trage linie sub anul care a trecut si de a-mi indrepta gandurile spre viitor. Din pacate, termenul limita e mereu mai grabit decat noi. Dar tot imi face placere sa ma-ntreb chiar si numai pentru mine ce fel de an am avut, asa ca va fac partasi cu draga inima la reflectiile mele. Nu va speriati, sunt scurte!

Ne place sau nu, bilantul este o idee foarte buna, care ne ajuta si pe noi sa vedem mai limpede. Dar cum sa debitezi ceva general valabil? Doar e lucru stiut ca fiecare dintre noi traieste altfel de la an la an, chiar daca suntem cu totii concomitenti. Deunazi, la o masa de restaurant, comesenii nostri se plangeau de anul care a trecut, zicand ca le-a adus ghinion pe toate planurile. Spontan, am simtit compasiune, dar si o usoara satisfactie, fara rea vointa. stiu cum este, cand toate merg anapoda. Dar anul meu n-a fost rau deloc. Comparativ cu anii precedenti, am avut mai putine neplaceri in mai toate domeniile importante. Sanatatea, finantele, calatoriile, familia si prietenii nu au facut salturi calitative mari, dar si-au consolidat pozitiile, dand semne de stabilitate. Poate si pentru ca pretentiile noastre n-au mai fost asa mari. Daca dau crezare stirilor, situatia generala este in curs de inrautatire, asa ca nu pot decat sa ma bucur daca la noi se mentine nivelul constant.

Pe masura ce trece vremea, in ciuda neplacerilor inerente avansarii in timp, e un adevarat deliciu sa constati cum se alege graul de neghina in vietile noastre, fara sa mai fie nevoie de un efort explicit. De parca undeva, sus s-ar decide cu intelepciune cine merita sa ramana in cercul nostru si cine e mai bine sa se estompeze in fundal. Sau ce fel de obiecte si marfuri ne sunt cu adevarat necesare, respectiv care dintre ele chiar nu ne trebuie deloc, ce fel de alimente ne fac bine etc.

Nici noi nu mai suferim asa de tare ca inainte, daca nu iese vreo combinatie. Am crescut, stim de pe acum ca in viitorul apropiat se va ivi altceva, care-i va lua locul. E o desfatare, pentru ca abia acum constatam cat timp cheltuiam inutil pentru lucruri care de fapt nici macar nu ne interesau.

Pentru mine raman sfinte si la mare pret: scrisul – cat mai sincer si mai inspirat, care sa-ndemne la reflectie si sa trezeasca un zambet optimist pe buze; natura, in toate fatetele ei; ritualurile zilnice, care par mici, dar intretin caldura din inimile noastre, facandu-ne sa tinem aproape si sa ne ingrijim unii de altii. Ma dau in vant dupa vorbe frumoase, spuse raspicat, nu cu umor sarcastic sau cu sageti ascunse printre randuri. Imi place muzica buna, hrana cu gust, oamenii destepti si verticali, care nu au nevoie sa-mi joace o piesa de teatru ieftin doar ca sa faca o impresie buna. Oameni pe care nu-i intereseaza sa ma schimbe, decat daca este in intersul meu personal.

Anul care a trecut a fost plin de astfel de lucruri si de astfel de oameni. Nu stiu daca ele au venit la mine pentru ca le-am tinut usa deschisa, sau am avut pur si simplu noroc de un an bun. Dar sunt infinit recunoscatoare si nu astept nimic mai mult decat acelasi rezultat si de la anul care vine. Sa dea Domnul sa putem construi pe fundamentul acesta frumos, in aceeasi directie, mereu pe un plan superior, dar cu premise identice!

Multumesc tuturor celor care fac parte din acest tablou armonios si sper sa va am alaturi si in anii care vor veni!

Gabriela CALUTIU SONNENBERG
26 decembrie 2012  
Benissa, Spania


Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page