Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

SENSUL VIETII ESTE ÎN TAINA SFINTEI CRUCI



Preot Aurel Sas, Las Vegas

„Si zicea (Iisus) catre toti: Daca voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea in fiecare zi si sa-Mi urmeze Mie.” (Luca 9, 23)
„Caci cuvantul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mantuim, este puterea lui Dumnezeu.” (1 Cor. 1, 18)
„M-am rastignit impreuna cu Hristos; si nu eu mai traiesc, ci Hristos traieste in mine. Si viata de acum, in trup, o traiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit si S-a dat pe Sine Insusi pentru mine.” (Gal. 2, 20)


(Continuare din editia precedenta)

Ne inchinam Crucii, cinstind pe Hristos, Care de buna voie, pironindu-se pe Cruce, a ridicat pacatele omenirii: „Sa ne apropiem curatiti cu postul, cu caldura sa sarutam lemnul cel prea sfant cu laude, pe care Hristos rastignindu-se a mantuit lumea ca un milostiv” (Canonul Sf. Cruci), „Crucii Tale ne inchinam Hristoase si sfanta Invierea Ta o laudam si o marim” (Canonul Sf. Cruci). Rostul Postului Sf. Pasti, ca si al fiecarui Post, este mai ales postirea de la pacat, nu numai de la mancare.

Crucea ca inteles material
Din punct de vedere material, crucea consta din doua lemne sau metale puse unul peste altul. Sf. Ap. Pavel descopera, din partea Duhului Sfant, ca Domnul Iisus Hristos „pentru bucuria pusa inainte-I, a suferit crucea, n-a tinut seama de ocara ei si a sezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu” (Evrei 12, 2). „Bucuria pusa inainte” Domnului, pentru care a „suferit crucea” si „n-a tinut seama de ocara ei” a fost bucuria mantuirii omenirii. „…Ocara…” (Evrei 12, 2) crucii arata ca in vremea aceea crucea era o unealta de ocara si tortura, fiind rastigniti si omorati pe ea facatorii de rele si talharii, precum cei doi aflati de-a dreapta si de-a stanga Mantuitorului, in timpul rastignirii Sale.
Domnul Iisus a trebuit sa ia ocara crucii, fiindca a luat ocara pacatelor omenirii asupra Lui, ce erau pedepsite cu condamnarea la moarte prin rastignirea pe cruce. Astfel, daca Mantuitorul n-ar fi luat ocara pacatelor omenirii asupra Lui, fiecare persoana in parte trebuia sa fie condamnata la moarte pe cruce, asemenea celor doi talhari. Ori, ar fi trebuit sa aduca Domnul Dumnezeu un alt potop, ca in vremea lui Noe, pentru curatirea omenirii cazute in imoralitate, cat si a pamantului intinat de faradelegile oamenilor. Dar Domnul Iisus Hristos a primit sa fie rastignit pe cruce in locul nostru, in locul tuturor necredinciosilor si pacatosilor dintotdeauna si sa sfinteasca toate cu Sangele Sau.
Dar pe acea unealta de „ocara” din vremea aceea – crucea, Domnul a ridicat-o si a facut-o un semn sfant si de cinste, fiindca a primit sa fie rastignit pe ea si sa o sfinteasca cu Sangele Sau Cel Sfant si sa-I slujeasca ca Altar de Jertfa inaintea lui Dumnezeu, dupa Scriptura, care ne descopera, zicand: „Ci Dumnezeu si-a ales pe cele nebune ale lumii, ca sa rusineze pe cei intelepti; Dumnezeu si-a ales pe cele slabe ale lumii, ca sa le rusineze pe cele tari; Dumnezeu si-a ales pe cele de neam jos ale lumii, pe cele nebagate in seama, pe cele ce nu sunt, ca sa nimiceasca pe cele ce sunt” (1 Cor. 1, 27-28).
Intr-adevar, putem vedea in viata de toate zilele a celor credinciosi ca Dumnezeu a ales „pe cele nebune ale lumii”, pe cei ce s-au intors din pacate si i-a facut de cinste, a ales cele considerate „slabe ale lumii” si pe cei slabi si i-a facut tari, rusinand pe cei tari ce au cazut si a ales pe „cele de neam jos”, adica pe saraci, pe cei nebagati in seama si „pe cele ce nu sunt” si a nimicit pe cele ce sunt, pentru ca s-au mandrit si au facut nelegiuiri.
Asa s-a adeverit Scriptura, care zice: „Bogatii au saracit si au flamanzit, iar cei ce-L cauta pe Domnul, nu se vor lipsi de tot binele” (Psalm 33, 10). Astfel, cei saraci ce cauta Sfanta Cruce si pe Domnul Iisus, Care a primit a Se rastigni pe ea, nu vor „flamanzi” si „nu se vor lipsi de tot binele”. Cu privire la adeverirea acestor revelatii biblice, iata, ce zice Domnul Dumnezeu mai departe: „Iarba se usuca si floarea se vestejeste, dar cuvantul Dumnezeului nostru ramane in veac!” (Isaia 40, 8). „Dar dreptatea Mea va ramane in veac si mantuirea Mea din neam in neam” (Isaia 51, 8) Iar Domnul Hristos ne spune ca: „Cerul si pamantul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece” (Luca 21, 33).
Inchinarea in fata crucii materiale, nu inseamna inchinarea in fata unui „chip cioplit” (Deuteronom 5, 8-9) sau ca ii „slujesti” (Deuteronom 5, 9) lui, pentru ca inchinandu-ne in fata Crucii, ne inchinam Domnului Iisus Hristos, Care a fost rastignit pe Cruce, deoarece Crucea ne aminteste intotdeauna de Cel ce a fost rastignit pe ea. Stalpul de nor si de foc, prin care Dumnezeu calauzea pe Israel in pustie, din care Dumnezeu vorbea cu Moise la cort, iar poporul venea si se inchina lui Dumnezeu inaintea stalpului de nor (Iesire 33, 9-10), simboliza Crucea Domnului Hristos, de pe care S-a adresat omenirii cu cele sapte Vorbiri.
Este si absurd din partea unei minti sanatoase sa creada ca inchinandu-se cineva in fata unei cruci se inchina unui chip cioplit, ce ar fi idolul lui, ca in vechime. In trecut numai poporul Israel avea revelatia Dumnezeului adevarat. Astfel, Dumnezeu, pentru a feri poporul Lui de inchinarea la idoli, sub forma chipurilor cioplite, le-a dat porunca: „Sa nu-ti faci chip cioplit, nici vreo infatisare a celor ce sunt sus in cer, sau jos pe pamant, sau in apa si sub pamant. Sa nu te inchini lor, nici sa le slujesti, caci Eu Domnul Dumnezeul tau sunt Dumnezeu zelos, Care pedepseste vina parintilor in copii pana la al treilea si al patrulea neam pentru cei ce Ma urasc.” (Deuteronom 5, 8-9), ca sa inlocuiasca inchinarea la Dumnezeul adevarat a lui Avraam, Isaac si Iacov – Dumnezeu de la Care a venit Mesia, Hristos Iisus sa mantuiasca lumea.
Despre inchinarea la idoli, ca in vechime, putem vorbi si in vremea noastra, dar sub o alta forma. De exemplu: Bunurile materiale, pe care omul le are si se lauda cu ele astazi si carora le aduce atata slujire si iubire, nu sunt oare idolii lui? „American Idol”, aplaudat de o natiune intreaga, nu este oare o lauda si o slujire ce se aduce acelei persoane declarata idol? Tuturor acestor inchinari, slujiri si iubiri desarte Mantuitorul Hristos le raspunde: „Cel ce iubeste pe tata ori pe mama mai mult decat pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeste pe fiu ori pe fiica mai mult decat pe Mine nu este vrednic de Mine” (Matei 10, 37) sau pentru orice altceva, ce omul iubeste, mai mult decat pe Dumnezeu.
Va urma

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page